Mari barbati politici si-au capatuit femeile din familie, care prin Parlament, care pe o functie in Guvern. La mare moda printre femeile din familiile politice este calitatea de consilier personal de ministru.
Laura Bijboaca si-a gasit un sot profitabil
Fara deosebire de culoarea politica s-au remarcat intotdeauna prin gentiletea cu care s-au ingrijit de soarta rubedeniilor de gen feminin si de plasarea acestora pe functii prin politica sau, mai mult, prin aparatul
de stat generos cu remuneratiile. Sint deja celebre cazul Manuelei Mitrea, sotia lui Miron Mitrea, plasata pe un loc eligibil la Camera Deputatilor, precum si cel al Dacianei Sirbu, fiica fostului ministru Ilie Sirbu, sau cel mai recent caz al Elenei Basescu, plantata direct in conducerea Organizatiei de Tineret a PD-L. De asemenea, sint celebre cazurile sotiilor liderilor PD-L Vasile Blaga si Cezar Preda, angajate in aparatul de stat pe functii caldute. Sotia lui Vasile Blaga, Violet Blaga, a ajuns sef al Directiei Juridice si de Control din cadrul Ministerului Educatiei si Cercetarii imediat ce sotul sau a devenit ministru. Presa a scris la vremea respectiva ca Violet Blaga a cistigat concursul pe post dupa ce ceilalti doi contracandidati s-au retras. Tot presa a speculat faptul ca pregatirea de inginer mecanic a sotiei lui Vasile Blaga nu avea legatura cu postul ocupat in minister. Si Jeanine Preda, sotia vicepresedintelui PD-L Cezar Preda, a fost sefa la ANRSC in perioada in care democratii au fost la guvernare.
Casatoria liberalului Cristian Busoi cu Georgiana s-a dovedit profitabila pentru ambii parteneri
. In timp ce tinarul medic
, actual europarlamentar, si-a ingrosat considerabil conturile dupa nunta, potrivit declaratiei de avere, sotia sa a facut un salt in cariera, devenind consiliera ministrului de Interne, Cristian David. Anne Marie Georgiana Busoi a renuntat la profesia de notar in 2007 in favoarea postului de consilier personal al ministrului. Intrebat de Cotidianul cum a ajuns sotia sa sa-l sfatuiasca pe David, Busoi spune ca alegerea consilierilor este o chestiune subiectiva. „Eu inteleg unde va duceti cu gindul, dar nu e chiar asa, sa stiti ca alegerea consilierilor este o chestiune de ordin subiectiv si e alegerea personala a ministrului si sigur ca nu e doar o situatie intilnita in Romania. Peste tot se aleg oameni de incredere pe care-i cunosc si care au si competente profesionale, dar si cu care ministrul poate coopera omeneste. Si cunoscind-o si stiind pe ce s-a specializat, ce a facut in trecut si avind nevoie de o persoana care sa se ocupe de zona asta de afaceri
europene si relatii internationale, i-a facut propunerea asta“, ne-a declarat Busoi, adaugind ca sotia sa are o specializare in drept european dupa ce a terminat dreptul si la Paris, si la Bucuresti.
Violet Blaga, o sotie de care sotul
nu s-a despartit nici in Guvern
Tot in stafful ministrului David (format din zece consilieri dintre care sase sint femei) lucreaza si Madalina Iancu, partenera de viata
a lui Alexandru Sassu, presedintele director general al TVR. Sassu a demisionat din PSD in iunie anul trecut, imediat dupa preluarea conducerii televiziunii publice. Cu citeva luni mai devreme, Madalina Iancu, fosta ziarista la PRO TV si Rompres, acreditata la PNL, primise postul de consilier al lui David, devenit ministru in urma iesirii de la guvernare a Partidului Democrat. Despre Madalina Iancu s-a mai scris in 2007 ca ar fi fost dorita atit de PNL, cit si de PSD pentru postul de redactor-sef al TVR. Cotidianul a relatat anul trecut ca sefiile TVR si CNA ar fi fost negociate de liberali si social democrati.
Si consilierul lui Sassu se poate lauda ca are o sotie cu trecere la ministri. Catalin Dumitru, fost consilier de stat la Departamentul de Comunicare din cadrul Presedintiei, este casatorit de zece ani cu Andreea Dumitru, fosta jurnalista la Rompres si „Libertatea“, acreditata la PNL. In 2007, ea a fost numita purtator de cuvint la Ministerul Apararii, insa sustine ca sotul ei nu a avut nici o legatura cu functia pe care a preluat-o, ba dimpotriva, ar fi pus-o in dificultate. „A fost (n.red. - casatoria cu Catalin Dumitru) una dintre problemele sensibile in preluarea acestui mandat, dar, slava Domnului, domnul ministru (n.red. - Teodor Melescanu) a considerat ca pot separa cele doua lucruri si-mi pot face treaba bine. Mai mult decit atit, in aceeasi zi in care eu am fost numita purtator de cuvint, sotul meu si-a dat demisia de la Cotroceni pentru a elimina orice fel de speculatii“, ne-a declarat Andreea Dumitru.
O sotie cu mai mare notorietate este Laura Atanasiu, fosta Bijboaca, jumatatea lui Teodor Atanasiu, fostul ministru al Apararii. Cei doi si-au legalizat relatia in 2005, la numai doua luni dupa divortul liberalului. Relatia cu Teodor Atanasiu se pare ca a fost de bun augur pentru cariera Laurei, care a ocupat rind pe rind mai multe functii importante. A facut parte din conducerea companiei Ardaf, iar in 2004 a fost numita consilier pe probleme de imagine la Ministerul Apararii, post pe care l-a parasit in 2005, din cauza scandalurilor din presa legate de relatia cu ministrul Atanasiu. Inainte de a intra in concediu de maternitate, Laura Atanasiu figura pe statul de plata al Camerei Deputatilor, ca sefa a Directiei Relatii Externe in Cabinetul lui Bogdan Olteanu.
Nici ministrul Adomnitei nu s-a aratat zgircit in a le face favoruri colegilor de partid care au dorit sa-si capatuiasca nevestele sau fiicele prin ministerul pe care-l pastoreste. Intre consilierii sai personali de la MEC figureaza Corina Georgeta Chertes, fiica liderului PNL Cluj, Mircea Chertes, fost consilier personal al premierului Tariceanu, numit in functia de presedinte al Agentiei Nationale Sanitar-Veterinare. Ministrul Cristian Adomnitei a refuzat sa comenteze prezenta Corinei Chertes la cabinetul sau, spunind doar ca „a mostenit mai multi consilieri de la fostul ministru Miclea“.
Vicepresedintele PNL Dan Radu Rusanu si-a regasit nepoata de mult uitata exact ca in telenovele. Lucica Rodica Rusanu lucreaza din 2001 ca sefa staffului de consilieri al grupului PNL din Camera Deputatilor, dar sustine ca a obtinut postul in urma unor interviuri organizate de Valeriu Stoica si ca, la acea vreme, ea si unchiul liberal nu mai stiau nimic unul de altul de zece ani. „Sint ruda cu el din partea tatalui, dar parintii mei au divortat si eu nu am mai pastrat legatura cu el, pentru ca nu am pastrat legatura nici cu tatal meu. Nu mai vorbisem cu el de zece azi. Tot ce am realizat am realizat singura si sint victima unui fapt pe care nu l-am creat eu“, ne-a declarat Lucica Rusanu, recunoscind ca si la serviciu au planat suspiciuni asupra modului in care a fost angajata. Nepoata liberalului are 28 de ani si a terminat Relatii Publice si Comunicare, dupa cum spune chiar ea.
*
Si barbatii sint promovati pe motiv de nevasta
Exista si cazuri in care sotiile functioneaza pe post de „trambulina“ pentru carierele sotilor. Despre actualul purtator de cuvint al Administratiei Prezidentiale, Valeriu Turcan (foto), s-a spus ca a fost numit sef al Agentiei pentru Strategii Guvernamentale, in 2005, datorita pozitiei influente in PNL a sotiei sale, Raluca Turcan.
miercuri, 25 martie 2009
Energeticienii au încheiat greva de avertisment
Energeticieni din opt judeţe au fost, astăzi, timp de două ore, în grevă de avertisment, asigurând doar o treime din activitate, respectiv incidentele de la spitale, grădiniţe şi şcoli, principala nemulţumire a protestatarilor fiind legată de majorările salariale oferite de administraţii. Energeticienii cer o majorare salarială de 12 la sută într-o primă tranşă, iar administraţia oferă şapte procente.
Potrivit preşedintelui Federaţiei Univers, salariaţi de la Enel Dobrogea, Enel Banat, Enel Energie
Bucureşti, Enel Servicii
Comune Bucureşti au oprit activitatea
, luni, între orele 7.30 şi 9.30.
Potrivit preşedintelui Federaţiei Univers, salariaţi de la Enel Dobrogea, Enel Banat, Enel Energie
Bucureşti, Enel Servicii
Comune Bucureşti au oprit activitatea
, luni, între orele 7.30 şi 9.30.
Vosganian vrea fiscalizarea agriculturii
Varujan Vosganian, ministrul Economiei şi Finanţelor, a anunţat că vrea să fiscalizeze agricultura pentru a aduce venituri suplimentare la buget, estimate la minimum un miliard de euro anual. „Obiectul meu este să fiscalizez piaţa agricolă. Acesta este şi motivul pentru care, cu Ministerul Agriculturii, avem un program
de creştere a fiscalizării economiei agrare, deci creare de ferme şi salarizare de oameni, ca să avem bani de acolo. Pierdem cel puţin un miliard de euro pe an din cauza structurii
arhaice a agriculturii”, a declarat Vosganian.
Anul trecut agricultura a fost singurul sector economic care a înregistrat o scădere, de 1,3%, comparativ cu 2006. Construcţiile au depăşit astfel pentru prima dată
agricultura ca pondere în PIB cu o cotă de 9,1% faţă de numai 6,6%, cea a sectorului agricol. Practic, în comparaţie cu 2001, agricultura şi-a înjumătăţit ponderea în PIB.
Anul trecut au fost înregistraţi în Registrul Fermelor circa 1,2 milioane de fermieri care deţin mai mult de 1 ha teren agricol. Gradul mic de fiscalizare a agriculturii reiese şi din faptul că în 2005, de exemplu, din cele 4,1 milioane de exploataţii agricole numai 17.800 aveau statut juridic. Mai mult de un sfert dintre acestea aparţineau atunci statului. Fiscalizarea ar putea încuraja micii producători să se organizeze în ferme mai mari, fapt care ar putea duce la creşterea productivităţii şi a veniturilor aduse la bugetul de stat prin încasarea taxelor.
“Fermele care produc individual trebuie să se grupeze pentru a constitui ferme mai mari şi să vândă produsele
la un preţ unitar. Una este când vinzi kilogramul de grâu cu 3 lei sau cât era după recoltare şi alta este să-l vinzi acum cu 200 de euro pe tonă. Asta presupune să ai un siloz sau o altă capacitate de stocare
. Altfel discuţi pentru anul viitor de reluarea producţiei sau de profitul acesteia, în cazul grupării”, a declarat pentru Gândul Dacian Cioloş, ministrul Agriculturii.
de creştere a fiscalizării economiei agrare, deci creare de ferme şi salarizare de oameni, ca să avem bani de acolo. Pierdem cel puţin un miliard de euro pe an din cauza structurii
arhaice a agriculturii”, a declarat Vosganian.
Anul trecut agricultura a fost singurul sector economic care a înregistrat o scădere, de 1,3%, comparativ cu 2006. Construcţiile au depăşit astfel pentru prima dată
agricultura ca pondere în PIB cu o cotă de 9,1% faţă de numai 6,6%, cea a sectorului agricol. Practic, în comparaţie cu 2001, agricultura şi-a înjumătăţit ponderea în PIB.
Anul trecut au fost înregistraţi în Registrul Fermelor circa 1,2 milioane de fermieri care deţin mai mult de 1 ha teren agricol. Gradul mic de fiscalizare a agriculturii reiese şi din faptul că în 2005, de exemplu, din cele 4,1 milioane de exploataţii agricole numai 17.800 aveau statut juridic. Mai mult de un sfert dintre acestea aparţineau atunci statului. Fiscalizarea ar putea încuraja micii producători să se organizeze în ferme mai mari, fapt care ar putea duce la creşterea productivităţii şi a veniturilor aduse la bugetul de stat prin încasarea taxelor.
“Fermele care produc individual trebuie să se grupeze pentru a constitui ferme mai mari şi să vândă produsele
la un preţ unitar. Una este când vinzi kilogramul de grâu cu 3 lei sau cât era după recoltare şi alta este să-l vinzi acum cu 200 de euro pe tonă. Asta presupune să ai un siloz sau o altă capacitate de stocare
. Altfel discuţi pentru anul viitor de reluarea producţiei sau de profitul acesteia, în cazul grupării”, a declarat pentru Gândul Dacian Cioloş, ministrul Agriculturii.
Teodor Atanasiu: Agenţii economici privaţi vor putea produce arme
Preşedintele Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului, Teodor Atanasiu, a anunţat că miercuri a fost adoptată o Ordonanţă de Urgenţă prin care şi agenţii economici privaţi vor putea produce arme şi muniţii. Astfel, industria de apărare poate intra în privatizare cu obiectul de activitate, a declarat şeful AVAS într-o conferinţă de presă. Teodor Atanasiu apreciază că, până la sfârşitul acestui an, cel puţin jumătate din societăţile din industria de armament o să fie ofertate pe piaţă.
Prin modificarea legii se va permite astfel privatizarea industriei de apărare în condiţiile în care, până în prezent, era interzis societăţilor comerciale cu capital privat să producă muniţie şi armament letal şi neletal. Potrivit legii, doar statul putea produce armament şi muniţie. Şeful AVAS a declarat că a cerut societăţilor din industria de apărare să-şi pregătească programul
pentru privatizare şi să-şi separe activul care nu foloseşte obiectului principal de activitate de activul care foloseşte obiectului principal de activitate.
Teodor Atanasiu a subliniat
că, în ultimele patru-cinci luni, AVAS a dat, în acest sens, o serie de mandate de valorificare de clădiri, apartamente, cantine, săli de festivităţi, stadioane, creşe sau chiar şi de bazine de apă şi conducte de aducţiune, cum era, de exemplu, la Sadu. Urmează evaluarea
patrimoniului pe activul care corespunde obiectului de activitate pentru privatizarea societăţilor comerciale.
„Acolo unde patrimoniul este mare şi sunt mai multe afaceri, le-am spus să le divizeze, pe afaceri diferite, pentru a putea fi privatizabile. Nu vor veni să cumpere şi producţie de biciclete şi triciclete pentru copii
şi armament.Vin investitori diferiţi”, a subliniat el.
Şeful AVAS susţine că, din 1990 şi până în 2008, „am pierdut 18 ani de decapitalizare a acestei industrii
, 18 ani în care acestă industrie nu se mai adresează Forţelor Armate Române decât în proporţie de 1%”. Societăţile din industria de apărare sunt Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Bucureşti, cele două fabrici din Cugir, precum şi cele de la Reşiţa, Moreni, Ploieşti, Zărneşti, Braşov şi Mija.
Prin modificarea legii se va permite astfel privatizarea industriei de apărare în condiţiile în care, până în prezent, era interzis societăţilor comerciale cu capital privat să producă muniţie şi armament letal şi neletal. Potrivit legii, doar statul putea produce armament şi muniţie. Şeful AVAS a declarat că a cerut societăţilor din industria de apărare să-şi pregătească programul
pentru privatizare şi să-şi separe activul care nu foloseşte obiectului principal de activitate de activul care foloseşte obiectului principal de activitate.
Teodor Atanasiu a subliniat
că, în ultimele patru-cinci luni, AVAS a dat, în acest sens, o serie de mandate de valorificare de clădiri, apartamente, cantine, săli de festivităţi, stadioane, creşe sau chiar şi de bazine de apă şi conducte de aducţiune, cum era, de exemplu, la Sadu. Urmează evaluarea
patrimoniului pe activul care corespunde obiectului de activitate pentru privatizarea societăţilor comerciale.
„Acolo unde patrimoniul este mare şi sunt mai multe afaceri, le-am spus să le divizeze, pe afaceri diferite, pentru a putea fi privatizabile. Nu vor veni să cumpere şi producţie de biciclete şi triciclete pentru copii
şi armament.Vin investitori diferiţi”, a subliniat el.
Şeful AVAS susţine că, din 1990 şi până în 2008, „am pierdut 18 ani de decapitalizare a acestei industrii
, 18 ani în care acestă industrie nu se mai adresează Forţelor Armate Române decât în proporţie de 1%”. Societăţile din industria de apărare sunt Uzina Mecanică Sadu, Uzina Mecanică Bucureşti, cele două fabrici din Cugir, precum şi cele de la Reşiţa, Moreni, Ploieşti, Zărneşti, Braşov şi Mija.
Chiriasii ANL, exclusi de la cumpararea locuintelor destinate lor
Menita, cel putin la nivel declarativ, sa ii ajute pe tinerii care vor sa isi cumpere locuinte, ordonanta in baza careia chiriasii ANL pot cumpara apartamentele dupa o perioada de cinci ani se dovedeste in realitate inutila. Si asta pentru ca tinerii cu venituri mari nu au voie sa cumpere aceste locuinte, iar cei care castiga salariul minim pe economie nu se incadreaza in cerintele bancilor pentru a accesa un credit. Autoritatile recunosc ca din acest punct de vedere ordonanta este in defavoarea tinerilor absolventi care au venituri mai mari, insa afirma ca acest criteriu a fost impus de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, care a dat bani statului roman pentru constructia de locuinte sociale.
La inceputul lunii februarie, Guvernul a aprobat modificarea normelor metodologice de aplicare
a Legii 152/1998 privind functionarea Agentiei Nationale pentru Locuinte (ANL). Practic, modificarea permitea chiriasilor care stau in locuintele construite de ANL sa cumpere apartamentele sau garsonierele dupa o perioada de cinci ani. Exista insa si doua conditii, mai exact locuintele pot fi cumparate doar de chiriasii al caror venit mediu pe membru de familie nu depaseste dublul salariului mediu pe economie
, iar banii sa fie achitati integral. „Conditia referitoare la venitul mediu a fost impusa pentru a face o diferenta intre cei care au venituri si cei care nu isi permit sa cumpere o casa de pe piata. Acest tip de locuinte este destinat tinerilor care se afla la inceput, iar ei au termen cinci ani pentru a-si revolza situatia legata de locuinta printr-un credit ipotecar. In momentul in care isi permit sa cumpere un apartament, pot elibera locuintele pentru alti tineri. Aici ei platesc chirii mici, dar si spatiul este unul mediu, iar in cinci ani chiriasii pot face rost de bani
pentru a rezolva situatia“, a explicat directorul ANL, Gheorghe Popescu. La randul sau, ministrul dezvoltarii lucrarilor publice si locuintei, Laszlo Borbely, declara la inceputul lunii februarie ca acei chiriasi care depasesc limita impusa pot, daca vor, sa cumpere o locuinta de pe piata, pentru ca venitul le permite. „Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei a impus câteva reguli pe care noi le-am acceptat; acest program este un program social, de construire a locuintelor pentru tineri. Dublul salariului mediu inseamna 3.100 lei in momentul de fata“, a explicat ministrul. De asemenea, Borbely este convins ca o mare parte din familiile care stau in aceste locuinte pot sa beneficieze de prevederile prezentate.
Casele, inaccesibile pentru cei cu venituri mici si mari
Situatia este diferita de calculele facute de autoritati, mai ales ca multi din tinerii care s-au mutat in blocurile ANL sunt absolventi de facultate si, deci, au salarii mai mari. De altfel, pentru a putea deveni chiriasi ANL ei au trebuit sa indeplineasca un punctaj drastic. Candidatii absolventi de facultate sau de master primeau cele mai multe puncte. Acelasi criteriu ii inlatura acum din cursa cumpararii unui apartament de la stat la un pret insemnand 75% din cel al pietei. Pe de alta parte, tinerii care castiga in limita prevazuta de statul roman nu se pot incadra pentru un credit ipotecar. La ora actuala, o garsoniera in cartierele bucurestene Drumul Taberei sau Colentina costa
intre 60.000 euro si 90.000 euro, in timp ce pentru un apartament cu doua camere in aceleasi zone se plateste chiar si 145.000 euro. Bancile, desi au mai renuntat la unele din criteriile restrictive, acorda foarte greu credite pentru cumpararea unei locuinte. Astfel, pentru a putea cumpara o garsoniera, chiar si cu un avans de 10.000 euro, pentru un imprumut de 50.000 euro, cu dobanda anuala de 9%, pe o perioada maxima, adica de pana la 30 ani, rata lunara ajunge la peste 1.500 lei. In aceste conditii, multe din locuintele ANL vor ramane nevandute pentru ca au fost exclusi cei care isi permit din punct de vedere financiar, iar cei carora legea le este accesibila nu au banii necesari pentru a plati integral.
