Ofiterul-tonomat si presedintele beat de sine

Asa, dintr-o data
, vineri dupa-amiaza, cit ai zice "hai noroc!", presedintele Romaniei s-a autosuspendat. Un sfert de ora, in locul lui a vorbit Traian Basescu, fiul Marinei si al Partidului Comunist, domiciliat intr-un apartament scump, obtinut ieftin, pe Strada Stefan Mihaileanu.

In acel interval dramatic in care tara a incaput pe miinile unui simplu
cetatean cu chef de vatamare publica, doua institutii redutabile ale Romaniei, Presedintia si Presa, s-au trezit intr-un razboi prostesc, doar fiindca o fatuca n-a avut destule succesuri la Dezvoltarea
Vorbirii. Ca sa inchidem acest unghi gramatical inainte ca el sa devina de-a dreptul obtuz, trebuie spus ca Elena, "copilul" invocat de "capul familiei Basescu", a intrat, cu acordul tatalui, IN POLITICA. Nu la discoteca, nu in Range Rover-ul Sport de 100.000 de "euro", nu la proba de mers leganat pe tocuri. Or, politica e un ring national pe care se danseaza dur si se folosesc expresii tari ca: "gaozar", "tiganca imputita" sau "suie-te pe masa
sa-ti arat", fara ca cineva sa tina seama de virsta copiilor implicati. Asta, pun pariu pe un "teanc de euro", tati trebuia sa stie perfect.

Deci nu pentru micuta Elena si memorabila ei pasarica decolata de pe buze a bricolat presedintele la "tonomatul cu euro". Etiologia crizei de nervi e pitita in zbuciumul sufletesc al viitorului candidat la mandatul doi, undeva intre "Adriane, ce ghinion pe poporul asta sa aleaga iar intre doi membri de partid", notele de serviciu ale reprezentantului Navrom la Anvers si recentele sondaje secrete, prea putin politicoase cu subiectul. Pasa proasta a cetateanului Basescu e o tripla alianta intre panica, trecut si caracter. Iar florile de stil din discursul sau cu clabuci au radacini in trecutul violent al Romaniei. O vizita stilistica prin cosmarurile recente arata fratia retorica a vorbitorului nostru cu inaintasii lui expirati. Huliganii de la Timisoara ai lui Ceausescu sint acum "tonomatele cu euro" ale lui Basescu. Sinceritatea si prostia jurnalistului - celelalte cauze posibile ale unui text rauvoitor - sint eliminate cu premeditare. Baza raului e vinzarea, iar "ziaristului Ciutacu" ii e rapita sansa de a fi si prost. Pe schema generala, "agenturili" au cedat locul in fraza mogulilor. Apoi, dolarii falsi ai mineriadelor si dolarii in general, ca stigmat ai capitalismului toxic, au devenit "pachetele cu euro". Evaluata in moneda straina, fapta se agraveaza spontan. In fine, replierea de dupa ciorba de potroace, dupa ce aburii veninului s-au risipit, e leita Ion Iliescu. "Nu am atacat presa, am atacat practici din presa" provine din viclean-dihotomicul "o anumita parte a presei", tocit pe la coate de Tataia in cele mai curvite retractari. Importul de metoda e eficient. Suit pe umerii unor uriasi, rechizitoriul bate departe, pina in adincimile populare. Versul miniei colective merge ca pe vremuri: masele pierd putin ritmul, dar pastreaza crima.

Pina una-alta, asa cum capul familiei Basescu pare sa nu-si dea seama, patria nu e in pericol. Tonomatele cu euro nu o pot ameninta, fiindca... ei bine, fiindca presedintele STIE. De unde? Pai daca n-au fost autodenunturi, inseamna ca de la servicii
. Iar serviciile nu se joaca. Ele fac poze, filme, inregistrari audio si le prezinta, atunci cind sint strigate, patronului lor excitat. Practic, daca vor, sau daca primesc ordin, pot face cu jurnalistii ceea ce fac cu adversarii politici. Sint ofiterii-tonomat: le bagi fisa ziaristului si ei iti apar cu fotografia, convorbirea sau filmuletul omului indicat. Presedintele Romaniei, cel mai responsabil om de pe teritoriul tarii, a vazut si a ascultat, prin urmare, faptele imprimate pe pelicula sau pe banda ale jurnalistilor nominalizati vineri. Le-a vazut, s-a infuriat si... n-a facut nimic. Ba, mai mult, ascunde in continuare dovezile, dintr-o mai veche obisnuinta a biletelului roz. Sau - lucru exclus -, minte.

In biografia mahmura a celui mai inzestrat om politic al momentului a trebuit sa incapa, iata, si acest episod trist. Un caz clinic de automutilare, inca unul. Pacat. Daca n-as fi un mare fan al lui Basescu Intiiul, intregitorul-de-speranta-sinucis-la-o-toana, fostul-cioban-luminat-necesar-dezmeticirii, ataturkul-mort-in-fasa-al-Romaniei, as zice ca presedintele crede in binele public cu tarie. Numai ca de credinta lui am inceput sa ma indoiesc la fiecare nou armaghedon ofiteresc. Cit despre tarie, istoria n-a fost atit de aproape de vorbitor incit sa-i masoare rasuflarea.