Circa 2.200 de apartamente ANL vor fi scoase la vânzare
Chiriasii nu vor fi totusi evacuati, achizitionarea locuintei fiind exclusiv optiunea lor, afirma seful ANL. „Chiriasii care nu vor sa cumpere vor putea sa ramana in locuintele respective, mai ales ca achizitionarea apartamentului se face doar la solicitarea acestuia, si nu a primariei. Consider ca nivelul este unul mare, lejer, fiind vorba de salariul mediu net. A fost o optiune promovata de Guvern, insa in timp s-ar putea face modificari legate de aceasta conditie. Acest lucru depinde de ceea ce se va intampla in perioada urmatoare cu locuintele“, a concluzionat directorul ANL. Potrivit datelor ANL, in perioada 2001-2007 au fost construite 20.290 de apartamente pentru tineri. Din cele peste 20.000 de locuinte, circa 2.200 pot fi cumparate incepand cu acest an, iar Ministerul Locuintelor spera ca va obtine 30-40 milioane de euro, bani care vor fi folositi pentru constructia de noi apartamente. ANL are in lucru peste 5.000 de apartamente, din care estimeaza ca va finaliza in acest an 3.100.
La inceputul lunii februarie, Guvernul a aprobat modificarea normelor metodologice de aplicare
a Legii 152/1998 privind functionarea Agentiei Nationale pentru Locuinte (ANL). Practic, modificarea permitea chiriasilor care stau in locuintele construite de ANL sa cumpere apartamentele sau garsonierele dupa o perioada de cinci ani. Exista insa si doua conditii, mai exact locuintele pot fi cumparate doar de chiriasii al caror venit mediu pe membru de familie nu depaseste dublul salariului mediu pe economie
, iar banii sa fie achitati integral. „Conditia referitoare la venitul mediu a fost impusa pentru a face o diferenta intre cei care au venituri si cei care nu isi permit sa cumpere o casa de pe piata. Acest tip de locuinte este destinat tinerilor care se afla la inceput, iar ei au termen cinci ani pentru a-si revolza situatia legata de locuinta printr-un credit ipotecar. In momentul in care isi permit sa cumpere un apartament, pot elibera locuintele pentru alti tineri. Aici ei platesc chirii mici, dar si spatiul este unul mediu, iar in cinci ani chiriasii pot face rost de bani
pentru a rezolva situatia“, a explicat directorul ANL, Gheorghe Popescu. La randul sau, ministrul dezvoltarii lucrarilor publice si locuintei, Laszlo Borbely, declara la inceputul lunii februarie ca acei chiriasi care depasesc limita impusa pot, daca vor, sa cumpere o locuinta de pe piata, pentru ca venitul le permite. „Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei a impus câteva reguli pe care noi le-am acceptat; acest program este un program social, de construire a locuintelor pentru tineri. Dublul salariului mediu inseamna 3.100 lei in momentul de fata“, a explicat ministrul. De asemenea, Borbely este convins ca o mare parte din familiile care stau in aceste locuinte pot sa beneficieze de prevederile prezentate.
Casele, inaccesibile pentru cei cu venituri mici si mari
Situatia este diferita de calculele facute de autoritati, mai ales ca multi din tinerii care s-au mutat in blocurile ANL sunt absolventi de facultate si, deci, au salarii mai mari. De altfel, pentru a putea deveni chiriasi ANL ei au trebuit sa indeplineasca un punctaj drastic. Candidatii absolventi de facultate sau de master primeau cele mai multe puncte. Acelasi criteriu ii inlatura acum din cursa cumpararii unui apartament de la stat la un pret insemnand 75% din cel al pietei. Pe de alta parte, tinerii care castiga in limita prevazuta de statul roman nu se pot incadra pentru un credit ipotecar. La ora actuala, o garsoniera in cartierele bucurestene Drumul Taberei sau Colentina costa
intre 60.000 euro si 90.000 euro, in timp ce pentru un apartament cu doua camere in aceleasi zone se plateste chiar si 145.000 euro. Bancile, desi au mai renuntat la unele din criteriile restrictive, acorda foarte greu credite pentru cumpararea unei locuinte. Astfel, pentru a putea cumpara o garsoniera, chiar si cu un avans de 10.000 euro, pentru un imprumut de 50.000 euro, cu dobanda anuala de 9%, pe o perioada maxima, adica de pana la 30 ani, rata lunara ajunge la peste 1.500 lei. In aceste conditii, multe din locuintele ANL vor ramane nevandute pentru ca au fost exclusi cei care isi permit din punct de vedere financiar, iar cei carora legea le este accesibila nu au banii necesari pentru a plati integral.
Circa 2.200 de apartamente ANL vor fi scoase la vânzare
Chiriasii nu vor fi totusi evacuati, achizitionarea locuintei fiind exclusiv optiunea lor, afirma seful ANL. „Chiriasii care nu vor sa cumpere vor putea sa ramana in locuintele respective, mai ales ca achizitionarea apartamentului se face doar la solicitarea acestuia, si nu a primariei. Consider ca nivelul este unul mare, lejer, fiind vorba de salariul mediu net. A fost o optiune promovata de Guvern, insa in timp s-ar putea face modificari legate de aceasta conditie. Acest lucru depinde de ceea ce se va intampla in perioada urmatoare cu locuintele“, a concluzionat directorul ANL. Potrivit datelor ANL, in perioada 2001-2007 au fost construite 20.290 de apartamente pentru tineri. Din cele peste 20.000 de locuinte, circa 2.200 pot fi cumparate incepand cu acest an, iar Ministerul Locuintelor spera ca va obtine 30-40 milioane de euro, bani care vor fi folositi pentru constructia de noi apartamente. ANL are in lucru peste 5.000 de apartamente, din care estimeaza ca va finaliza in acest an 3.100.
România, favorizată de încetinirea economiei mondiale
Property Secrets: Situaţia externă ne fereşte de supraîncălzire
“Economia românească, incredibil de puternică în contextul actual”
Erste ne recomandă investitorilor străini
Incetinirea creşterii economiei
mondiale, în urma extinderii problemelor de pe piaţa americană a creditelor la nivelul sectorului financiar internaţional, este benefică pentru România, Bulgaria şi alte state din regiune, care se aflau în pericol de supraîncălzire, potrivit Property Secrets, preluat de Mediafax.
Aşadar, în sfârşit o veste bună pentru ţara noastră, care, potrivit studiilor în domeniu, a fost cea mai afectată din regiune de tulburările financiare propagate tocmai din Statele Unite, de anul trecut.
"Există factori fundamentali care permit unor economii precum România, Slovacia, Polonia şi Cehia să facă faţă ritmului mai lent de dezvoltare
a economiei mondiale", a declarat Robin Bowman, director editorial al Property Secrets, companie specializată în consultanţă şi cercetare în domeniul imobiliar. Economiile acestor ţări sunt incredibil de puternice, în contextul problemelor generale la nivel mondial, şi, cu toate că va avea loc o încetinire a avansului, aceasta nu va fi excesivă, se arată în studiu.
Pieţele din regiune continuă să afişeze rate semnificative de creştere în ceea ce priveşte economia şi companiile
.
Rapoartele companiilor de rating preconizează o creştere economică puternică şi în 2008, însă într-o uşoară scădere faţă de anii precedenţi, datorită politicii expansioniste.
"Este exact ceea ce aveau nevoie economiile din Europa Centrală şi de Est, în special România şi Bulgaria. Încetinirea ar fi avut loc oricum. Este bine că acest fapt se produce înainte ca pieţele imobiliare şi economiile în ansamblul
lor să se supraîncălzească periculos", a arătat Bowman.
Estimările pentru 2007 indică o creştere cu 5,8% faţă de 2006 şi previziunile pentru 2008 arată o creştere cu 5,2% faţă de 2007. Atributele pozitive şi reale de care se bucură România, în prezent, sunt piaţa internă relativ mare şi forţa de muncă calificată, ieftină. Apoi, integrarea în Uniunea Europeană a îmbunătăţit perspectiva economică a ţării. Aceasta s-a concretizat într-un aflux de investiţii străine directe ce a permis până acum ţării să-şi acopere deficitele externe, fără prea mare dificultate, şi să creeze un amortizor pentru rezervele în valută. Nici sectorul public nu stă prea rău, prezentând un nivel scăzut al îndatorării. Leul românesc a fost supus încă de anul trecut, unor puternice presiuni. Reacţia guvernului la riscul supraîncălzirii economiei a fost total inadecvat, atât veniturile, cât şi politica fiscală continuă să fie expansioniste, ceea ce ar putea mări presiunile inflaţioniste.
Creşterea economică din România inflamează contul curent şi inflaţia
Ritmul rapid de creştere este însoţit însă şi de factori negativi, precum amplificarea inflaţiei şi a deficitului de cont curent, probleme care trebuie rezolvate. Aceste state au nevoie de capital străin pentru acoperirea deficitelor, aşa cum se întâmplă şi în Statele Unite, dar problemele de pe pieţele financiare internaţionale au dus la scumpirea accesului la finanţare, cu efect negativ asupra valutelor locale, se arată în studiu.
Leul, în special, a coborât cu circa 20% în raport cu euro, în ultimele şase luni, iar cei care au contractat împrumuturi ipotecare în moneda europeană sunt afectaţi, se arată în studiu. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a redus previziunea referitoare la creşterea economică din Europa de Est, în 2008, de la 6,1% la 5-5,5%, ca urmare a impactului crizei de pe piaţa creditelor. "Chiar şi un ritm de creştere de 5% ar fi foarte bun", a apreciat Bowman, care compară acest avans cu unele creşteri de 1-1,5% în state occidentale precum Statele Unite, Marea Britanie, Germania şi Franţa. Property Secrets susţine totodată punctul de vedere al BERD, conform căruia economiile din regiune beneficiază de un element suplimentar de siguranţă, conferit de apartenenţa la Uniunea Europeană, fapt care permite investiţiile mai riscante. Un ritm de dezvoltare mai lent va permite Poloniei şi României să tempereze creşterea salariilor în conformitate cu productivitatea, ceea ce va menţine competitivitatea câştigurilor o perioadă mai lungă de timp.
Specialiştii Erste recomandă investitorilor să se orienteze spre firme est-europene
Analiştii Erste Bank sunt de părere că ratele de creştere actuale, dar şi cele preconizate, sunt superioare în aceste regiuni, oferă evaluări atractive, în special comparativ cu SUA, în vreme ce monedele lor naţionale sunt mult mai stabile pe termen lung, informează Mediafax. Printre investiţiile recomandate de Erste se numără companii care activează în domeniul materiilor prime, în sectorul minier aurifer, firmele din domeniul industriei, cu o calitate ridicată a produselor şi un grad redus de îndatorare, care vor oferi, probabil, bune oportunităţi de cumpărare în etapele de recesiune. De asemenea, analiştii recomandă şi acţiunile instituţiilor financiare europene, în special ale celor care nu au expunere pe piaţa creditelor neperformante şi cu perspective de creştere, care oferă oportunităţi bune de intrare pentru investitorii pe termen lung.
"Efectul va fi resimţit prin fluxul de capital, nu prin relaţiile externe", este de părere domnul Ionuţ Dumitru, şeful departamentului de cercetare macroeconomică al Raiffeisen
Bank. "Se poate produce acest efect, însă economiile ţărilor emergente nu vor fi foarte afectate. Diminuarea creşterii economiei mondiale nu va încetini foarte mult creşterea economică a acestor ţări, pentru că acestea se bazează pe cererea internă, nu pe cea externă. Putem fi afectaţi totuşi pe plan financiar prin sporirea aversiunii la risc a investitorilor, care se vor feri să investească pe pieţele emergente unde va creşte costul creditării", a mai comentat specialistul Raiffeisen Bank.
“Economia românească, incredibil de puternică în contextul actual”
Erste ne recomandă investitorilor străini
Incetinirea creşterii economiei
mondiale, în urma extinderii problemelor de pe piaţa americană a creditelor la nivelul sectorului financiar internaţional, este benefică pentru România, Bulgaria şi alte state din regiune, care se aflau în pericol de supraîncălzire, potrivit Property Secrets, preluat de Mediafax.
Aşadar, în sfârşit o veste bună pentru ţara noastră, care, potrivit studiilor în domeniu, a fost cea mai afectată din regiune de tulburările financiare propagate tocmai din Statele Unite, de anul trecut.
"Există factori fundamentali care permit unor economii precum România, Slovacia, Polonia şi Cehia să facă faţă ritmului mai lent de dezvoltare
a economiei mondiale", a declarat Robin Bowman, director editorial al Property Secrets, companie specializată în consultanţă şi cercetare în domeniul imobiliar. Economiile acestor ţări sunt incredibil de puternice, în contextul problemelor generale la nivel mondial, şi, cu toate că va avea loc o încetinire a avansului, aceasta nu va fi excesivă, se arată în studiu.
Pieţele din regiune continuă să afişeze rate semnificative de creştere în ceea ce priveşte economia şi companiile
.
Rapoartele companiilor de rating preconizează o creştere economică puternică şi în 2008, însă într-o uşoară scădere faţă de anii precedenţi, datorită politicii expansioniste.
"Este exact ceea ce aveau nevoie economiile din Europa Centrală şi de Est, în special România şi Bulgaria. Încetinirea ar fi avut loc oricum. Este bine că acest fapt se produce înainte ca pieţele imobiliare şi economiile în ansamblul
lor să se supraîncălzească periculos", a arătat Bowman.
Estimările pentru 2007 indică o creştere cu 5,8% faţă de 2006 şi previziunile pentru 2008 arată o creştere cu 5,2% faţă de 2007. Atributele pozitive şi reale de care se bucură România, în prezent, sunt piaţa internă relativ mare şi forţa de muncă calificată, ieftină. Apoi, integrarea în Uniunea Europeană a îmbunătăţit perspectiva economică a ţării. Aceasta s-a concretizat într-un aflux de investiţii străine directe ce a permis până acum ţării să-şi acopere deficitele externe, fără prea mare dificultate, şi să creeze un amortizor pentru rezervele în valută. Nici sectorul public nu stă prea rău, prezentând un nivel scăzut al îndatorării. Leul românesc a fost supus încă de anul trecut, unor puternice presiuni. Reacţia guvernului la riscul supraîncălzirii economiei a fost total inadecvat, atât veniturile, cât şi politica fiscală continuă să fie expansioniste, ceea ce ar putea mări presiunile inflaţioniste.
Creşterea economică din România inflamează contul curent şi inflaţia
Ritmul rapid de creştere este însoţit însă şi de factori negativi, precum amplificarea inflaţiei şi a deficitului de cont curent, probleme care trebuie rezolvate. Aceste state au nevoie de capital străin pentru acoperirea deficitelor, aşa cum se întâmplă şi în Statele Unite, dar problemele de pe pieţele financiare internaţionale au dus la scumpirea accesului la finanţare, cu efect negativ asupra valutelor locale, se arată în studiu.
Leul, în special, a coborât cu circa 20% în raport cu euro, în ultimele şase luni, iar cei care au contractat împrumuturi ipotecare în moneda europeană sunt afectaţi, se arată în studiu. Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare a redus previziunea referitoare la creşterea economică din Europa de Est, în 2008, de la 6,1% la 5-5,5%, ca urmare a impactului crizei de pe piaţa creditelor. "Chiar şi un ritm de creştere de 5% ar fi foarte bun", a apreciat Bowman, care compară acest avans cu unele creşteri de 1-1,5% în state occidentale precum Statele Unite, Marea Britanie, Germania şi Franţa. Property Secrets susţine totodată punctul de vedere al BERD, conform căruia economiile din regiune beneficiază de un element suplimentar de siguranţă, conferit de apartenenţa la Uniunea Europeană, fapt care permite investiţiile mai riscante. Un ritm de dezvoltare mai lent va permite Poloniei şi României să tempereze creşterea salariilor în conformitate cu productivitatea, ceea ce va menţine competitivitatea câştigurilor o perioadă mai lungă de timp.
Specialiştii Erste recomandă investitorilor să se orienteze spre firme est-europene
Analiştii Erste Bank sunt de părere că ratele de creştere actuale, dar şi cele preconizate, sunt superioare în aceste regiuni, oferă evaluări atractive, în special comparativ cu SUA, în vreme ce monedele lor naţionale sunt mult mai stabile pe termen lung, informează Mediafax. Printre investiţiile recomandate de Erste se numără companii care activează în domeniul materiilor prime, în sectorul minier aurifer, firmele din domeniul industriei, cu o calitate ridicată a produselor şi un grad redus de îndatorare, care vor oferi, probabil, bune oportunităţi de cumpărare în etapele de recesiune. De asemenea, analiştii recomandă şi acţiunile instituţiilor financiare europene, în special ale celor care nu au expunere pe piaţa creditelor neperformante şi cu perspective de creştere, care oferă oportunităţi bune de intrare pentru investitorii pe termen lung.
"Efectul va fi resimţit prin fluxul de capital, nu prin relaţiile externe", este de părere domnul Ionuţ Dumitru, şeful departamentului de cercetare macroeconomică al Raiffeisen
Bank. "Se poate produce acest efect, însă economiile ţărilor emergente nu vor fi foarte afectate. Diminuarea creşterii economiei mondiale nu va încetini foarte mult creşterea economică a acestor ţări, pentru că acestea se bazează pe cererea internă, nu pe cea externă. Putem fi afectaţi totuşi pe plan financiar prin sporirea aversiunii la risc a investitorilor, care se vor feri să investească pe pieţele emergente unde va creşte costul creditării", a mai comentat specialistul Raiffeisen Bank.
Efectul Ford la Craiova
Venirea companiei Ford in Romania a atras mai multi investitori din domeniul industriei automobilelor, iar alte doua firme puternice din lume se pregatesc sa vina in tara, a declarat presedintele AVAS, Teodor Atanasiu, informeaza Mediafax.
"Vreau sa remarc un lucru. Venirea Ford la Craiova a insemnat venirea foarte multor investitori din domeniul industriei auto
in Romania. E o goana dupa spatii de productie sau dupa terenuri amplasate care sa aiba acces la utilitati si care sa fie amplasate in localitati in care exista o forta de munca cu calificare corespunzatoare si cred ca dezvoltarea
industriei auto in Romania va cunoaste un ritm foarte accelerat in urmatoarea perioada de timp
", a spus Atanasiu, intr-o conferinta de presa la Alba Iulia.
El a afirmat ca Ford nu va fi singurul mare producator de automobile care va produce in Romania si exista alte doua firme puternice, de prim rang, din lume care se pregatesc sa vina in tara. Acesta nu a dorit sa faca publice numele celor doua firme constructoare de automobile care vor sa investeasca in Romania, deoarece nici acestea nu vor sa isi faca inca public planul. Atanasiu a mentionat ca cel mai probabil in vara acestui an cele doua companii vor veni sa se prezinte in Romania si sa-si declare intentiile.
Referitor la Automobile Craiova a spus ca la sfarsitul saptamanii viitoare Ford ar putea intra ca actionar in societatea romaneasca. Presedintele AVAS a afirmat ca, practic, mai sunt cateva zile pana la predarea actiunilor statului roman catre firma
Ford si inceperea activitatii acesteia la Craiova.
Reamintim, Guvernul a mandatat comisia de privatizare a Automobile Craiova sa prelungeasca pana la 21 martie, respectiv cu sapte zile, valabilitatea ofertei
de vanzare, necesara pentru finalizarea tranzactiei cu grupul american Ford.
"Vreau sa remarc un lucru. Venirea Ford la Craiova a insemnat venirea foarte multor investitori din domeniul industriei auto
in Romania. E o goana dupa spatii de productie sau dupa terenuri amplasate care sa aiba acces la utilitati si care sa fie amplasate in localitati in care exista o forta de munca cu calificare corespunzatoare si cred ca dezvoltarea
industriei auto in Romania va cunoaste un ritm foarte accelerat in urmatoarea perioada de timp
", a spus Atanasiu, intr-o conferinta de presa la Alba Iulia.
El a afirmat ca Ford nu va fi singurul mare producator de automobile care va produce in Romania si exista alte doua firme puternice, de prim rang, din lume care se pregatesc sa vina in tara. Acesta nu a dorit sa faca publice numele celor doua firme constructoare de automobile care vor sa investeasca in Romania, deoarece nici acestea nu vor sa isi faca inca public planul. Atanasiu a mentionat ca cel mai probabil in vara acestui an cele doua companii vor veni sa se prezinte in Romania si sa-si declare intentiile.
Referitor la Automobile Craiova a spus ca la sfarsitul saptamanii viitoare Ford ar putea intra ca actionar in societatea romaneasca. Presedintele AVAS a afirmat ca, practic, mai sunt cateva zile pana la predarea actiunilor statului roman catre firma
Ford si inceperea activitatii acesteia la Craiova.
Reamintim, Guvernul a mandatat comisia de privatizare a Automobile Craiova sa prelungeasca pana la 21 martie, respectiv cu sapte zile, valabilitatea ofertei
de vanzare, necesara pentru finalizarea tranzactiei cu grupul american Ford.
Rompetrol a scumpit motorina cu 6 bani
Scumpirea puternică a petrolului pe pieţele internaţionale are influenţe majore şi asupra preţului la carburanţii din România. Am asistat la o serie de majorări de preţuri la benzină şi la motorină, în ultimele zile, iar astăzi Rompetrol a anunţat scumpirea litrului de motorină cu încă 6 bani
.
.
Dolarul la minim, petrolul la maxim
Început de săptămână în forţă atât pentru petrol, cât şi pentru moneda europeană. Pe fondul deprecierii puternice a dolarului în faţa euro, dar şi a altor monede, preţul aurului negru a atins un nou record istoric pe pieţele electronice - 111 dolari şi 42 de cenţi.
Bancile listate dau dividende in crestere sau actiuni gratuite
BRD le propune actionarilor un dividend de 0,59 lei/actiune, iar Erste Bank, de 0,75 euro/actiune.
Din cele patru banci listate in prezent la bursa, doua au anuntat ca vor acorda drept dividende bani, iar celelalte doua, actiuni gratuite. Bancile care si-au propus in acest an sa acorde bani actionarilor sint BRD si Erste Bank. In schimb, Banca Transilvania si Banca Comerciala Carpatica si-au propus sa le dea actionarilor actiuni gratuite. „Dividendele pe care le vor acorda in acest an bancile sint mult mai bune decit anul trecut. Exceptia de la aceasta regula se numeste Banca Comerciala Carpatica ale carei rezultate financiare pe anul 2007 au fost mai slabe decit in 2006“, spune Petru Prunea, presedintele SSIF Broker Cluj.
BRD a anuntat bursa ca doreste ca dividendul acordat actionarilor pentru anul financiar
2007 sa fie de 0,59205 lei/actiune, cu 61% mai mare decit pentru anul financiar 2006, cind valoarea acestuia s-a cifrat la 0,3672 lei/actiune. Raportat la valoarea din piata a actiunii BRD, dividendul acordat reprezinta 2,81% fata de 1,59% anul trecut.
Banca austriaca Erste propune Adunarii Generale a Actionarilor ca pentru anul 2007 valoarea dividendului sa fie de 0,75 euro, cu 15% mai mult decit in anul financiar 2006, cind valoarea dividendului s-a cifrat la 0,65 euro pe actiune. Daca raportam dividendul la valoarea de piata a actiunii Erste, constatam ca acesta reprezinta 1,97%. Practic, din punctul de vedere al dividendului acordat, BRD este mai rentabila decit Erste.
In 2007, profitul anual al bancii Erste a crescut cu 26%, ajungind la 1.174,7 milioane de euro, iar rezultatul operational s-a majorat cu 27,2%, ajungind la 2.547,7 milioane de euro. Practic, venitul pe actiune (cash) a fost de 3,92 euro.
Banca Transilvania vrea ca in 2008 sa isi majoreze capitalul social cu 73,4%, pina la 1,06 miliarde de lei, prin utilizarea profitului obtinut anul trecut, alocarea primelor de emisiune si prin aportul in numerar din partea actionarilor, a anuntat banca intr-un comunicat trimis bursei. Banca va acorda asadar actiuni gratuite, 734 la fiecare 1.000 de actiuni detinute, cu 60% mai multe fata de anul precedent. Pentru anul financiar 2006, Banca Transilvania a acordat 453 de actiuni gratuite la 1.000 detinute si se mai puteau subscrie un numar de actiuni reprezentind 10% din cele detinute la pretul de 0,35 lei/actiune. „Personal cred ca pe viitor conducerea Bancii Transilvania ar trebui sa se gindeasca la schimbarea politicii privind acordarea de dividende, in sensul de a acorda si bani, nu numai actiuni gratuite“, mai spune seful Broker Cluj. Banca Transilvania a obtinut anul trecut un profit net de 340,48 milioane de lei, de aproape trei ori mai mare decit rezultatul din 2006.
Singura banca cu rezultate mai slabe in 2007 decit in 2006 este Banca Comerciala Carpatica. Pentru acest an, Banca Comerciala Carpatica doreste sa acorde actionarilor in jur de 7 actiuni gratuite la 100 detinute, un rezultat mai slab decit anul trecut. Atunci banca a dat actionarilor 16,54 actiuni gratuite la 100 detinute.
De pe urma dividendelor mari de la banci vor cistiga SIF-urile care detin pachete de actiuni importante la BRD, Banca Transilvania si BCR, iar mai nou Erste Bank. „Profitul SIF-urilor in 2008 ar trebui sa creasca semnificativ fata de anul 2007, daca luam in calcul dividendele in bani ce vor fi acordate de BRD, Erste si BCR. Se stie doar ca toate SIF-urile detin pachete semnificative de actiuni la banci listate la BVB“, mai spune Petru Prunea.
Din cele patru banci listate in prezent la bursa, doua au anuntat ca vor acorda drept dividende bani, iar celelalte doua, actiuni gratuite. Bancile care si-au propus in acest an sa acorde bani actionarilor sint BRD si Erste Bank. In schimb, Banca Transilvania si Banca Comerciala Carpatica si-au propus sa le dea actionarilor actiuni gratuite. „Dividendele pe care le vor acorda in acest an bancile sint mult mai bune decit anul trecut. Exceptia de la aceasta regula se numeste Banca Comerciala Carpatica ale carei rezultate financiare pe anul 2007 au fost mai slabe decit in 2006“, spune Petru Prunea, presedintele SSIF Broker Cluj.
BRD a anuntat bursa ca doreste ca dividendul acordat actionarilor pentru anul financiar
2007 sa fie de 0,59205 lei/actiune, cu 61% mai mare decit pentru anul financiar 2006, cind valoarea acestuia s-a cifrat la 0,3672 lei/actiune. Raportat la valoarea din piata a actiunii BRD, dividendul acordat reprezinta 2,81% fata de 1,59% anul trecut.
Banca austriaca Erste propune Adunarii Generale a Actionarilor ca pentru anul 2007 valoarea dividendului sa fie de 0,75 euro, cu 15% mai mult decit in anul financiar 2006, cind valoarea dividendului s-a cifrat la 0,65 euro pe actiune. Daca raportam dividendul la valoarea de piata a actiunii Erste, constatam ca acesta reprezinta 1,97%. Practic, din punctul de vedere al dividendului acordat, BRD este mai rentabila decit Erste.
In 2007, profitul anual al bancii Erste a crescut cu 26%, ajungind la 1.174,7 milioane de euro, iar rezultatul operational s-a majorat cu 27,2%, ajungind la 2.547,7 milioane de euro. Practic, venitul pe actiune (cash) a fost de 3,92 euro.
Banca Transilvania vrea ca in 2008 sa isi majoreze capitalul social cu 73,4%, pina la 1,06 miliarde de lei, prin utilizarea profitului obtinut anul trecut, alocarea primelor de emisiune si prin aportul in numerar din partea actionarilor, a anuntat banca intr-un comunicat trimis bursei. Banca va acorda asadar actiuni gratuite, 734 la fiecare 1.000 de actiuni detinute, cu 60% mai multe fata de anul precedent. Pentru anul financiar 2006, Banca Transilvania a acordat 453 de actiuni gratuite la 1.000 detinute si se mai puteau subscrie un numar de actiuni reprezentind 10% din cele detinute la pretul de 0,35 lei/actiune. „Personal cred ca pe viitor conducerea Bancii Transilvania ar trebui sa se gindeasca la schimbarea politicii privind acordarea de dividende, in sensul de a acorda si bani, nu numai actiuni gratuite“, mai spune seful Broker Cluj. Banca Transilvania a obtinut anul trecut un profit net de 340,48 milioane de lei, de aproape trei ori mai mare decit rezultatul din 2006.
Singura banca cu rezultate mai slabe in 2007 decit in 2006 este Banca Comerciala Carpatica. Pentru acest an, Banca Comerciala Carpatica doreste sa acorde actionarilor in jur de 7 actiuni gratuite la 100 detinute, un rezultat mai slab decit anul trecut. Atunci banca a dat actionarilor 16,54 actiuni gratuite la 100 detinute.
De pe urma dividendelor mari de la banci vor cistiga SIF-urile care detin pachete de actiuni importante la BRD, Banca Transilvania si BCR, iar mai nou Erste Bank. „Profitul SIF-urilor in 2008 ar trebui sa creasca semnificativ fata de anul 2007, daca luam in calcul dividendele in bani ce vor fi acordate de BRD, Erste si BCR. Se stie doar ca toate SIF-urile detin pachete semnificative de actiuni la banci listate la BVB“, mai spune Petru Prunea.
Posibile adevarate mesaje dintr-un discurs furibund de vineri seara
Vineri seara, un discurs a inflamat, pentru a nu stiu cata oara, scena politica. Discursul mai are o valenta cum numai autorul sau stie sa dea mesajelor sale: a incaierat presa, gata oricand sa se razboiasca daca in joc este onoarea presedintelui. Fara a avea pretentia ca le stiu pe toate, in discurs am identificat doua mesaje care vizau unul o dezvaluire ce urmeaza sa apara si celalalt partidul prezidential.Primul mesaj este frica de povestea lui Omar Hayssam. Adevarul este ca aceasta poveste este deja in posesia unei autoritati, la magistratii Inaltei Curti de Casatie si Justitie. Sirianul a trimis la aceasta instanta o scrisoare in care il acuza de fapte de coruptie pe conationalul sau, Mohammad Yassim, personaj devenit celebru in timpul
crizei ostaticilor, cand presedintele l-a folosit ca mesager pentru autoritatile irakiene. Judecatorii instantei supreme nu au tinut cont de dezvaluirile sirianului fugar, dar ei nu se pot pronunta pe faptele de coruptie denuntate. Magistratii au obligatia sa trimita scrisoarea spre verificare la DNA. Atunci ea nu va mai fi secreta si presedintele va avea o problema.
Al doilea mesaj este mai subtil. Autorul discursului a adus vorba despre fiica sa exact cand scandalul discursului “timid” se incheiase. Practic, a readus-o in atentie cand publicul larg o uitase. Mesajul, insa, nu mai era pentru public, ci pentru membrii PD-L, pe care-i asteapta o surpriza. In partid circula un scenariu, bazat pe setea presedintelui de a controla toate ungherele, care le da multora frisoane. Va fi nominalizat un candidat la Primaria Capitalei, cel mai probabil Vasile Blaga. Va urma un sondaj in care fostul ministru de interne va sta prost, si atunci “Zeus” va scoate o solutie
din joben, unii spun ca optiunea salvatoare ar fi Theodor Stolojan, altii ca ar fi vorba de Silviu Prigoana, la al carui eveniment monden de sambata seara presedintele s-a simtit ca pe vremuri la Mamaia. Sigur ca o asemenea strategie nu poate veni pe fondul criticilor ca partidul voteaza la dictare, critici alimentate de performantele publice ale noului secretar general al tinerilor din PD-L. Autorul discursului de vineri seara tocmai asta a urmarit, transformarea criticilor in atacuri la persoana, scutind astfel partidul de lovituri sub centura din cauza unor fitze de tip “Bamboo”.
crizei ostaticilor, cand presedintele l-a folosit ca mesager pentru autoritatile irakiene. Judecatorii instantei supreme nu au tinut cont de dezvaluirile sirianului fugar, dar ei nu se pot pronunta pe faptele de coruptie denuntate. Magistratii au obligatia sa trimita scrisoarea spre verificare la DNA. Atunci ea nu va mai fi secreta si presedintele va avea o problema.
Al doilea mesaj este mai subtil. Autorul discursului a adus vorba despre fiica sa exact cand scandalul discursului “timid” se incheiase. Practic, a readus-o in atentie cand publicul larg o uitase. Mesajul, insa, nu mai era pentru public, ci pentru membrii PD-L, pe care-i asteapta o surpriza. In partid circula un scenariu, bazat pe setea presedintelui de a controla toate ungherele, care le da multora frisoane. Va fi nominalizat un candidat la Primaria Capitalei, cel mai probabil Vasile Blaga. Va urma un sondaj in care fostul ministru de interne va sta prost, si atunci “Zeus” va scoate o solutie
din joben, unii spun ca optiunea salvatoare ar fi Theodor Stolojan, altii ca ar fi vorba de Silviu Prigoana, la al carui eveniment monden de sambata seara presedintele s-a simtit ca pe vremuri la Mamaia. Sigur ca o asemenea strategie nu poate veni pe fondul criticilor ca partidul voteaza la dictare, critici alimentate de performantele publice ale noului secretar general al tinerilor din PD-L. Autorul discursului de vineri seara tocmai asta a urmarit, transformarea criticilor in atacuri la persoana, scutind astfel partidul de lovituri sub centura din cauza unor fitze de tip “Bamboo”.
Minciuna în falş şi adevărul mincinos
Vă mai amintiţi cine spunea asta, „minciună în falş”? Nimeni altul decât Nicolae Ceauşescu despre ce susţineau „judecătorii“ săi la Târgovişte. Este o expresie în strânsă legătură cu ce face în zilele noastre, câte ne-o mai lăsa el să trăim, Traian Băsescu.
Am râs cu toţii atunci, la auzul zicerii lui Ceauşescu, considerând-o încă o mostră de trogloditism verbal al Cârmaciului. Acum însă, gândind la rece, putem descoperi un adevăr teribil în adâncul minciunii în falş. Care este contrariul lui „a minţi”? Mulţi vor răspunde fără să stea pe gânduri: a spune adevărul. Ceea ce este un fals. Minciuna ţine în primul rând de atitudinea mentală a vorbitorului, nu de categoriile de adevăr şi fals.
Logic, opusul adevărului este falsul, şi nu minciuna, iar opusul minciunii este sinceritatea.
Un om poate să comunice un neadevăr, un fals, dar să nu mintă, dacă el crede în acel fals – poate să fie prost, sau dezinformat, sau un fanatic care refuză realitatea. Dar este sincer, pentru că a minţi înseamnă a spune altceva decât ceea ce crezi că ştii. Invers, cine spune un adevăr nu înseamnă obligatoriu că este sincer, că nu minte. Dacă acel adevăr este comunicat cu scopul de a induce finalmente ascultătorilor o percepţie falsă, atunci el face parte din minciună.
Când zicea „minciună în falş”, Ceauşescu opera o perfectă distincţie „logică”: pe lângă faptul că spuneţi lucruri false, mai şi minţiţi. Băsescu minte şi când spune adevărul.
Până acum, referindu-mă la preşedintele României, am scris domnul sau dl. Băsescu. De vineri, 14 martie, mi-e mai greu s-o fac: e ziua în care Băsescu a desfiinţat funcţia de preşedinte al României. Vi-l puteţi imagina pe acest om stând de vorbă peste două săptămâni cu preşedintele SUA sau al Rusiei despre problemele politice şi militare ale planetei după ce a folosit spaţiul oficial al aeroportului Henri Coandă pentru a se încăiera cu nişte jurnalişti şi comici vestiţi ai ecranului? Vi-l puteţi imagina vorbind ziua la summitul NATO şi venind seara pe televizoarele mogulilor ca să-i mai zică una lui Florin Călinescu, aşa cum a promis? Un om care concepe astfel funcţia prezidenţială mai e preşedinte?
Spuneam „câte zile ne-o mai lăsa Băsescu să trăim”. Deoarece pe actorul comic Florin Călinescu l-a decedat deja. „Defunctul Călinescu” zice Băsescu rânjind din ochi. Şi Florin Călinescu nici măcar nu e ziarist, e un cunoscut actor de comedie. Scenetele cu adresă spre Cotroceni în care joacă acum se întâmplă să nu aibă nici măcar haz, dialogurile sunt destul de prost scrise, intriga e însăilată, comicul de situaţie căznit. Dar a spune „defunctul” despre un om viu, despre un actor român – şi mor actori români pe bandă rulantă – nu este altceva decât oglinda unui suflet infect. Al unui om care nu râde, doar rânjeşte şi hăhăie, al unui om care nu plânge, doar lăcrimează.
Am râs cu toţii atunci, la auzul zicerii lui Ceauşescu, considerând-o încă o mostră de trogloditism verbal al Cârmaciului. Acum însă, gândind la rece, putem descoperi un adevăr teribil în adâncul minciunii în falş. Care este contrariul lui „a minţi”? Mulţi vor răspunde fără să stea pe gânduri: a spune adevărul. Ceea ce este un fals. Minciuna ţine în primul rând de atitudinea mentală a vorbitorului, nu de categoriile de adevăr şi fals.
Logic, opusul adevărului este falsul, şi nu minciuna, iar opusul minciunii este sinceritatea.
Un om poate să comunice un neadevăr, un fals, dar să nu mintă, dacă el crede în acel fals – poate să fie prost, sau dezinformat, sau un fanatic care refuză realitatea. Dar este sincer, pentru că a minţi înseamnă a spune altceva decât ceea ce crezi că ştii. Invers, cine spune un adevăr nu înseamnă obligatoriu că este sincer, că nu minte. Dacă acel adevăr este comunicat cu scopul de a induce finalmente ascultătorilor o percepţie falsă, atunci el face parte din minciună.
Când zicea „minciună în falş”, Ceauşescu opera o perfectă distincţie „logică”: pe lângă faptul că spuneţi lucruri false, mai şi minţiţi. Băsescu minte şi când spune adevărul.
Până acum, referindu-mă la preşedintele României, am scris domnul sau dl. Băsescu. De vineri, 14 martie, mi-e mai greu s-o fac: e ziua în care Băsescu a desfiinţat funcţia de preşedinte al României. Vi-l puteţi imagina pe acest om stând de vorbă peste două săptămâni cu preşedintele SUA sau al Rusiei despre problemele politice şi militare ale planetei după ce a folosit spaţiul oficial al aeroportului Henri Coandă pentru a se încăiera cu nişte jurnalişti şi comici vestiţi ai ecranului? Vi-l puteţi imagina vorbind ziua la summitul NATO şi venind seara pe televizoarele mogulilor ca să-i mai zică una lui Florin Călinescu, aşa cum a promis? Un om care concepe astfel funcţia prezidenţială mai e preşedinte?
Spuneam „câte zile ne-o mai lăsa Băsescu să trăim”. Deoarece pe actorul comic Florin Călinescu l-a decedat deja. „Defunctul Călinescu” zice Băsescu rânjind din ochi. Şi Florin Călinescu nici măcar nu e ziarist, e un cunoscut actor de comedie. Scenetele cu adresă spre Cotroceni în care joacă acum se întâmplă să nu aibă nici măcar haz, dialogurile sunt destul de prost scrise, intriga e însăilată, comicul de situaţie căznit. Dar a spune „defunctul” despre un om viu, despre un actor român – şi mor actori români pe bandă rulantă – nu este altceva decât oglinda unui suflet infect. Al unui om care nu râde, doar rânjeşte şi hăhăie, al unui om care nu plânge, doar lăcrimează.
Băsescu şi Realitatea lor
Nu poate exista solidaritate de breaslă în presa cu agendă politică
"Adevărul" a făcut o greşeală în ziarul de sâmbătă prin titlul "Băsescu, în război total cu presa". Ştirea era corectă, însă titlul a deformat conţinutul articolului. De ce? Pentru că Băsescu nu e în război cu toată „presa". El are un meci cu un anume stil
de a face presă.
În primul rând, este vorba de acele ziare şi televiziuni care sunt ele însele în război non-stop cu preşedintele. Aici, degetul prezidenţial arată înspre trustul media al lui Dan Voiculescu. Concret, înspre emisiunea de seară de la Antena 3 care îl are ca invitat permanent pe Ion Cristoiu.
Nu mai e un secret, în studioul cu pricina, Băsescu este invitat de serviciu la încasat bastoane, indiferent de subiect. Nu e nimic de condamnat, realizatorii tv au tot dreptul de a-şi face emisiunea aşa cum cred. Inclusiv să-l toace non-stop pe şeful statului.
Dar astfel de meniu editorial are un decont logic şi inevitabil: îl încarcă zilnic pe Băsescu cu energie
antimedia. Şi, uneori, sacul de box prezidenţial alege să explodeze - aşa cum s-a întâmplat şi vinerea trecută – împotriva acestui stil jurnalistic.
Emoţional şi uman, preşedintele poate fi înţeles. Din poziţia funcţiei sale politice, nu. Cu atât mai puţin de acceptat este plasarea unui anume ziarist pe lista sa de ţinte media. Nu cred că prin dezvăluirile din cazul „Hayssam" Victor Ciutacu a urmărit altceva decât ce îşi propune orice jurnalist: să facă dezvăluiri despre mai-marii zilei.
Că ele pot fi contestate, asta e altă discuţie. Iar pentru aşa ceva, normal era un drept la replică, nu un discurs în faţa naţiunii. Însă, pe cât de imatură politic este reacţia nervoasă a şefului statului, pe atât de neobrăzată este încercarea unora de a crea sentimentul unei „solidarităţi de breaslă" a trusturilor media împotriva lui Traian Băsescu.
Imediat după ce Băsescu şi-a încheiat tirada „antitonomate", Realitatea TV s-a grăbit să includă „Adevărul" pe lista „inamicilor" prezidenţiali. A făcut-o şi a doua zi citând articolul sec, menţionat la începutul acestui text, în cadrul unei ştiri cu tema „Presa reacţionează". Care reacţie? Nu avem un război cu Traian Băsescu, după cum Traian Băsescu nu are un război cu noi.
Nu asta e Realitatea noastră. Probabil că nu întâmplător „Adevărul" nu a fost menţionat de preşedinte pe lista trusturilor cu care are o relaţie nepotrivită. Atunci când scriem critic despre Băsescu, încercăm s-o facem cu măsură. Nu vrem nici să-l dăm jos din funcţie, nici să-i mâncăm din procentele electorale şi nici să-l altoim cu orice preţ. Informăm şi avem opinii.
Onest. Atenţie: relaţia preşedinte-presă se află într-un moment de criză majoră! Nu ştim cine poartă o vină mai mare. Însă ştim sigur unde va duce alimentarea acestei spirale conflictuale: la decredibilizarea ambelor tabere. Oare cui foloseşte?
"Adevărul" a făcut o greşeală în ziarul de sâmbătă prin titlul "Băsescu, în război total cu presa". Ştirea era corectă, însă titlul a deformat conţinutul articolului. De ce? Pentru că Băsescu nu e în război cu toată „presa". El are un meci cu un anume stil
de a face presă.
În primul rând, este vorba de acele ziare şi televiziuni care sunt ele însele în război non-stop cu preşedintele. Aici, degetul prezidenţial arată înspre trustul media al lui Dan Voiculescu. Concret, înspre emisiunea de seară de la Antena 3 care îl are ca invitat permanent pe Ion Cristoiu.
Nu mai e un secret, în studioul cu pricina, Băsescu este invitat de serviciu la încasat bastoane, indiferent de subiect. Nu e nimic de condamnat, realizatorii tv au tot dreptul de a-şi face emisiunea aşa cum cred. Inclusiv să-l toace non-stop pe şeful statului.
Dar astfel de meniu editorial are un decont logic şi inevitabil: îl încarcă zilnic pe Băsescu cu energie
antimedia. Şi, uneori, sacul de box prezidenţial alege să explodeze - aşa cum s-a întâmplat şi vinerea trecută – împotriva acestui stil jurnalistic.
Emoţional şi uman, preşedintele poate fi înţeles. Din poziţia funcţiei sale politice, nu. Cu atât mai puţin de acceptat este plasarea unui anume ziarist pe lista sa de ţinte media. Nu cred că prin dezvăluirile din cazul „Hayssam" Victor Ciutacu a urmărit altceva decât ce îşi propune orice jurnalist: să facă dezvăluiri despre mai-marii zilei.
Că ele pot fi contestate, asta e altă discuţie. Iar pentru aşa ceva, normal era un drept la replică, nu un discurs în faţa naţiunii. Însă, pe cât de imatură politic este reacţia nervoasă a şefului statului, pe atât de neobrăzată este încercarea unora de a crea sentimentul unei „solidarităţi de breaslă" a trusturilor media împotriva lui Traian Băsescu.
Imediat după ce Băsescu şi-a încheiat tirada „antitonomate", Realitatea TV s-a grăbit să includă „Adevărul" pe lista „inamicilor" prezidenţiali. A făcut-o şi a doua zi citând articolul sec, menţionat la începutul acestui text, în cadrul unei ştiri cu tema „Presa reacţionează". Care reacţie? Nu avem un război cu Traian Băsescu, după cum Traian Băsescu nu are un război cu noi.
Nu asta e Realitatea noastră. Probabil că nu întâmplător „Adevărul" nu a fost menţionat de preşedinte pe lista trusturilor cu care are o relaţie nepotrivită. Atunci când scriem critic despre Băsescu, încercăm s-o facem cu măsură. Nu vrem nici să-l dăm jos din funcţie, nici să-i mâncăm din procentele electorale şi nici să-l altoim cu orice preţ. Informăm şi avem opinii.
Onest. Atenţie: relaţia preşedinte-presă se află într-un moment de criză majoră! Nu ştim cine poartă o vină mai mare. Însă ştim sigur unde va duce alimentarea acestei spirale conflictuale: la decredibilizarea ambelor tabere. Oare cui foloseşte?
Cele trei mesaje ale lui Basescu
Nu a fost o rabufnire scapata la nervi, de genul "Tiganca imputita!". Nu a fost nici un derapaj de limbaj urmat de hohote groase, de genul "Pasarica!". A fost un atac rece, perfect calculat.
Traian Basescu, cu gena sa autoritara, nu iubeste critica. El iubeste sa fie iubit. Iar presa, "o anumita parte" a ei, destul de importanta, nu-l mai inghite pe Basescu din momentul rupturii acestuia de Tariceanu. Lucrurile sunt simple. Chestie de interese. Fiecare cu al sau. S-a polarizat electoratul, cum sa nu se fi polarizat, mai abitir, lumea afacerilor
, in care joaca proprietarii trusturilor de presa? Cum nu este nici primul atac al sefului statului la adresa media si, in mod cert, nici ultimul, altceva ma intereseaza acum: ce a urmarit cu acest atac? Ce socoteala si-a facut? Ce castig vizeaza?
Este limpede ca materialul din Jurnalul National, in care era acuzat ca, pe vremea cand era ministrul Transporturilor, ar fi dat un act normativ prin care si-ar fi sters datoriile, a fost doar pretextul pentru lansarea ofensivei. Lui Basescu i s-au imputat altele, mai grozave, si nu a avut o reactie asa violenta.
Pentru a vedea ce a urmarit seful statului, trebuie sa mergem la text. Ce e nou in discursul de vineri? Trei lucruri, in opinia mea. Unul este promisiunea ca, de acum incolo, nu va mai lasa nici un atac la adresa lui, ori a familiei lui, fara un raspuns taios. "Jurnalistii tonomat vor primi zilnic replica", a avertizat Basescu. Ce va sa zica asta?
Seful statului si-a pregatit terenul pentru campania electorala prelungita in care suntem pe cale sa intram si care va dura pana la sfarsitul anului viitor. Altfel zis, Traian Basescu are acum motivul de a se arunca in iuresul bataliei, fara a fi acuzat de parti-pris. El stie foarte bine ca cine va dori sa loveasca in PD-L il va ataca frontal pe presedinte. Indiferent ca va fi vorba de campania
pentru Primaria Capitalei sau pentru vreun catun obscur. Prin iesirea de vineri seara, seful statului transforma acest handicap intr-o arma de temut. Daca tot este PD-L "partidul lui Basescu", atunci Basescu chiar va putea sari in apararea "partidului sau". Sub pretextul ca raspunde prompt la atacurile care il vizeaza. Presedintele devine astfel mai jucator ca niciodata.
Al doilea element inedit din discursul de vineri seara este calitatea de cap de familie, de aparator al alor sai, pe care Traian Basescu a invocat-o. Seful statului nu a mai folosit aceasta sintagma. Nici macar cand au fost atacate afacerile fratelui sau. Tertipul este usor
de dibuit, dar nu mai putin spectaculos pentru modul in care Basescu isi asaza figurile pe tabla si isi gandeste mutarile. El este menit evident sa induioseze electoratul. Apelul la coarda sensibila a audientei nu este o premiera. Presedintele este degraba varsatoriu de lacrimi. Stagiunea emotionanta a fost inaugurata cu "Draga Stolo" si a continuat cu succes la Muzeul Holocaustului si la deschiderea anului scolar de la Academia Navala, cand a spus ca "nimeni nu-si iubeste familia mai mult ca marinarul", dar si la aducerea in tara a trupurilor militarilor ucisi in Afganistan.
Insa principalul motiv pentru care seful statului se prezinta drept capul si aparatorul familiei sale este sa previna sau sa dezamorseze, in aceeasi lunga si grea campanie electorala care urmeaza, atacurile la adresa slabiciunilor sale omenesti. "Si presedintele e om...", a fost mesajul de pana acum. I se adauga de vineri continuarea, atat de populara si pretuita in celula de baza a societatii romanesti: "...dar se intoarce mereu acasa, la familie".
In fine, al treilea element inedit si probabil cel mai spectaculos il constituie fraza: "Familia Basescu isi plateste intotdeauna datoriile". E si cel mai transparent. Mesajul, tot cu bataie la campania electorala, promite ademenitor si ameninta taios, in acelesi timp
. "Cine e cu mine nu va regreta!" Dar si: "Cei ce ma ataca sa se pazeasca! Nu o sa le raman cu nimic dator!"
Inconjurat de inamici buimaci si de aliati abulici, Traian Basescu isi zangane sfidator armele. Pe campul de lupta, un singur om pare pregatit de razboi.
Traian Basescu, cu gena sa autoritara, nu iubeste critica. El iubeste sa fie iubit. Iar presa, "o anumita parte" a ei, destul de importanta, nu-l mai inghite pe Basescu din momentul rupturii acestuia de Tariceanu. Lucrurile sunt simple. Chestie de interese. Fiecare cu al sau. S-a polarizat electoratul, cum sa nu se fi polarizat, mai abitir, lumea afacerilor
, in care joaca proprietarii trusturilor de presa? Cum nu este nici primul atac al sefului statului la adresa media si, in mod cert, nici ultimul, altceva ma intereseaza acum: ce a urmarit cu acest atac? Ce socoteala si-a facut? Ce castig vizeaza?
Este limpede ca materialul din Jurnalul National, in care era acuzat ca, pe vremea cand era ministrul Transporturilor, ar fi dat un act normativ prin care si-ar fi sters datoriile, a fost doar pretextul pentru lansarea ofensivei. Lui Basescu i s-au imputat altele, mai grozave, si nu a avut o reactie asa violenta.
Pentru a vedea ce a urmarit seful statului, trebuie sa mergem la text. Ce e nou in discursul de vineri? Trei lucruri, in opinia mea. Unul este promisiunea ca, de acum incolo, nu va mai lasa nici un atac la adresa lui, ori a familiei lui, fara un raspuns taios. "Jurnalistii tonomat vor primi zilnic replica", a avertizat Basescu. Ce va sa zica asta?
Seful statului si-a pregatit terenul pentru campania electorala prelungita in care suntem pe cale sa intram si care va dura pana la sfarsitul anului viitor. Altfel zis, Traian Basescu are acum motivul de a se arunca in iuresul bataliei, fara a fi acuzat de parti-pris. El stie foarte bine ca cine va dori sa loveasca in PD-L il va ataca frontal pe presedinte. Indiferent ca va fi vorba de campania
pentru Primaria Capitalei sau pentru vreun catun obscur. Prin iesirea de vineri seara, seful statului transforma acest handicap intr-o arma de temut. Daca tot este PD-L "partidul lui Basescu", atunci Basescu chiar va putea sari in apararea "partidului sau". Sub pretextul ca raspunde prompt la atacurile care il vizeaza. Presedintele devine astfel mai jucator ca niciodata.
Al doilea element inedit din discursul de vineri seara este calitatea de cap de familie, de aparator al alor sai, pe care Traian Basescu a invocat-o. Seful statului nu a mai folosit aceasta sintagma. Nici macar cand au fost atacate afacerile fratelui sau. Tertipul este usor
de dibuit, dar nu mai putin spectaculos pentru modul in care Basescu isi asaza figurile pe tabla si isi gandeste mutarile. El este menit evident sa induioseze electoratul. Apelul la coarda sensibila a audientei nu este o premiera. Presedintele este degraba varsatoriu de lacrimi. Stagiunea emotionanta a fost inaugurata cu "Draga Stolo" si a continuat cu succes la Muzeul Holocaustului si la deschiderea anului scolar de la Academia Navala, cand a spus ca "nimeni nu-si iubeste familia mai mult ca marinarul", dar si la aducerea in tara a trupurilor militarilor ucisi in Afganistan.
Insa principalul motiv pentru care seful statului se prezinta drept capul si aparatorul familiei sale este sa previna sau sa dezamorseze, in aceeasi lunga si grea campanie electorala care urmeaza, atacurile la adresa slabiciunilor sale omenesti. "Si presedintele e om...", a fost mesajul de pana acum. I se adauga de vineri continuarea, atat de populara si pretuita in celula de baza a societatii romanesti: "...dar se intoarce mereu acasa, la familie".
In fine, al treilea element inedit si probabil cel mai spectaculos il constituie fraza: "Familia Basescu isi plateste intotdeauna datoriile". E si cel mai transparent. Mesajul, tot cu bataie la campania electorala, promite ademenitor si ameninta taios, in acelesi timp
. "Cine e cu mine nu va regreta!" Dar si: "Cei ce ma ataca sa se pazeasca! Nu o sa le raman cu nimic dator!"
Inconjurat de inamici buimaci si de aliati abulici, Traian Basescu isi zangane sfidator armele. Pe campul de lupta, un singur om pare pregatit de razboi.
Ofiterul-tonomat si presedintele beat de sine
Asa, dintr-o data
, vineri dupa-amiaza, cit ai zice "hai noroc!", presedintele Romaniei s-a autosuspendat. Un sfert de ora, in locul lui a vorbit Traian Basescu, fiul Marinei si al Partidului Comunist, domiciliat intr-un apartament scump, obtinut ieftin, pe Strada Stefan Mihaileanu.
In acel interval dramatic in care tara a incaput pe miinile unui simplu
cetatean cu chef de vatamare publica, doua institutii redutabile ale Romaniei, Presedintia si Presa, s-au trezit intr-un razboi prostesc, doar fiindca o fatuca n-a avut destule succesuri la Dezvoltarea
Vorbirii. Ca sa inchidem acest unghi gramatical inainte ca el sa devina de-a dreptul obtuz, trebuie spus ca Elena, "copilul" invocat de "capul familiei Basescu", a intrat, cu acordul tatalui, IN POLITICA. Nu la discoteca, nu in Range Rover-ul Sport de 100.000 de "euro", nu la proba de mers leganat pe tocuri. Or, politica e un ring national pe care se danseaza dur si se folosesc expresii tari ca: "gaozar", "tiganca imputita" sau "suie-te pe masa
sa-ti arat", fara ca cineva sa tina seama de virsta copiilor implicati. Asta, pun pariu pe un "teanc de euro", tati trebuia sa stie perfect.
Deci nu pentru micuta Elena si memorabila ei pasarica decolata de pe buze a bricolat presedintele la "tonomatul cu euro". Etiologia crizei de nervi e pitita in zbuciumul sufletesc al viitorului candidat la mandatul doi, undeva intre "Adriane, ce ghinion pe poporul asta sa aleaga iar intre doi membri de partid", notele de serviciu ale reprezentantului Navrom la Anvers si recentele sondaje secrete, prea putin politicoase cu subiectul. Pasa proasta a cetateanului Basescu e o tripla alianta intre panica, trecut si caracter. Iar florile de stil din discursul sau cu clabuci au radacini in trecutul violent al Romaniei. O vizita stilistica prin cosmarurile recente arata fratia retorica a vorbitorului nostru cu inaintasii lui expirati. Huliganii de la Timisoara ai lui Ceausescu sint acum "tonomatele cu euro" ale lui Basescu. Sinceritatea si prostia jurnalistului - celelalte cauze posibile ale unui text rauvoitor - sint eliminate cu premeditare. Baza raului e vinzarea, iar "ziaristului Ciutacu" ii e rapita sansa de a fi si prost. Pe schema generala, "agenturili" au cedat locul in fraza mogulilor. Apoi, dolarii falsi ai mineriadelor si dolarii in general, ca stigmat ai capitalismului toxic, au devenit "pachetele cu euro". Evaluata in moneda straina, fapta se agraveaza spontan. In fine, replierea de dupa ciorba de potroace, dupa ce aburii veninului s-au risipit, e leita Ion Iliescu. "Nu am atacat presa, am atacat practici din presa" provine din viclean-dihotomicul "o anumita parte a presei", tocit pe la coate de Tataia in cele mai curvite retractari. Importul de metoda e eficient. Suit pe umerii unor uriasi, rechizitoriul bate departe, pina in adincimile populare. Versul miniei colective merge ca pe vremuri: masele pierd putin ritmul, dar pastreaza crima.
Pina una-alta, asa cum capul familiei Basescu pare sa nu-si dea seama, patria nu e in pericol. Tonomatele cu euro nu o pot ameninta, fiindca... ei bine, fiindca presedintele STIE. De unde? Pai daca n-au fost autodenunturi, inseamna ca de la servicii
. Iar serviciile nu se joaca. Ele fac poze, filme, inregistrari audio si le prezinta, atunci cind sint strigate, patronului lor excitat. Practic, daca vor, sau daca primesc ordin, pot face cu jurnalistii ceea ce fac cu adversarii politici. Sint ofiterii-tonomat: le bagi fisa ziaristului si ei iti apar cu fotografia, convorbirea sau filmuletul omului indicat. Presedintele Romaniei, cel mai responsabil om de pe teritoriul tarii, a vazut si a ascultat, prin urmare, faptele imprimate pe pelicula sau pe banda ale jurnalistilor nominalizati vineri. Le-a vazut, s-a infuriat si... n-a facut nimic. Ba, mai mult, ascunde in continuare dovezile, dintr-o mai veche obisnuinta a biletelului roz. Sau - lucru exclus -, minte.
In biografia mahmura a celui mai inzestrat om politic al momentului a trebuit sa incapa, iata, si acest episod trist. Un caz clinic de automutilare, inca unul. Pacat. Daca n-as fi un mare fan al lui Basescu Intiiul, intregitorul-de-speranta-sinucis-la-o-toana, fostul-cioban-luminat-necesar-dezmeticirii, ataturkul-mort-in-fasa-al-Romaniei, as zice ca presedintele crede in binele public cu tarie. Numai ca de credinta lui am inceput sa ma indoiesc la fiecare nou armaghedon ofiteresc. Cit despre tarie, istoria n-a fost atit de aproape de vorbitor incit sa-i masoare rasuflarea.
, vineri dupa-amiaza, cit ai zice "hai noroc!", presedintele Romaniei s-a autosuspendat. Un sfert de ora, in locul lui a vorbit Traian Basescu, fiul Marinei si al Partidului Comunist, domiciliat intr-un apartament scump, obtinut ieftin, pe Strada Stefan Mihaileanu.
In acel interval dramatic in care tara a incaput pe miinile unui simplu
cetatean cu chef de vatamare publica, doua institutii redutabile ale Romaniei, Presedintia si Presa, s-au trezit intr-un razboi prostesc, doar fiindca o fatuca n-a avut destule succesuri la Dezvoltarea
Vorbirii. Ca sa inchidem acest unghi gramatical inainte ca el sa devina de-a dreptul obtuz, trebuie spus ca Elena, "copilul" invocat de "capul familiei Basescu", a intrat, cu acordul tatalui, IN POLITICA. Nu la discoteca, nu in Range Rover-ul Sport de 100.000 de "euro", nu la proba de mers leganat pe tocuri. Or, politica e un ring national pe care se danseaza dur si se folosesc expresii tari ca: "gaozar", "tiganca imputita" sau "suie-te pe masa
sa-ti arat", fara ca cineva sa tina seama de virsta copiilor implicati. Asta, pun pariu pe un "teanc de euro", tati trebuia sa stie perfect.
Deci nu pentru micuta Elena si memorabila ei pasarica decolata de pe buze a bricolat presedintele la "tonomatul cu euro". Etiologia crizei de nervi e pitita in zbuciumul sufletesc al viitorului candidat la mandatul doi, undeva intre "Adriane, ce ghinion pe poporul asta sa aleaga iar intre doi membri de partid", notele de serviciu ale reprezentantului Navrom la Anvers si recentele sondaje secrete, prea putin politicoase cu subiectul. Pasa proasta a cetateanului Basescu e o tripla alianta intre panica, trecut si caracter. Iar florile de stil din discursul sau cu clabuci au radacini in trecutul violent al Romaniei. O vizita stilistica prin cosmarurile recente arata fratia retorica a vorbitorului nostru cu inaintasii lui expirati. Huliganii de la Timisoara ai lui Ceausescu sint acum "tonomatele cu euro" ale lui Basescu. Sinceritatea si prostia jurnalistului - celelalte cauze posibile ale unui text rauvoitor - sint eliminate cu premeditare. Baza raului e vinzarea, iar "ziaristului Ciutacu" ii e rapita sansa de a fi si prost. Pe schema generala, "agenturili" au cedat locul in fraza mogulilor. Apoi, dolarii falsi ai mineriadelor si dolarii in general, ca stigmat ai capitalismului toxic, au devenit "pachetele cu euro". Evaluata in moneda straina, fapta se agraveaza spontan. In fine, replierea de dupa ciorba de potroace, dupa ce aburii veninului s-au risipit, e leita Ion Iliescu. "Nu am atacat presa, am atacat practici din presa" provine din viclean-dihotomicul "o anumita parte a presei", tocit pe la coate de Tataia in cele mai curvite retractari. Importul de metoda e eficient. Suit pe umerii unor uriasi, rechizitoriul bate departe, pina in adincimile populare. Versul miniei colective merge ca pe vremuri: masele pierd putin ritmul, dar pastreaza crima.
Pina una-alta, asa cum capul familiei Basescu pare sa nu-si dea seama, patria nu e in pericol. Tonomatele cu euro nu o pot ameninta, fiindca... ei bine, fiindca presedintele STIE. De unde? Pai daca n-au fost autodenunturi, inseamna ca de la servicii
. Iar serviciile nu se joaca. Ele fac poze, filme, inregistrari audio si le prezinta, atunci cind sint strigate, patronului lor excitat. Practic, daca vor, sau daca primesc ordin, pot face cu jurnalistii ceea ce fac cu adversarii politici. Sint ofiterii-tonomat: le bagi fisa ziaristului si ei iti apar cu fotografia, convorbirea sau filmuletul omului indicat. Presedintele Romaniei, cel mai responsabil om de pe teritoriul tarii, a vazut si a ascultat, prin urmare, faptele imprimate pe pelicula sau pe banda ale jurnalistilor nominalizati vineri. Le-a vazut, s-a infuriat si... n-a facut nimic. Ba, mai mult, ascunde in continuare dovezile, dintr-o mai veche obisnuinta a biletelului roz. Sau - lucru exclus -, minte.
In biografia mahmura a celui mai inzestrat om politic al momentului a trebuit sa incapa, iata, si acest episod trist. Un caz clinic de automutilare, inca unul. Pacat. Daca n-as fi un mare fan al lui Basescu Intiiul, intregitorul-de-speranta-sinucis-la-o-toana, fostul-cioban-luminat-necesar-dezmeticirii, ataturkul-mort-in-fasa-al-Romaniei, as zice ca presedintele crede in binele public cu tarie. Numai ca de credinta lui am inceput sa ma indoiesc la fiecare nou armaghedon ofiteresc. Cit despre tarie, istoria n-a fost atit de aproape de vorbitor incit sa-i masoare rasuflarea.
Câteva luni de linişte
Cu altă ocazie, la finalul lui ianuarie, vă spuneam că mişcările bruşte de curs, deprecierea dramatică sunt lucruri înfricoşătoare, care creează confuzie şi pot fi distrugătoare, şi de asemenea, că suntem mai aproape de finalul deprecierii leului. Şi vă spuneam atunci că, deşi e dureroasă pentru cei care au contractat credite în euro şi pentru noi toţi (care vom suporta
o inflaţie mai mare), deprecierea leului s-ar putea dovedi singurul medicament care să ajute economia
, astfel încât deficitul de cont curent, care a bătut la uşă în iulie 2007, să fie doar mare, nu şi în creştere.
Am avut dreptate. În acel moment euro se tranzacţionase la maximul ultimilor 3 ani: 3,7907 lei. Acum, leul s-a întărit. Un euro valorează 3,68 lei. Creşterea economică în trimestrul IV a fost peste aşteptări (6,6%), iar PIB-ul a crescut în 2007 cu 6%. Medicamentul "depreciere de curs" pare să fi funcţionat. Analiştii economici laudă faptul că, în luna ianuarie, pentru a doua lună consecutiv, ritmul de creştere a exporturilor l-a depăşit pe cel al importurilor. Avem, în continuare, deficit de cont curent mare. Dar nu mai este într-o "mare creştere" (în ianuarie 2008, diferenţa dintre exporturi şi importuri defavorabilă exporturilor s-a majorat doar cu 2,8% faţă de ianuarie 2007).
De la finalul lui ianuarie, doar într-o singură zi, preţul euro s-a mai apropiat de nivelul de 3,7907 lei, fără însă să îl depăşească. Acel episod, întâmplat în 3 martie, ne-a mai arătat însă un lucru. Suntem mai vulnerabili decât alţii.
La final de februarie-început de martie, în numai 2 şedinţe interbancare, leul a pierdut aproape 3% din valoare. S-a spus că a fost de vină contextul regional. Parţial adevărat. Pentru că, în timp ce leul pierdea 3 procente, forintul pierdea 1 la sută, coroana cehă mai puţin, iar zlotul vreo jumătate de procent. De ce?
Aş pune amplitudinea deprecierii într-o formulă din fizică: distanţa = viteza x timp. Dacă asimilăm amplitudinea deprecierii cu distanţa, atunci o să vedem că dimensiunea deprecierii ţine seama de două variabile: viteza şi timpul.
Timpul? A fost acelaşi. Şi pentru leu, şi pentru zlot, şi pentru forint. Şi atunci de ce s-au depreciat diferit? Răspunsul este: viteza. Pentru că, în timp ce din Ungaria, Cehia, Polonia, investitorii au ieşit la pas, în România s-au grăbit să iasă. De ce?
Pentru că temperarea degradării indicatorilor macroeconomici nu este echivalentă cu echilibrarea lor. Riscurile rămân. Doar că, acum, bonificarea e mai bună. Un motiv suficient pentru alimentarea apetitului de risc.
Inflaţia este mare. A ajuns la 8%, nivel anualizat în luna februarie. Dar dobânzile? Ei bine, sunt şi ele mari. Au ajuns la 9%, cu perspectivă de creştere. Iar, dacă euro se va menţine în intervalul 3,6-3,8 în perioada următoare, plasarea leilor rezultaţi din schimbul valutar va aduce un randament bunicel. Dacă dobânzile vor creşte în continuare, cu efect subsidiar întărirea leului, intrăm din nou în ciclul "schimb euro pentru lei, plasez leii în bănci cu dobânzi mari, răscumpăr euro la preţuri mai mici şi fac randamente în valută de peste 10%". Nu e rău. Asta ar putea genera câteva luni de linişte, dacă guvernul nu va mai risipi banii
, îndatorându-ne.
Pentru că Executivul ar trebui să cunoască prima regulă a găleţilor: Ca să scoţi ceva din găleată, trebuie să bagi pe cineva în ea. Pe cine a scos din găleată deprecierea leului? Exporturile. Pe termen scurt, ele au câştigat un plus
de competitivitate. Importurile, care au devenit mai scumpe, şi-au pierdut din elan. Rezultatul? Temperarea ritmului de creştere a deficitului comercial. Cine a fost băgat în găleată? O categorie largă de populaţie, împrumutaţii în valută, care observă că rata lunară a crescut cu 10-15%. Pe cei care se împrumută în lei, iar acum costul s-a amplificat. Şi toată populaţia României, afectată de inflaţie mare. Şi creşterea economică: un cost mai ridicat al creditului va încetini ritmul de creştere economică. A meritat rocada din găleată?
Nu cred, pentru că am dubii legate de competenţa economică. Acum, Executivul face doar să completeze facturi, cu scadenţa în 2009. Care se vor aglomera la plată. Ce ni se oferă în schimb? Retorică. Ieftină.
L-am văzut pe primul-ministru invitând populaţia să meargă pe scutere, pentru a-şi face loc prin aglomeraţie. Asta înseamnă dezvoltare
economică? Pentru asta plătesc taxe şi impozite locale majorate? Ca să nu am infrastructură? Pentru că, din păcate, acesta este efectul risipei guvernamentale: tăierea cheltuielilor pentru investiţii. Iar, când traficul se va aglomera şi mai mult, ce ne va sfătui primul-ministru? Să mergem pe jos, că e mai sănătos? O să îl cred pe primul-ministru când va veni zi de zi pe scuter la Guvern. Şi când o vor face şi miniştrii din cabinet. Când vor renunţa la girofar, în timp ce SPP-işti urlă la "calicii" de pe stradă, care nu fac loc de trecere coloanei oficiale. Până atunci, prefer să privesc, amar, dintr-un alt unghi: premierului i-ar conveni ca populaţia să meargă pe scutere, pentru ca a sa coloană oficială să poată trece mai repede. Soluţia adevărată ar fi fost construirea de centuri pentru Capitală, dezvoltarea transportului urban (altfel decât înlocuind autobuzele vechi cu Mercedesuri fără aer condiţionat, spre exemplu, extinderea magistralelor de metrou). Pentru că, altfel, se întâmplă exact ca în cazul unei conducte. Cu cât pompezi mai multă apă, cu atât presiunea creşte. Iar la un moment dat, conducta crapă.
Vor urma câteva luni de linişte. Dar asta doar pentru că am intrat în "perioada de graţie". Plătim doar dobânda la credite. Iar scadenţa vine la anul pentru toate facturile amânate.
o inflaţie mai mare), deprecierea leului s-ar putea dovedi singurul medicament care să ajute economia
, astfel încât deficitul de cont curent, care a bătut la uşă în iulie 2007, să fie doar mare, nu şi în creştere.
Am avut dreptate. În acel moment euro se tranzacţionase la maximul ultimilor 3 ani: 3,7907 lei. Acum, leul s-a întărit. Un euro valorează 3,68 lei. Creşterea economică în trimestrul IV a fost peste aşteptări (6,6%), iar PIB-ul a crescut în 2007 cu 6%. Medicamentul "depreciere de curs" pare să fi funcţionat. Analiştii economici laudă faptul că, în luna ianuarie, pentru a doua lună consecutiv, ritmul de creştere a exporturilor l-a depăşit pe cel al importurilor. Avem, în continuare, deficit de cont curent mare. Dar nu mai este într-o "mare creştere" (în ianuarie 2008, diferenţa dintre exporturi şi importuri defavorabilă exporturilor s-a majorat doar cu 2,8% faţă de ianuarie 2007).
De la finalul lui ianuarie, doar într-o singură zi, preţul euro s-a mai apropiat de nivelul de 3,7907 lei, fără însă să îl depăşească. Acel episod, întâmplat în 3 martie, ne-a mai arătat însă un lucru. Suntem mai vulnerabili decât alţii.
La final de februarie-început de martie, în numai 2 şedinţe interbancare, leul a pierdut aproape 3% din valoare. S-a spus că a fost de vină contextul regional. Parţial adevărat. Pentru că, în timp ce leul pierdea 3 procente, forintul pierdea 1 la sută, coroana cehă mai puţin, iar zlotul vreo jumătate de procent. De ce?
Aş pune amplitudinea deprecierii într-o formulă din fizică: distanţa = viteza x timp. Dacă asimilăm amplitudinea deprecierii cu distanţa, atunci o să vedem că dimensiunea deprecierii ţine seama de două variabile: viteza şi timpul.
Timpul? A fost acelaşi. Şi pentru leu, şi pentru zlot, şi pentru forint. Şi atunci de ce s-au depreciat diferit? Răspunsul este: viteza. Pentru că, în timp ce din Ungaria, Cehia, Polonia, investitorii au ieşit la pas, în România s-au grăbit să iasă. De ce?
Pentru că temperarea degradării indicatorilor macroeconomici nu este echivalentă cu echilibrarea lor. Riscurile rămân. Doar că, acum, bonificarea e mai bună. Un motiv suficient pentru alimentarea apetitului de risc.
Inflaţia este mare. A ajuns la 8%, nivel anualizat în luna februarie. Dar dobânzile? Ei bine, sunt şi ele mari. Au ajuns la 9%, cu perspectivă de creştere. Iar, dacă euro se va menţine în intervalul 3,6-3,8 în perioada următoare, plasarea leilor rezultaţi din schimbul valutar va aduce un randament bunicel. Dacă dobânzile vor creşte în continuare, cu efect subsidiar întărirea leului, intrăm din nou în ciclul "schimb euro pentru lei, plasez leii în bănci cu dobânzi mari, răscumpăr euro la preţuri mai mici şi fac randamente în valută de peste 10%". Nu e rău. Asta ar putea genera câteva luni de linişte, dacă guvernul nu va mai risipi banii
, îndatorându-ne.
Pentru că Executivul ar trebui să cunoască prima regulă a găleţilor: Ca să scoţi ceva din găleată, trebuie să bagi pe cineva în ea. Pe cine a scos din găleată deprecierea leului? Exporturile. Pe termen scurt, ele au câştigat un plus
de competitivitate. Importurile, care au devenit mai scumpe, şi-au pierdut din elan. Rezultatul? Temperarea ritmului de creştere a deficitului comercial. Cine a fost băgat în găleată? O categorie largă de populaţie, împrumutaţii în valută, care observă că rata lunară a crescut cu 10-15%. Pe cei care se împrumută în lei, iar acum costul s-a amplificat. Şi toată populaţia României, afectată de inflaţie mare. Şi creşterea economică: un cost mai ridicat al creditului va încetini ritmul de creştere economică. A meritat rocada din găleată?
Nu cred, pentru că am dubii legate de competenţa economică. Acum, Executivul face doar să completeze facturi, cu scadenţa în 2009. Care se vor aglomera la plată. Ce ni se oferă în schimb? Retorică. Ieftină.
L-am văzut pe primul-ministru invitând populaţia să meargă pe scutere, pentru a-şi face loc prin aglomeraţie. Asta înseamnă dezvoltare
economică? Pentru asta plătesc taxe şi impozite locale majorate? Ca să nu am infrastructură? Pentru că, din păcate, acesta este efectul risipei guvernamentale: tăierea cheltuielilor pentru investiţii. Iar, când traficul se va aglomera şi mai mult, ce ne va sfătui primul-ministru? Să mergem pe jos, că e mai sănătos? O să îl cred pe primul-ministru când va veni zi de zi pe scuter la Guvern. Şi când o vor face şi miniştrii din cabinet. Când vor renunţa la girofar, în timp ce SPP-işti urlă la "calicii" de pe stradă, care nu fac loc de trecere coloanei oficiale. Până atunci, prefer să privesc, amar, dintr-un alt unghi: premierului i-ar conveni ca populaţia să meargă pe scutere, pentru ca a sa coloană oficială să poată trece mai repede. Soluţia adevărată ar fi fost construirea de centuri pentru Capitală, dezvoltarea transportului urban (altfel decât înlocuind autobuzele vechi cu Mercedesuri fără aer condiţionat, spre exemplu, extinderea magistralelor de metrou). Pentru că, altfel, se întâmplă exact ca în cazul unei conducte. Cu cât pompezi mai multă apă, cu atât presiunea creşte. Iar la un moment dat, conducta crapă.
Vor urma câteva luni de linişte. Dar asta doar pentru că am intrat în "perioada de graţie". Plătim doar dobânda la credite. Iar scadenţa vine la anul pentru toate facturile amânate.
Sindicatele, Nokia şi mielul
"Săptămâna acesta, conducerea Nokia România a fost pusă în încurcătură".
Conducerea companiei finlandeze se confruntă cu o solicitare cu care nu a mai avut de-a face niciodată: sindicatul pretinde prime pentru Paşte. Mai precis, Grigore Pop, liderul de sindicat, a declarat pentru EVZ: „L-am întrebat pe directorul general al Nokia România, John Guerry, dacă de 8 Martie au dat ceva pentru angajate şi a răspuns că da - mulţi pupici. Apoi i-am spus că, în România, la Paşte şi la Crăciun, se obişnuieşte să se acorde prime de miel sau de porc. Am spus că în Cluj, la Paşte, şi cea mai săracă firmă
acordă măcar o sută de lei drept primă pentru muncitori. John Guerry mi-a zis că nu va respinge ideea şi că aceasta va fi discutată cu şefii lui“.
Surprinzător, sindicatul nu există, el urmând să se înfiinţeze abia săptămâna viitoare. Iar numărul celor care vor fi angajaţi se va ridica de la 450, până la sfârşitul anului, la peste 4.000 de persoane. Cu toate acestea, liderul „sindicatului“ a simţit nevoia să îi explice şefului cum merge treaba prin România, care sunt diferenţele culturale sau mai bine spus: „Domnul Pop a încercat să sublinieze cultura oamenilor, despre cum trăiesc sau ce obiceiuri au la muncă şi în timpul
liber“, cum a precizat un oficial al companiei.
Domnul Pop trebuie să-i mai povestească despre Scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung sau că Dimitrie Cantemir, în „Descrierea Moldovei“, povesteşte că s-a iscat o sfadă mare, pentru a vedea dacă moldovenii sau valahii sunt cei mai mari beţivi. Au mers până la Focşani şi, stând pe pod, au tot băut până ce valahul a căzut. Drept răsplată pentru vârtoşenia moldoveanului, Domnia Sa l-a dăruit cu boierie. Sau câte şi mai câte obiceiuri minunate avem...
Dincolo de glumă, atitudinea liderului sindical aduce cu cea a cerşetorilor de Sărbători, care-şi freacă mâinile-n smerită umilinţă: „Suntem noi, băieţii cu gunoiul“. Nici n-a început bine treaba la Jucu, iar ai noştri vor prime, le explică noilor stăpâni ce exotici suntem noi, că aici nu merge ca-n Germania. Întâi trebuie să ne respecte şi pe urmă mai vorbim noi despre muncă şi alte chestiuni din astea nefolositoare.
Iniţial, sindicatele au fost înfiinţate pentru a fi respectate drepturile salariaţilor în faţa patronilor. Astăzi, într-o Românie care merge încă de-a-ndoaselea, sindicatele sfârşesc în derizoriu prin mai multe păcate. Primul ar fi acela că devin „galbene“. Adică liderii sunt cumpăraţi de patroni, iar sindicatul devine o anexă a conducerii, o operă
bufă, jucată pe banii
celor care cred în dreptate. Alţii vin cu cereri incredibile sau alunecă spre violenţă. Îl mai ţineţi minte pe „celebrul“ Iancu Muhu, de la Combinatul Siderurgic Reşiţa, cel care stingea lumina pentru a-şi căli pumnii pe faţa lui Michael McNutt, reprezentantul firmei americane Noble Ventures, fostul proprietar
al CSR? După care, aşa, să se mai distreze lumea, făcea pe niznaiul, ca la bâza: „Care-ai dat, mă? De ce daţi, mă, în săracul om?“. Asta ca să nu mai vorbim de sindicalismul practicat de Miron Cozma, care a umplut câteva spitale. Sindicalismul mai are mult până să devină în România o treabă serioasă.
Conducerea companiei finlandeze se confruntă cu o solicitare cu care nu a mai avut de-a face niciodată: sindicatul pretinde prime pentru Paşte. Mai precis, Grigore Pop, liderul de sindicat, a declarat pentru EVZ: „L-am întrebat pe directorul general al Nokia România, John Guerry, dacă de 8 Martie au dat ceva pentru angajate şi a răspuns că da - mulţi pupici. Apoi i-am spus că, în România, la Paşte şi la Crăciun, se obişnuieşte să se acorde prime de miel sau de porc. Am spus că în Cluj, la Paşte, şi cea mai săracă firmă
acordă măcar o sută de lei drept primă pentru muncitori. John Guerry mi-a zis că nu va respinge ideea şi că aceasta va fi discutată cu şefii lui“.
Surprinzător, sindicatul nu există, el urmând să se înfiinţeze abia săptămâna viitoare. Iar numărul celor care vor fi angajaţi se va ridica de la 450, până la sfârşitul anului, la peste 4.000 de persoane. Cu toate acestea, liderul „sindicatului“ a simţit nevoia să îi explice şefului cum merge treaba prin România, care sunt diferenţele culturale sau mai bine spus: „Domnul Pop a încercat să sublinieze cultura oamenilor, despre cum trăiesc sau ce obiceiuri au la muncă şi în timpul
liber“, cum a precizat un oficial al companiei.
Domnul Pop trebuie să-i mai povestească despre Scrisoarea lui Neacşu de la Câmpulung sau că Dimitrie Cantemir, în „Descrierea Moldovei“, povesteşte că s-a iscat o sfadă mare, pentru a vedea dacă moldovenii sau valahii sunt cei mai mari beţivi. Au mers până la Focşani şi, stând pe pod, au tot băut până ce valahul a căzut. Drept răsplată pentru vârtoşenia moldoveanului, Domnia Sa l-a dăruit cu boierie. Sau câte şi mai câte obiceiuri minunate avem...
Dincolo de glumă, atitudinea liderului sindical aduce cu cea a cerşetorilor de Sărbători, care-şi freacă mâinile-n smerită umilinţă: „Suntem noi, băieţii cu gunoiul“. Nici n-a început bine treaba la Jucu, iar ai noştri vor prime, le explică noilor stăpâni ce exotici suntem noi, că aici nu merge ca-n Germania. Întâi trebuie să ne respecte şi pe urmă mai vorbim noi despre muncă şi alte chestiuni din astea nefolositoare.
Iniţial, sindicatele au fost înfiinţate pentru a fi respectate drepturile salariaţilor în faţa patronilor. Astăzi, într-o Românie care merge încă de-a-ndoaselea, sindicatele sfârşesc în derizoriu prin mai multe păcate. Primul ar fi acela că devin „galbene“. Adică liderii sunt cumpăraţi de patroni, iar sindicatul devine o anexă a conducerii, o operă
bufă, jucată pe banii
celor care cred în dreptate. Alţii vin cu cereri incredibile sau alunecă spre violenţă. Îl mai ţineţi minte pe „celebrul“ Iancu Muhu, de la Combinatul Siderurgic Reşiţa, cel care stingea lumina pentru a-şi căli pumnii pe faţa lui Michael McNutt, reprezentantul firmei americane Noble Ventures, fostul proprietar
al CSR? După care, aşa, să se mai distreze lumea, făcea pe niznaiul, ca la bâza: „Care-ai dat, mă? De ce daţi, mă, în săracul om?“. Asta ca să nu mai vorbim de sindicalismul practicat de Miron Cozma, care a umplut câteva spitale. Sindicalismul mai are mult până să devină în România o treabă serioasă.
Presedintele, jucator la botezul lui Prigoana
i masa
cu Irinel si Monica Columbeanu.
Seful statului si sotia sa, Maria, au fost simbata seara la petrecerea de dupa slujba religioasa de crestinare a celui mai mic
dintre fiii lui Silviu Prigoana, Maximus Mihai. Prezenta lui Traian Basescu la sindrofia de la Rin Grand Hotel din Vitan a fost o surpriza pentru toata lumea, dupa cum povesteste gazda evenimentului.
„La ora 10.00 a venit SPP-ul si ne-a spus ca vine domnul presedinte si au inceput sa-i pregateasca intrarea, iar la ora 11.00 a venit seful SPP si a zis ca nu mai vine. I-a trimis un buchet de flori Adrianei si o iconita baiatului si toata lumea s-a calmat, n-a crezut nimeni ca mai apare. Dupa o jumatate de ora, ne-a luat prin surprindere si a aparut impreuna cu sotia“, povesteste pentru Cotidianul Silviu Prigoana, adaugind ca trimisese invitatia presedintelui in urma cu doua saptamini.
Cuplul prezidential nu a zabovit mai mult de doua ore, insa a profitat din plin de ele. Proaspata mama, Adriana Bahmuteanu, a declarat pentru Cotidianul ca presedintele a dansat si a facut poze cu invitatii. „A mincat foarte putin, ceva fructe, si mai mult a dansat cu sotia, dar cred ca si cu Adriana a facut un dans“, spune si Prigoana. La masa s-a bucurat de vecini la fel de faimosi, Irinel si Monica Columbeanu. Cit despre politica, Silviu Prigoana spune ca nu s-a discutat. „Domnul presedinte mi-a taiat macaroana din prima. A zis ca a venit la ziua lui Maximus sa se destinda si ca nu vrea sa vorbim nimic de politica.“
In ceea ce priveste candidatura sa la Primaria Generala, patronul Rosal spune ca nu a luat inca o decizie, dar ca, cel mai probabil, nu va candida
la nici o functie publica. Totusi, in cazul in care „domnul Vanghelie mai continua mult cu atitudinea asta si cu declaratiile defaimatoare la adresa mea, ma voi razgindi si voi candida“, a conchis Prigoana.
Slujba religioasa care a precedat petrecerea a avut loc la biserica Domnita Balasa din Bucuresti, informeaza Realitatea.net. Potrivit sursei citate, omul de afaceri
sustine ca toate cheltuielile pentru botez au fost suportate de nasul micutului, deputatul PSD de Constanta Eduard Martin. La botez au fost prezenti si cei doi fii mai mari ai lui Silviu Prigoana.
cu Irinel si Monica Columbeanu.
Seful statului si sotia sa, Maria, au fost simbata seara la petrecerea de dupa slujba religioasa de crestinare a celui mai mic
dintre fiii lui Silviu Prigoana, Maximus Mihai. Prezenta lui Traian Basescu la sindrofia de la Rin Grand Hotel din Vitan a fost o surpriza pentru toata lumea, dupa cum povesteste gazda evenimentului.
„La ora 10.00 a venit SPP-ul si ne-a spus ca vine domnul presedinte si au inceput sa-i pregateasca intrarea, iar la ora 11.00 a venit seful SPP si a zis ca nu mai vine. I-a trimis un buchet de flori Adrianei si o iconita baiatului si toata lumea s-a calmat, n-a crezut nimeni ca mai apare. Dupa o jumatate de ora, ne-a luat prin surprindere si a aparut impreuna cu sotia“, povesteste pentru Cotidianul Silviu Prigoana, adaugind ca trimisese invitatia presedintelui in urma cu doua saptamini.
Cuplul prezidential nu a zabovit mai mult de doua ore, insa a profitat din plin de ele. Proaspata mama, Adriana Bahmuteanu, a declarat pentru Cotidianul ca presedintele a dansat si a facut poze cu invitatii. „A mincat foarte putin, ceva fructe, si mai mult a dansat cu sotia, dar cred ca si cu Adriana a facut un dans“, spune si Prigoana. La masa s-a bucurat de vecini la fel de faimosi, Irinel si Monica Columbeanu. Cit despre politica, Silviu Prigoana spune ca nu s-a discutat. „Domnul presedinte mi-a taiat macaroana din prima. A zis ca a venit la ziua lui Maximus sa se destinda si ca nu vrea sa vorbim nimic de politica.“
In ceea ce priveste candidatura sa la Primaria Generala, patronul Rosal spune ca nu a luat inca o decizie, dar ca, cel mai probabil, nu va candida
la nici o functie publica. Totusi, in cazul in care „domnul Vanghelie mai continua mult cu atitudinea asta si cu declaratiile defaimatoare la adresa mea, ma voi razgindi si voi candida“, a conchis Prigoana.
Slujba religioasa care a precedat petrecerea a avut loc la biserica Domnita Balasa din Bucuresti, informeaza Realitatea.net. Potrivit sursei citate, omul de afaceri
sustine ca toate cheltuielile pentru botez au fost suportate de nasul micutului, deputatul PSD de Constanta Eduard Martin. La botez au fost prezenti si cei doi fii mai mari ai lui Silviu Prigoana.
AJR condamnă atacurile lui Traian Băsescu la adresa jurnaliştilor
Asociaţia Jurnaliştilor din România (AJR) condamnă „atacurile prezidenţiale repetate” la adresa presei şi îi cere lui Traian Băsescu să prezinte public scuze tuturor jurnaliştilor care practică această meserie „în mod onest”, se arată într-un comunicat. Colegiul Director al AJR cere preşedintelui României să adreseze personal scuze, în mod public, tuturor jurnaliştilor „care nu au comis niciodată o faptă de natură să atragă oprobriul public la care instigă domnul Traian Băsescu”.
În cazul în care preşedintele nu prezintă scuze de o manieră „satisfăcătoare”, AJR încurajează şi va sprijini fiecare jurnalist activ din România pentru „adresarea, în scris, către Preşedinţia României, a unei petiţii prin care se cere precizarea oficială a faptului că Preşedintele nu s-a referit la semnatar prin afirmaţiile publice făcute în seara zilei de 14 martie”. De asemenea, în cazul în care nici această solicitare nu este satisfăcută, AJR va sprijini jurnaliştii în „deschiderea câte unei acţiuni în justiţie pentru fiecare caz în parte, urmărind ca preşedintele să prezinte dovezile cu care îşi susţine afirmaţiile sau, în caz contrar, stabilirea infracţiunii de calomnie”.
În cazul în care preşedintele nu prezintă scuze de o manieră „satisfăcătoare”, AJR încurajează şi va sprijini fiecare jurnalist activ din România pentru „adresarea, în scris, către Preşedinţia României, a unei petiţii prin care se cere precizarea oficială a faptului că Preşedintele nu s-a referit la semnatar prin afirmaţiile publice făcute în seara zilei de 14 martie”. De asemenea, în cazul în care nici această solicitare nu este satisfăcută, AJR va sprijini jurnaliştii în „deschiderea câte unei acţiuni în justiţie pentru fiecare caz în parte, urmărind ca preşedintele să prezinte dovezile cu care îşi susţine afirmaţiile sau, în caz contrar, stabilirea infracţiunii de calomnie”.
Patru „valize nucleare“ vin la Bucureşti
Patru deţinători ai „butonului roşu“ pentru bomba atomică vor fi prezenţi în aprilie, simultan, pe teritoriul României. Summitul NATO de la Bucureşti va găzdui cei mai puternici şefi de stat din lume, dar şi patru puteri nucleare: Statele Unite ale Americii, Franţa, Marea Britanie şi Rusia. Astfel, patru dintre legendarele „serviete nucleare“ (dispozitivele care permit unui şef al unei puteri nucleare să declanşeze procedura de atac atomic) se vor afla în capitala României pe parcursul a cel puţin două zile.
Niciodată până anul acesta România nu a găzduit, simultan, pe teritoriul ei, mai mult de un şef de stat care deţine o astfel de „servietă“. Or, pentru începutul lunii aprilie este deja confirmată prezenţa la Summitul NATO a lui George Bush, Vladimir Putin, Nicolas Sakozy, precum şi a lui Gordon Brown.
„Servietele nucleare“ şi specificul pe ţări
Ceea ce se înţelege prin „valiza nucleară“ sau „servieta nucleară“ este, de fapt, o combinaţie de logistică, lanţ de comandă decizională şi coduri strict secrete care permit declanşarea procedurilor de lansare a unui atac nuclear.
Opţiunea nucleară este un atribut strict prezidenţial doar în SUA şi Franţa, în Marea Britanie responsabilitatea fiind a premierului, iar în Rusia a trei persoane. În cazul Rusiei, pe lângă preşedinte, un atac nuclear poate fi lansat şi de ministrul apărării, şi de şeful Statului Major al armatei.
SPP-ul „nu are informaţii“
Până în acest moment, oficialii români nu pot confirma dacă dispozitivele respective sau mapele cu codurile aferente vor sosi şi ele în România, alături de şefii de stat care le deţin, din simplul motiv că măsurile de siguranţă în aceste cazuri sunt asigurate de serviciile speciale din ţările respective. Bogdan Onea, purtătorul de cuvânt al SPP, a precizat pentru EVZ doar că „Serviciul nu are până în acest moment nicio informaţie în acest sens“.
Prezenţa respectivelor dispozitive rămâne însă, în lipsa informaţiilor oficiale, un subiect de speculaţii şi o temă de anecdotică militară, cel puţin în SUA, unde au fost semnalate, de-a lungul timpului, o serie de incidente înfricoşătoare şi hazlii în acelaşi timp legate de „servieta nucleară“.
ANECDOTICĂ
„Codurile de aur“, uitate într-o haină
Mai mulţi preşedinţi şi-au „uitat“ în urmă consilierii care cărau „mingea“: Gerald Ford, Jimmy Carter, George Bush (tatăl) şi, cel mai recent, Bill Clinton. Mai mult, Carter a uitat cartoanele cu „codurile de aur“ într-un costum pe care l-a dat la curăţat. De asemenea, Carter, care se spune că a fost şi „singurul preşedinte care a studiat în amănunţime“ conţinutul „mingii“, a găsit că instrucţiunile din servietă sunt atât de complicate încât a ordonat să-i fie făcut un sumar foarte simplu - practic o versiune de bandă desenată. Când preşedintele se află la Casa Albă, servieta nucleară este păstrată şi ea acolo, la îndemână. În Casa Albă există şi o „minge“ de rezervă, iar o a treia se află în apropierea vicepreşedintelui, tot în grija unui consilier militar. O versiune veche a „mingii“ este expusă în Muzeul Smithsonian de Istorie Americană, însoţită de o foarte sumară descriere a scopului său.
DINCOLO DE FILME
Peripeţiile „servietei atomice“
„Servieta nucleară“ a preşedinţilor americani, celebră şi datorită numeroaselor sale apariţii în pelicule hollywoodiene, este un obiect real, care în Statele Unite este numit mai degrabă „Mingea de Fotbal“ (american), dar şi „Tolba de urgenţă“, „Butonul“ sau „Cutia neagră“.
Detaliile precise despre „Minge“ sunt secret de stat, însă mai multe surse au oferit, de-a lungul timpului, informaţii despre servieta propriu-zisă, despre conţinutul ei şi despre felul în care este folosită. „Mingea“ serveşte drept centru mobil în sistemul de apărare strategică al SUA, adaptat să-i permită preşedintelui - care este şi comandant suprem - să dea ordinul de lansare a unui atac nuclear în timp ce se află departe de centrele de comandă fixe, indiferent unde în lume.
O carte cu proceduri secrete
În interior se presupune că s-ar afla un dispozitiv de comunicaţii securizate, o staţie radio SATCOM şi alte materiale pe care preşedintele s-ar putea baza în luarea deciziei unui atac.
Materialele respective includ sumare ale unor opţiuni de atac predeterminate, precum şi planuri de gestionare a stării de urgenţă naţională care se instituie automat după un atac nuclear (foarte probabil urmat de un contraatac inamic).
Contrar mitului vehiculat în unele filme, servieta nu conţine revizuirile zilnice ale codurilor de lansare nucleară („Gold Codes“ - „coduri de aur“), care în mod obişnuit sunt păstrate asupra preşedintelui, ci doar un card
cu coduri de autentificare. În ea se găsesc patru documente
principale: „Cartea Neagră“ cu opţiunile de răspuns, o broşură cu locuri securizate secrete, care pot funcţiona şi drept centru de comandă fix, un dosar cu 8-10 pagini despre procedurile de activare şi utilizare ale Sistemului de Transmisiuni de Urgenţă, plus cardul de autentificare.
„Cartea Neagră“ conţine aproximativ 75 de pagini tipărite cu roşu şi cu negru. Pe pagina „vitală“, cu posibilele răspunsuri la un atac nuclear inamic, opţiunile sunt tipărite cu roşu. În cuvintele lui Bill Gulley, fost director al Biroului Militar al Casei Albe sub preşedinţii Johnson, Nixon, Ford şi Carter, opţiunile sunt doar trei: „În sânge, perpelit şi bine prăjit“. Şi broşura cu locurile de refugiu ale preşedintelui are coperte negre, având aceleaşi dimensiuni cu „Cartea Neagră“ - 23/30 centimetri.
Cântăreşte 18 kilograme
Servieta - cel puţin în variantele cunoscute de surse - este fabricată de firma
Zero Halliburton (fostă americană; din 2006 proprietatea unui grup japonez), specializată în producerea de genţi foarte rezistente, preponderent din aluminiu, dar şi din fibră de carbon. Partea dură - probabil şi blindată - este acoperită cu o „jachetă“ din piele neagră.
Plină, servieta cântăreşte în jur de 18 kilograme. Ea este purtată (fără a fi ataşată cu cătuşe, cum pretinde alt mit, ci cel mult cu un cordon negru) de un consilier militar prezidenţial, oferit prin rotaţie de una dintre cele cinci categorii de „arme“ ale Pentagonului.
Respectivul consilier este obligatoriu ofiţer superior (de la maior, sau echivalent, în sus) supus celui mai riguros control de securitate
al Departamentului Apărării, Yankee White. Clasificarea Yankee White implică respectarea unor cerinţe riguroase: trebuie să fie cetăţean american născut în SUA, să nu fi fost căsătorit cu o persoană de descendenţă străină şi să nu fi călătorit vreodată (până la verificare) în ţări considerate „neprietenoase“ cu Statele Unite.
Consilierii cu „mingea“ cunosc în cele mai mici amănunte procedurile strategice şi au obligaţia de a-l asista pe preşedinte în caz că acesta are nelămuriri sau necunoscute, fiind permanent prezenţi în preajma lui. Atacul nu poate fi lansat dacă preşedintele nu se poate identifica şi cu un cod PIN imprimat pe o cartelă de plastic numită „biscuitele“.
Niciodată până anul acesta România nu a găzduit, simultan, pe teritoriul ei, mai mult de un şef de stat care deţine o astfel de „servietă“. Or, pentru începutul lunii aprilie este deja confirmată prezenţa la Summitul NATO a lui George Bush, Vladimir Putin, Nicolas Sakozy, precum şi a lui Gordon Brown.
„Servietele nucleare“ şi specificul pe ţări
Ceea ce se înţelege prin „valiza nucleară“ sau „servieta nucleară“ este, de fapt, o combinaţie de logistică, lanţ de comandă decizională şi coduri strict secrete care permit declanşarea procedurilor de lansare a unui atac nuclear.
Opţiunea nucleară este un atribut strict prezidenţial doar în SUA şi Franţa, în Marea Britanie responsabilitatea fiind a premierului, iar în Rusia a trei persoane. În cazul Rusiei, pe lângă preşedinte, un atac nuclear poate fi lansat şi de ministrul apărării, şi de şeful Statului Major al armatei.
SPP-ul „nu are informaţii“
Până în acest moment, oficialii români nu pot confirma dacă dispozitivele respective sau mapele cu codurile aferente vor sosi şi ele în România, alături de şefii de stat care le deţin, din simplul motiv că măsurile de siguranţă în aceste cazuri sunt asigurate de serviciile speciale din ţările respective. Bogdan Onea, purtătorul de cuvânt al SPP, a precizat pentru EVZ doar că „Serviciul nu are până în acest moment nicio informaţie în acest sens“.
Prezenţa respectivelor dispozitive rămâne însă, în lipsa informaţiilor oficiale, un subiect de speculaţii şi o temă de anecdotică militară, cel puţin în SUA, unde au fost semnalate, de-a lungul timpului, o serie de incidente înfricoşătoare şi hazlii în acelaşi timp legate de „servieta nucleară“.
ANECDOTICĂ
„Codurile de aur“, uitate într-o haină
Mai mulţi preşedinţi şi-au „uitat“ în urmă consilierii care cărau „mingea“: Gerald Ford, Jimmy Carter, George Bush (tatăl) şi, cel mai recent, Bill Clinton. Mai mult, Carter a uitat cartoanele cu „codurile de aur“ într-un costum pe care l-a dat la curăţat. De asemenea, Carter, care se spune că a fost şi „singurul preşedinte care a studiat în amănunţime“ conţinutul „mingii“, a găsit că instrucţiunile din servietă sunt atât de complicate încât a ordonat să-i fie făcut un sumar foarte simplu - practic o versiune de bandă desenată. Când preşedintele se află la Casa Albă, servieta nucleară este păstrată şi ea acolo, la îndemână. În Casa Albă există şi o „minge“ de rezervă, iar o a treia se află în apropierea vicepreşedintelui, tot în grija unui consilier militar. O versiune veche a „mingii“ este expusă în Muzeul Smithsonian de Istorie Americană, însoţită de o foarte sumară descriere a scopului său.
DINCOLO DE FILME
Peripeţiile „servietei atomice“
„Servieta nucleară“ a preşedinţilor americani, celebră şi datorită numeroaselor sale apariţii în pelicule hollywoodiene, este un obiect real, care în Statele Unite este numit mai degrabă „Mingea de Fotbal“ (american), dar şi „Tolba de urgenţă“, „Butonul“ sau „Cutia neagră“.
Detaliile precise despre „Minge“ sunt secret de stat, însă mai multe surse au oferit, de-a lungul timpului, informaţii despre servieta propriu-zisă, despre conţinutul ei şi despre felul în care este folosită. „Mingea“ serveşte drept centru mobil în sistemul de apărare strategică al SUA, adaptat să-i permită preşedintelui - care este şi comandant suprem - să dea ordinul de lansare a unui atac nuclear în timp ce se află departe de centrele de comandă fixe, indiferent unde în lume.
O carte cu proceduri secrete
În interior se presupune că s-ar afla un dispozitiv de comunicaţii securizate, o staţie radio SATCOM şi alte materiale pe care preşedintele s-ar putea baza în luarea deciziei unui atac.
Materialele respective includ sumare ale unor opţiuni de atac predeterminate, precum şi planuri de gestionare a stării de urgenţă naţională care se instituie automat după un atac nuclear (foarte probabil urmat de un contraatac inamic).
Contrar mitului vehiculat în unele filme, servieta nu conţine revizuirile zilnice ale codurilor de lansare nucleară („Gold Codes“ - „coduri de aur“), care în mod obişnuit sunt păstrate asupra preşedintelui, ci doar un card
cu coduri de autentificare. În ea se găsesc patru documente
principale: „Cartea Neagră“ cu opţiunile de răspuns, o broşură cu locuri securizate secrete, care pot funcţiona şi drept centru de comandă fix, un dosar cu 8-10 pagini despre procedurile de activare şi utilizare ale Sistemului de Transmisiuni de Urgenţă, plus cardul de autentificare.
„Cartea Neagră“ conţine aproximativ 75 de pagini tipărite cu roşu şi cu negru. Pe pagina „vitală“, cu posibilele răspunsuri la un atac nuclear inamic, opţiunile sunt tipărite cu roşu. În cuvintele lui Bill Gulley, fost director al Biroului Militar al Casei Albe sub preşedinţii Johnson, Nixon, Ford şi Carter, opţiunile sunt doar trei: „În sânge, perpelit şi bine prăjit“. Şi broşura cu locurile de refugiu ale preşedintelui are coperte negre, având aceleaşi dimensiuni cu „Cartea Neagră“ - 23/30 centimetri.
Cântăreşte 18 kilograme
Servieta - cel puţin în variantele cunoscute de surse - este fabricată de firma
Zero Halliburton (fostă americană; din 2006 proprietatea unui grup japonez), specializată în producerea de genţi foarte rezistente, preponderent din aluminiu, dar şi din fibră de carbon. Partea dură - probabil şi blindată - este acoperită cu o „jachetă“ din piele neagră.
Plină, servieta cântăreşte în jur de 18 kilograme. Ea este purtată (fără a fi ataşată cu cătuşe, cum pretinde alt mit, ci cel mult cu un cordon negru) de un consilier militar prezidenţial, oferit prin rotaţie de una dintre cele cinci categorii de „arme“ ale Pentagonului.
Respectivul consilier este obligatoriu ofiţer superior (de la maior, sau echivalent, în sus) supus celui mai riguros control de securitate
al Departamentului Apărării, Yankee White. Clasificarea Yankee White implică respectarea unor cerinţe riguroase: trebuie să fie cetăţean american născut în SUA, să nu fi fost căsătorit cu o persoană de descendenţă străină şi să nu fi călătorit vreodată (până la verificare) în ţări considerate „neprietenoase“ cu Statele Unite.
Consilierii cu „mingea“ cunosc în cele mai mici amănunte procedurile strategice şi au obligaţia de a-l asista pe preşedinte în caz că acesta are nelămuriri sau necunoscute, fiind permanent prezenţi în preajma lui. Atacul nu poate fi lansat dacă preşedintele nu se poate identifica şi cu un cod PIN imprimat pe o cartelă de plastic numită „biscuitele“.
luni, 23 martie 2009
Reportaj BBC: gardul lui Putin din Usovo
Sunt împreună cu însoţitorul meu Sergiu în „elektricyka”, trenul electric care ne duce în afara Moscovei. Staţia terminus este satul Usovo, localitatea pe care am ales-o la întâmplare pentru a vedea cum se votează şi în altă parte decât la Moscova.
Afară e o vreme foarte proastă, un fel de ploaie amestecată cu lapoviţă şi e frig de nu-mi vine să părăsesc acest tren.
Cine a spus că de ziua alegerilor în Rusia va fi vreme prielnică pentru a merge la vot n-a fost proroc în ţara lui.
Am coborât la staţie şi am mers spre localitate, după ce am cerut îndrumarea unui miliţian la intersecţie.
El ne-a arătat cu bastonul spre un drum flancat de nişte case şi apoi pe stânga – de un zid lung şi înalt.
Localitatea părea obişnuită, cu case mai vechi
Localitatea părea obişnuită, cu case mai vechi. În orice caz, mult deosebită de „aşezările rurale ale bogaţilor”, cum mi s-a spus, unde mi-a atras atenţia brâul de magazine Ferrari, Gucci, Prada şi altele.
Aici e altceva, iar vremea proastă dezavantajează şi mai mult împrejurimile.
„Spuneţi-mi, - o întreb pe o doamnă – secţia de votare e departe?”.
„Mergeţi înainte, vedeţi gardul cela al lui Putin?”.
„De ce să fie al lui Putin?” – o întreb.
„Păi e reşedinţa lui Putin aici. Apoi faceţi dreapta şi ajungeţi la şcoală, acolo e secţia”, - ne spune doamna.
Trecem pe lângă zidul înalt, ne apropiem de secţia de votare şi ne prezentăm celor care asigură ordinea aici.
Vorbim cu preşedintele comisiei electorale, o doamnă care ne întâmpină cu o oarecare prudenţă.
O întreb cum de desfăşoară votarea şi-mi spune că „votarea se desfăşoară fără nici o problemă, poporul vine să voteze în mod activ, deoarece toţi înţeleg că trebuie să-şi îndeplinească datoria de cetăţean.”
Îi mulţumim şi ieşim din secţie, de fapt sediul unei şcoli mici, pentru a vorbi cu unii dintre puţinii alegători.
„Eu votez nu din motiv că este ales preşedintele, ci ca să fie ordine în ţară şi să ne fie mărită pensia”, - îmi spune unul dintre primii alegători sosiţi la secţia de votare.
Îl întreb dacă ştie deja cine va fi preşedinte.
„Da, i-au şi făcut publicitate
la televizor. Numai că ce privim noi la televizor e una, iar în realitate e cu totul altceva. Uite aici avem, de exemplu, un mic magazin. Sunt nişte preţuri inaccesibile pentru pensionari. Ce-şi permit să cumpere e doar pâinea...”
Cuprinşi de curiozitate mergem spre magazin să vedem preţurile.
Facem colţul pe un drum desfundat şi ... deziluzie – magazinul este închis, deşi trebuia să se deschidă cam vreo oră în urmă.
Numai că ce privim noi la televizor e una, iar în realitate e cu totul altceva. Uite aici avem, de exemplu, un mic magazin. Sunt nişte preţuri inaccesibile pentru pensionari. Ce-şi permit să cumpere e doar pâinea...
Un grup de bărbaţi cu aspect mai şifonat ne compătimesc şi ne sfătuie să mergem la bufet, unde ar fi bere.
Le mulţumim şi plecăm întrebându-ne dacă într-adevăr avem şi noi aspectul unor oameni care doresc o bere la o oră atât de matinală.
O întreb pe o doamnă mai în vârstă, care tocmai votase pe cine ar prefera în calitate de preşedinte – pe unul mai tânăr sau pe unul mai experimentat dintre candidaţi şi interlocutoarea mea oftează a pagubă.
„Dintre ăştia mai experimentaţi nu prea am ce alege. Poate Medvedev, poate el va face, dacă va face, ce a promis... În rest nu mai ştiu...”, - îmi spune doamna, grăbindu-se în direcţia satului.
Un bărbat îmi spune că a votat cu liderul comunist Ghenadi Ziuganov, deşi...
„Deznodământul alegerilor e ştiut, e prestabilit!” - îmi spune el. Îl întreb ce rost mai are să votezi în acest caz?
Deznodământul alegerilor e ştiut, e prestabilit!
„Pentru că trebuie!”- îmi răspunde.
Păi de ce trebuie, - repet întrebarea.
„- Dar ce, n-ar trebui să votăm deloc? – mă întreabă domnul la rândul său. – Ce să facem dacă au scos din buletine opţiunea „împotriva tuturora”? Să boicotăm alegerile? Nici aşa n-ar fi bine...”
Un bărbat mai tânăr îmi spune că după aceste alegeri starea de lucruri se va îmbunătăţi.
Îl întreb în ce sens şi el îmi răspunde: „în unul mare!”
O tănără îmi spune că a votat chiar dacă totul a fost stabilit dinainte în privinţa viitorului preşedinte şi chiar dacă nu crede că se va schimba ceva în bine.
De ce a mai votat?, o întreb.
„Trebuie să-mi îndeplinesc datoria cetăţenească", - îmi răspunde.
De ce mai votez? Păi dacă nu vin, va vota altul în locul meu. Eu, de exemplu, n-am fost niciodată la alegeri, acum sunt prima dată, dar oricum numele meu era bifat că am votat.
O doamnă-mi spune că şi ea este sigură că totul a fost decis dinainte în aceste alegeri.
„De ce mai votez? Păi dacă nu vin, va vota altul în locul meu. Eu, de exemplu, n-am fost niciodată la alegeri, acum sunt prima dată, dar oricum numele meu era bifat că am votat.”
Facem cale întoarsă, dar cu ghinion.
Însoţitorul meu are imprudenţa să facă o poză a drumului cu tot cu zidul lui Putin.
Imediat am fost reţinuţi de un grup de ofiţeri apăruţi brusc şi, după ce am fost ţinuţi câteva minute în vizorul unui Kalaşnikov de către un soldat, am fost rugaţi să aşteptăm într-o maşină.
„Rejimnâi obiect”, ne-a spus unul dintre ofiţeri, adică o instituţie cu regim special de securitate unde fotografiatul este strict interzis.
"De ce nu puneţi un semn de interdicţie, ca să ştie lumea”, l-am întrebat pe unul dintre ofiţeri?
„Nu credeţi că în acest mod am atrage şi mai mult atenţia asupra acestei instituţii?”, - mi-a răspuns el.
Verificările şi discuţiile au durat circa o oră, după care ne-au permis să ne căutăm de drum.
Am revenit apoi la Moscova, lăsând în urmă un sat în care locuitorii sunt –deseori - mai apropiaţi ca nimeni alţii de Preşedintele Putin.
Îi desparte doar un gard – gardul lui Putin, cum îl numesc localnicii.
Afară e o vreme foarte proastă, un fel de ploaie amestecată cu lapoviţă şi e frig de nu-mi vine să părăsesc acest tren.
Cine a spus că de ziua alegerilor în Rusia va fi vreme prielnică pentru a merge la vot n-a fost proroc în ţara lui.
Am coborât la staţie şi am mers spre localitate, după ce am cerut îndrumarea unui miliţian la intersecţie.
El ne-a arătat cu bastonul spre un drum flancat de nişte case şi apoi pe stânga – de un zid lung şi înalt.
Localitatea părea obişnuită, cu case mai vechi
Localitatea părea obişnuită, cu case mai vechi. În orice caz, mult deosebită de „aşezările rurale ale bogaţilor”, cum mi s-a spus, unde mi-a atras atenţia brâul de magazine Ferrari, Gucci, Prada şi altele.
Aici e altceva, iar vremea proastă dezavantajează şi mai mult împrejurimile.
„Spuneţi-mi, - o întreb pe o doamnă – secţia de votare e departe?”.
„Mergeţi înainte, vedeţi gardul cela al lui Putin?”.
„De ce să fie al lui Putin?” – o întreb.
„Păi e reşedinţa lui Putin aici. Apoi faceţi dreapta şi ajungeţi la şcoală, acolo e secţia”, - ne spune doamna.
Trecem pe lângă zidul înalt, ne apropiem de secţia de votare şi ne prezentăm celor care asigură ordinea aici.
Vorbim cu preşedintele comisiei electorale, o doamnă care ne întâmpină cu o oarecare prudenţă.
O întreb cum de desfăşoară votarea şi-mi spune că „votarea se desfăşoară fără nici o problemă, poporul vine să voteze în mod activ, deoarece toţi înţeleg că trebuie să-şi îndeplinească datoria de cetăţean.”
Îi mulţumim şi ieşim din secţie, de fapt sediul unei şcoli mici, pentru a vorbi cu unii dintre puţinii alegători.
„Eu votez nu din motiv că este ales preşedintele, ci ca să fie ordine în ţară şi să ne fie mărită pensia”, - îmi spune unul dintre primii alegători sosiţi la secţia de votare.
Îl întreb dacă ştie deja cine va fi preşedinte.
„Da, i-au şi făcut publicitate
la televizor. Numai că ce privim noi la televizor e una, iar în realitate e cu totul altceva. Uite aici avem, de exemplu, un mic magazin. Sunt nişte preţuri inaccesibile pentru pensionari. Ce-şi permit să cumpere e doar pâinea...”
Cuprinşi de curiozitate mergem spre magazin să vedem preţurile.
Facem colţul pe un drum desfundat şi ... deziluzie – magazinul este închis, deşi trebuia să se deschidă cam vreo oră în urmă.
Numai că ce privim noi la televizor e una, iar în realitate e cu totul altceva. Uite aici avem, de exemplu, un mic magazin. Sunt nişte preţuri inaccesibile pentru pensionari. Ce-şi permit să cumpere e doar pâinea...
Un grup de bărbaţi cu aspect mai şifonat ne compătimesc şi ne sfătuie să mergem la bufet, unde ar fi bere.
Le mulţumim şi plecăm întrebându-ne dacă într-adevăr avem şi noi aspectul unor oameni care doresc o bere la o oră atât de matinală.
O întreb pe o doamnă mai în vârstă, care tocmai votase pe cine ar prefera în calitate de preşedinte – pe unul mai tânăr sau pe unul mai experimentat dintre candidaţi şi interlocutoarea mea oftează a pagubă.
„Dintre ăştia mai experimentaţi nu prea am ce alege. Poate Medvedev, poate el va face, dacă va face, ce a promis... În rest nu mai ştiu...”, - îmi spune doamna, grăbindu-se în direcţia satului.
Un bărbat îmi spune că a votat cu liderul comunist Ghenadi Ziuganov, deşi...
„Deznodământul alegerilor e ştiut, e prestabilit!” - îmi spune el. Îl întreb ce rost mai are să votezi în acest caz?
Deznodământul alegerilor e ştiut, e prestabilit!
„Pentru că trebuie!”- îmi răspunde.
Păi de ce trebuie, - repet întrebarea.
„- Dar ce, n-ar trebui să votăm deloc? – mă întreabă domnul la rândul său. – Ce să facem dacă au scos din buletine opţiunea „împotriva tuturora”? Să boicotăm alegerile? Nici aşa n-ar fi bine...”
Un bărbat mai tânăr îmi spune că după aceste alegeri starea de lucruri se va îmbunătăţi.
Îl întreb în ce sens şi el îmi răspunde: „în unul mare!”
O tănără îmi spune că a votat chiar dacă totul a fost stabilit dinainte în privinţa viitorului preşedinte şi chiar dacă nu crede că se va schimba ceva în bine.
De ce a mai votat?, o întreb.
„Trebuie să-mi îndeplinesc datoria cetăţenească", - îmi răspunde.
De ce mai votez? Păi dacă nu vin, va vota altul în locul meu. Eu, de exemplu, n-am fost niciodată la alegeri, acum sunt prima dată, dar oricum numele meu era bifat că am votat.
O doamnă-mi spune că şi ea este sigură că totul a fost decis dinainte în aceste alegeri.
„De ce mai votez? Păi dacă nu vin, va vota altul în locul meu. Eu, de exemplu, n-am fost niciodată la alegeri, acum sunt prima dată, dar oricum numele meu era bifat că am votat.”
Facem cale întoarsă, dar cu ghinion.
Însoţitorul meu are imprudenţa să facă o poză a drumului cu tot cu zidul lui Putin.
Imediat am fost reţinuţi de un grup de ofiţeri apăruţi brusc şi, după ce am fost ţinuţi câteva minute în vizorul unui Kalaşnikov de către un soldat, am fost rugaţi să aşteptăm într-o maşină.
„Rejimnâi obiect”, ne-a spus unul dintre ofiţeri, adică o instituţie cu regim special de securitate unde fotografiatul este strict interzis.
"De ce nu puneţi un semn de interdicţie, ca să ştie lumea”, l-am întrebat pe unul dintre ofiţeri?
„Nu credeţi că în acest mod am atrage şi mai mult atenţia asupra acestei instituţii?”, - mi-a răspuns el.
Verificările şi discuţiile au durat circa o oră, după care ne-au permis să ne căutăm de drum.
Am revenit apoi la Moscova, lăsând în urmă un sat în care locuitorii sunt –deseori - mai apropiaţi ca nimeni alţii de Preşedintele Putin.
Îi desparte doar un gard – gardul lui Putin, cum îl numesc localnicii.
Chavez, pe picior de razboi cu Columbia
America Latina e in prag de razboi. Venezuela si Ecuadorul au masat trupe la granita cu Columbia si se declara gata de lupta in cazul in care Bogota va trimite soldati dincolo de frontiera. Cele doua state au luat aceste masuri dupa ce armata columbiana a ucis un lider FARC pe teritoriul Ecuadorului. De asemenea, diplomatii columbieni din Caracas si Quito au fost expulzati, iar Ambasada Venezuelei la Bogota urmeaza sa fie inchisa.
Discordia a inceput la finele saptaminii trecute, dupa ce armata columbiana a trecut granita in Ecuador pentru a lichida un celebru lider al gherilelor FARC, Raul Reyes. Imediat, autoritatile din Quito au criticat dur incursiunea, pe care au numit-o „o incalcare grosolana a teritoriului unui stat suveran“. Ministrul de Externe de la Bogota a cerut scuze Ecuadorului pentru aceasta operatiune. El spune insa ca actiunea armatei a fost necesara „in cadrul luptei contra terorismului“. „Guvernul columbian nu a vrut niciodata sa arate lipsa de respect fata de autoritatile ecuadoriene sau sa violeze teritoriul acestui stat“, a declarat seful diplomatiei de la Bogota. Totusi, presedintele Álvaro Uribe a afirmat ca militarii au descoperit, in timpul raidului, un document
compromitator pentru liderul de la Quito. Este vorba despre un act care dovedeste existenta unor „legaturi dubioase“ intre seful statului ecuadorian, Rafael Correa Delgado, si gruparea FARC.
Delgado a convocat o reuniune de urgenta a Organizatiei Statelor Americane pentru a discuta aceasta criza. La rindul sau, Venezuela a luat pozitie fata de actele
Columbiei. Presedintele Hugo Chávez l-a numit pe Raul Reyes „un bun revolutionar“ si a catalogat uciderea lui drept „o crima infaptuita cu singe
rece“. Totodata, liderul de la Caracas i-a cerut ministrului Apararii sa maseze un numar impresionant de militari la granita cu Columbia pentru a preveni o eventuala incalcare a teritoriului tarii. Nu mai putin de zece batalioane - aproximativ citeva sute de soldati - au fost trimise la frontiera pentru intimidare. Chávez spune ca e gata sa se lupte cu armata columbiana daca aceasta va incerca sa atace membrii FARC aflati in Venezuela. „Aviatia trebuie sa se mobilizeze si ea. Nu vrem razboi, dar nici nu le vom permite columbienilor sa ne divida si sa ne slabeasca“, a spus Hugo Chávez intr-o emisiune tv.
Guvernul de la Bogota sustine ca eliminarea lui Reyes reprezinta „cea mai mare lovitura administrata vreodata gherilelor FARC“. Statele occidentale considera FARC o grupare terorista, motiv pentru care Washingtonul a oferit miliarde de dolari Columbiei pentru combaterea acesteia.
In prezent, gherilele FARC detin mai multi ostatici celebri, printre care fosta candidata la presedintia Columbiei Ingrid Betancourt.
Discordia a inceput la finele saptaminii trecute, dupa ce armata columbiana a trecut granita in Ecuador pentru a lichida un celebru lider al gherilelor FARC, Raul Reyes. Imediat, autoritatile din Quito au criticat dur incursiunea, pe care au numit-o „o incalcare grosolana a teritoriului unui stat suveran“. Ministrul de Externe de la Bogota a cerut scuze Ecuadorului pentru aceasta operatiune. El spune insa ca actiunea armatei a fost necesara „in cadrul luptei contra terorismului“. „Guvernul columbian nu a vrut niciodata sa arate lipsa de respect fata de autoritatile ecuadoriene sau sa violeze teritoriul acestui stat“, a declarat seful diplomatiei de la Bogota. Totusi, presedintele Álvaro Uribe a afirmat ca militarii au descoperit, in timpul raidului, un document
compromitator pentru liderul de la Quito. Este vorba despre un act care dovedeste existenta unor „legaturi dubioase“ intre seful statului ecuadorian, Rafael Correa Delgado, si gruparea FARC.
Delgado a convocat o reuniune de urgenta a Organizatiei Statelor Americane pentru a discuta aceasta criza. La rindul sau, Venezuela a luat pozitie fata de actele
Columbiei. Presedintele Hugo Chávez l-a numit pe Raul Reyes „un bun revolutionar“ si a catalogat uciderea lui drept „o crima infaptuita cu singe
rece“. Totodata, liderul de la Caracas i-a cerut ministrului Apararii sa maseze un numar impresionant de militari la granita cu Columbia pentru a preveni o eventuala incalcare a teritoriului tarii. Nu mai putin de zece batalioane - aproximativ citeva sute de soldati - au fost trimise la frontiera pentru intimidare. Chávez spune ca e gata sa se lupte cu armata columbiana daca aceasta va incerca sa atace membrii FARC aflati in Venezuela. „Aviatia trebuie sa se mobilizeze si ea. Nu vrem razboi, dar nici nu le vom permite columbienilor sa ne divida si sa ne slabeasca“, a spus Hugo Chávez intr-o emisiune tv.
Guvernul de la Bogota sustine ca eliminarea lui Reyes reprezinta „cea mai mare lovitura administrata vreodata gherilelor FARC“. Statele occidentale considera FARC o grupare terorista, motiv pentru care Washingtonul a oferit miliarde de dolari Columbiei pentru combaterea acesteia.
In prezent, gherilele FARC detin mai multi ostatici celebri, printre care fosta candidata la presedintia Columbiei Ingrid Betancourt.
America de Sud. Trupe pe picior de război la graniţele columbiene ale Ecuadorului şi Venezuelei
Tensiunile cresc în America de Sud. Ecuadorul şi Venezuela au rupt relaţiile diplomatice cu Columbia şi au anunţat concentrări de trupe la graniţa cu această ţară. Criza a fost declanşată de un raid al armatei columbiene pe teritoriul Ecuadorului, în urma căruia a fost ucis un lider al gherilei comuniste din Columbia.
Preşedintele venezuelan Hugo Chavez s-a grăbit să vină în ajutorul aliatului său de stânga din Ecuador şi a ordonat ca 10 batalioane să fie mobilizate la graniţa cu Columbia.
Venezuela i-a expulzat pe toţi diplomaţii columbieni, după ce şi-a închis propria ambasadă la Bogota. Pe teren nu s-au semnalat deocamdată mişcări de trupe, dar războiul vorbelor este tot mai intens.
Chavez l-a comparat pe preşedintele columbian Alvaro Uribe cu Dracula şi l-a calificat drept "terorist", "criminal" şi "marioneta imperiului american". În replică, militarii columbieni susţin că Hugo Chavez a finanţat gherila comunistă cu 300 de milioane de dolari şi că rebelii au cumpărat 50 de kilograme
de uraniu "în scopuri teroriste".
Statele Unite au îndemnat toate părţile la reţinere, dar nu au ascuns că sunt de partea Columbiei. Surse militare columbiene au dezvăluit, de altfel, că raidul din Ecuador s-a bazat pe informaţii primite de la americani. Organizaţia Statelor Americane se întruneşte astăzi pentru a căuta o soluţie a crizei, considerată cea mai gravă din America de Sud, de mai bine de un deceniu.
Raul Reyes, "numărul doi" al Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia, a fost ucis la sfârşitul săptămânii trecute într-o tabără din junglă, în Ecuador. Atacul armatei columbiene s-a soldat cu eliminarea altor 16 rebeli. Incursiunea a revoltat guvernul ecuadorian, care a rupt relaţiile diplomatice cu Columbia şi a pus în stare de alertă trupele de la frontieră.
Preşedintele venezuelan Hugo Chavez s-a grăbit să vină în ajutorul aliatului său de stânga din Ecuador şi a ordonat ca 10 batalioane să fie mobilizate la graniţa cu Columbia.
Venezuela i-a expulzat pe toţi diplomaţii columbieni, după ce şi-a închis propria ambasadă la Bogota. Pe teren nu s-au semnalat deocamdată mişcări de trupe, dar războiul vorbelor este tot mai intens.
Chavez l-a comparat pe preşedintele columbian Alvaro Uribe cu Dracula şi l-a calificat drept "terorist", "criminal" şi "marioneta imperiului american". În replică, militarii columbieni susţin că Hugo Chavez a finanţat gherila comunistă cu 300 de milioane de dolari şi că rebelii au cumpărat 50 de kilograme
de uraniu "în scopuri teroriste".
Statele Unite au îndemnat toate părţile la reţinere, dar nu au ascuns că sunt de partea Columbiei. Surse militare columbiene au dezvăluit, de altfel, că raidul din Ecuador s-a bazat pe informaţii primite de la americani. Organizaţia Statelor Americane se întruneşte astăzi pentru a căuta o soluţie a crizei, considerată cea mai gravă din America de Sud, de mai bine de un deceniu.
Raul Reyes, "numărul doi" al Forţelor Armate Revoluţionare din Columbia, a fost ucis la sfârşitul săptămânii trecute într-o tabără din junglă, în Ecuador. Atacul armatei columbiene s-a soldat cu eliminarea altor 16 rebeli. Incursiunea a revoltat guvernul ecuadorian, care a rupt relaţiile diplomatice cu Columbia şi a pus în stare de alertă trupele de la frontieră.
C.E. cere Ucrainei şi Rusiei să soluţioneze rapid problema datoriilor către Gazprom
Ucraina speră să evite un nou "război al gazului" cu Rusia, după decizia concernului Gazprom de a reduce livrările cu 25 la sută, din cauza unor datorii neplătite. Ucrainenii afirmă că reducerea este în realitate de 35 la sută. Comisia Europeană a cerut ambelor părţi să-şi soluţioneze rapid litigiul pentru a nu pune în pericol aprovizionarea altor ţări.
Gazprom şi-a redus livrările luni dimineaţă, îndată după victoria preşedintelui său, Dmitri Medvedev, în alegerile prezidenţiale ruse. Concernul rus cere Ucrainei 600 de milioane de dolari, ceea ce corespunde cu aproape două miliarde de metri cubi de gaze
.
Partea ucraineană susţine că şi-a achitat toate datoriile pe anii trecuţi, dar recunoaşte că nu a plătit încă nimic pentru gazul livrat anul acesta. Pe de altă parte, şi Gazprom recunoaşte că nu a mai achitat taxele pentru tranzitul gazelor prin Ucraina, pe motiv că "nu s-au emis facturile".
Se pare că unul din motivele disputei este insistenţa prim-ministrului ucrainean Iulia Timoşenko de a cumpăra gazul direct de la furnizor şi nu prin firme
intermediare care mai încarcă şi ele preţul.
Situaţia s-a complicat şi din cauza rivalităţii politice de la Kiev, dintre Iulia Timoşenko şi preşedintele Viktor Iuşcenko. Preşedintele a cerut guvernului "să nu provoace un război al gazului" şi să continue negocierile.
Gazprom a dat asigurări că aprovizionarea clienţilor vest-europeni nu va fi afectată, deşi 80% din livrări se fac prin conductele ce traversează Ucraina.
Gazprom şi-a redus livrările luni dimineaţă, îndată după victoria preşedintelui său, Dmitri Medvedev, în alegerile prezidenţiale ruse. Concernul rus cere Ucrainei 600 de milioane de dolari, ceea ce corespunde cu aproape două miliarde de metri cubi de gaze
.
Partea ucraineană susţine că şi-a achitat toate datoriile pe anii trecuţi, dar recunoaşte că nu a plătit încă nimic pentru gazul livrat anul acesta. Pe de altă parte, şi Gazprom recunoaşte că nu a mai achitat taxele pentru tranzitul gazelor prin Ucraina, pe motiv că "nu s-au emis facturile".
Se pare că unul din motivele disputei este insistenţa prim-ministrului ucrainean Iulia Timoşenko de a cumpăra gazul direct de la furnizor şi nu prin firme
intermediare care mai încarcă şi ele preţul.
Situaţia s-a complicat şi din cauza rivalităţii politice de la Kiev, dintre Iulia Timoşenko şi preşedintele Viktor Iuşcenko. Preşedintele a cerut guvernului "să nu provoace un război al gazului" şi să continue negocierile.
Gazprom a dat asigurări că aprovizionarea clienţilor vest-europeni nu va fi afectată, deşi 80% din livrări se fac prin conductele ce traversează Ucraina.
ONU aprobă noi sancţiuni împotriva Iranului
Consiliul de Securitate al Naţiunilor Unite a adoptat un nou set de sancţiuni împotriva Iranului ca urmare a refuzului autorităţilor de la Teheran de a suspenda operaţiunile de îmbogăţire a uraniului.
Rezoluţia ONU prevede blocarea conturilor unor companii iraniene, interdicţii de călătorie pentru cinci oficiali iranieni şi interzice vânzarea către Iran a echipamentelor care ar putea fi folosite în domeniul militar.
Iranul insistă însă că programul său nuclear are doar scopul de a produce electricitate, nu arme atomice.
Ambasadorul iranian la ONU, Ali Asghar Soltanieh, a avertizat că Teheranul ar putea lua contramăsuri ca răspuns la noile sancţiuni.
"Autorităţile noastre au spus deja că orice rezoluţie a Consiliului de Securitate care vizează Iranul va determina contramăsuri adecvate. Din punctul nostru de vedere, în pofida rezoluţiilor din trecut, am dat dovadă de reţinere şi cooperare", a spus demnitarul iranian.
Oferta Occidentului
Imediat după votul din Consiliul de Securitate, Marea Britanie, China, Rusia, Statele Unite, Franţa şi Germania au precizat că sunt gata să ofere din nou Iranului un acord, oferit şi în 2006, prin care Teheranul ar primi o serie de stimulente
în schimbul suspendării procedurilor de îmbogăţire a uraniului.
Ambasadorul Marii Britanii la ONU, Sir John Sawers, a declarat că propunerile ar aduce Iranului şi întregii regiuni beneficii politice, economice şi de securitate.
“Cerem Iranului să profite de această ocazie şi să vină la masa
negocierilor. Noi recunoaştem dreptul Iranului de a cerceta, de a produce şi de a folosi energia
nucleară în conformitate cu obligaţiile care îi revin prin Tratatul de Neproliferare Nucleară", a subliniat
ambasadorul britanic.
Un raport al serviciilor
secrete americane publicat în decembrie concluziona că e posibil ca Iranul să fi renunţat la programul nuclear în 2003.
Dar diplomaţi occidentali afirmă că o serie de documente prezentate ONU sugerează că e posibil totuşi ca Iranul să fi continuat cercetările în domeniul nuclear şi după 2003.
Rezoluţia ONU prevede blocarea conturilor unor companii iraniene, interdicţii de călătorie pentru cinci oficiali iranieni şi interzice vânzarea către Iran a echipamentelor care ar putea fi folosite în domeniul militar.
Iranul insistă însă că programul său nuclear are doar scopul de a produce electricitate, nu arme atomice.
Ambasadorul iranian la ONU, Ali Asghar Soltanieh, a avertizat că Teheranul ar putea lua contramăsuri ca răspuns la noile sancţiuni.
"Autorităţile noastre au spus deja că orice rezoluţie a Consiliului de Securitate care vizează Iranul va determina contramăsuri adecvate. Din punctul nostru de vedere, în pofida rezoluţiilor din trecut, am dat dovadă de reţinere şi cooperare", a spus demnitarul iranian.
Oferta Occidentului
Imediat după votul din Consiliul de Securitate, Marea Britanie, China, Rusia, Statele Unite, Franţa şi Germania au precizat că sunt gata să ofere din nou Iranului un acord, oferit şi în 2006, prin care Teheranul ar primi o serie de stimulente
în schimbul suspendării procedurilor de îmbogăţire a uraniului.
Ambasadorul Marii Britanii la ONU, Sir John Sawers, a declarat că propunerile ar aduce Iranului şi întregii regiuni beneficii politice, economice şi de securitate.
“Cerem Iranului să profite de această ocazie şi să vină la masa
negocierilor. Noi recunoaştem dreptul Iranului de a cerceta, de a produce şi de a folosi energia
nucleară în conformitate cu obligaţiile care îi revin prin Tratatul de Neproliferare Nucleară", a subliniat
ambasadorul britanic.
Un raport al serviciilor
secrete americane publicat în decembrie concluziona că e posibil ca Iranul să fi renunţat la programul nuclear în 2003.
Dar diplomaţi occidentali afirmă că o serie de documente prezentate ONU sugerează că e posibil totuşi ca Iranul să fi continuat cercetările în domeniul nuclear şi după 2003.
SUA: Au început alegerile preliminare în patru state
Candidaţii republicani şi democraţi, care se luptă pentru învestirea în alegerile prezidenţiale din Statele Unite, au de trecut cel mai important test: cel al alegerilor preliminare din Texas, Ohio, Rhode Island şi Vermont. Este ultimul tango, scrie presa americană de astăzi.
Miza cea mare a alegerilor preliminare de astăzi este în tabăra democrată, unde diferenţa dintre Barack Obama şi Hillary Clinton este foarte mică, iar numărul de voturi pus acum în joc este decisiv. Obama are, în prezent, 1.385 delegaţi, fosta primă-doamnă 1.276 din totalul de 2.025 necesar, iar, în joc, astăzi, sunt 370 de delegaţi.
Campania
pentru alegerile de astăzi a fost extrem de dură în tabăra democraţilor. Barack Obama are de două ori mai multe apariţii televizate decât Hillary Clinton şi chiar i-a recomandat fostei prime-doamne să iasă din cursă dacă pierde la alegerile preliminare de astăzi.
În tabăra republicanilor situaţia este simplă: John McCain are, în prezent, 1.014 delegaţi, în timp ce contra-candidatul său, Mike Huckabee, a obţinut numai 257 de delegaţi din totalul de 1.191 necesar.
Vom afla mâine dimineaţă candidaţii care, în noiembrie, se vor înfrunta pentru funcţia de preşedinte al Statelor Unite. Nominalizările oficiale vor fi făcute, însă, în august şi septembrie, la convenţiile celor două partide.
Miza cea mare a alegerilor preliminare de astăzi este în tabăra democrată, unde diferenţa dintre Barack Obama şi Hillary Clinton este foarte mică, iar numărul de voturi pus acum în joc este decisiv. Obama are, în prezent, 1.385 delegaţi, fosta primă-doamnă 1.276 din totalul de 2.025 necesar, iar, în joc, astăzi, sunt 370 de delegaţi.
Campania
pentru alegerile de astăzi a fost extrem de dură în tabăra democraţilor. Barack Obama are de două ori mai multe apariţii televizate decât Hillary Clinton şi chiar i-a recomandat fostei prime-doamne să iasă din cursă dacă pierde la alegerile preliminare de astăzi.
În tabăra republicanilor situaţia este simplă: John McCain are, în prezent, 1.014 delegaţi, în timp ce contra-candidatul său, Mike Huckabee, a obţinut numai 257 de delegaţi din totalul de 1.191 necesar.
Vom afla mâine dimineaţă candidaţii care, în noiembrie, se vor înfrunta pentru funcţia de preşedinte al Statelor Unite. Nominalizările oficiale vor fi făcute, însă, în august şi septembrie, la convenţiile celor două partide.
Fenechiu propune ca uninominalul pentru consiliile judeţene să fie adoptat într-o altă lege
Vicepreşedintele PNL Relu Fenechiu le-a propus, astăzi, deputaţilor, să voteze votul uninominal în varianta adoptată de Comisia pentru Cod electoral, urmând ca uninominalul pentru preşedinţii de consilii judeţene să fie adoptată într-o altă lege, "în cel mai scurt timp".
"Dincolo de toate populismele, azi încercăm să dăm votul nostru pe sistemul uninominal", a spus Fenechiu, care a arătat că votul pe liste a fost benefic imediat după 1989 pentru că scena politică s-a stabilizat.
"Chiar dacă nu am ajuns la o maturitate a democraţiei, după 17 ani de tranziţie a venit vremea votului uninominal", a subliniat
el.
Liberalul l-a atacat pe şeful statului pentru că a insistat asupra sistemului
uninominal majoritar în două tururi, unul care "nu există nicăieri în Europa", a susţinut el. Fenechiu a afirmat că Băsescu ar fi propus acest sistem "pentru a nu se putea ajunge niciodată la votul uninominal".
Deputatul PNL a subliniat că este "cu totul adeptul" uninominalului şi pentru consiliile judeţene, dar că este prea riscantă introducerea acestui sistem în legea uninominalului. "Nu văd cum am putea răspunde în faţa cetăţenilor dacă am vota o lege ce ar fi mâine atacată la CCR, ducând la imposibilitatea să avem vot uninominal la următoarele alegeri", a explicat Fenechiu.
El a promis că, dacă legea va fi votată în varianta actuală, alegerea uninominală a preşedinţilor de consilii judeţene va fi adoptată "într-o altă lege în cel mai scurt timp".
"Dincolo de toate populismele, azi încercăm să dăm votul nostru pe sistemul uninominal", a spus Fenechiu, care a arătat că votul pe liste a fost benefic imediat după 1989 pentru că scena politică s-a stabilizat.
"Chiar dacă nu am ajuns la o maturitate a democraţiei, după 17 ani de tranziţie a venit vremea votului uninominal", a subliniat
el.
Liberalul l-a atacat pe şeful statului pentru că a insistat asupra sistemului
uninominal majoritar în două tururi, unul care "nu există nicăieri în Europa", a susţinut el. Fenechiu a afirmat că Băsescu ar fi propus acest sistem "pentru a nu se putea ajunge niciodată la votul uninominal".
Deputatul PNL a subliniat că este "cu totul adeptul" uninominalului şi pentru consiliile judeţene, dar că este prea riscantă introducerea acestui sistem în legea uninominalului. "Nu văd cum am putea răspunde în faţa cetăţenilor dacă am vota o lege ce ar fi mâine atacată la CCR, ducând la imposibilitatea să avem vot uninominal la următoarele alegeri", a explicat Fenechiu.
El a promis că, dacă legea va fi votată în varianta actuală, alegerea uninominală a preşedinţilor de consilii judeţene va fi adoptată "într-o altă lege în cel mai scurt timp".
Summitul NATO din 2009 ar trebui organizat la Strasbourg şi la Kehl - diplomat
NATO ar trebui să organizeze summitul din 2009, când se împlinesc 60 de ani de la înfiinţarea Alianţei, la Strasbourg şi la Kehl, de o parte şi de alta a frontierei franco-germane pe Rin, a declarat luni un diplomat.
Organizarea acestui summit la Strasbourg, oraş care găzduieşte Consiliul Europei şi împarte cu Bruxelles-ul sediul Parlamentului European, ar avea o semnificaţie simbolică deoarece ar putea marca apropierea dintre Franţa şi NATO, a explicat diplomatul. Membru fondator al NATO în aprilie 1949, Franţa a părăsit în 1966 structura militară a Alianţei, reintegrând-o parţial abia în anii '90, după Războiul Rece.
Organizarea acestui summit la Strasbourg, oraş care găzduieşte Consiliul Europei şi împarte cu Bruxelles-ul sediul Parlamentului European, ar avea o semnificaţie simbolică deoarece ar putea marca apropierea dintre Franţa şi NATO, a explicat diplomatul. Membru fondator al NATO în aprilie 1949, Franţa a părăsit în 1966 structura militară a Alianţei, reintegrând-o parţial abia în anii '90, după Războiul Rece.
Senatorul UDMR Peter Eckstein Kovacs şi-a dat demisia din funcţia de preşedinte al Comisiei juridice
Senatorul UDMR Peter Eckstein Kovacs a anunţat, astăzi, că demisionează din funcţia de preşedinte al Comisiei juridice, acuzând lipsa sprijinului politic al UDMR în ce priveşte ordonanţa ANI. El a precizat că va rămâne în Comisia juridică doar ca simplu membru.
Apetisantul Iliescu
Suflarea pesedista si-a pus tolul festiv ieri pentru a sarbatori cum se cuvine cele 78 de primaveri implinite de "patriarhul" Ion Iliescu. Sarbatoritul a fost felicitat in toate registrele diapazonului politic, insa cea mai originala abordare a avut-o o doamna bine, tanara pensionara, care a pastrat discretia in privinta numelui: "sunteti un barbat apetisant, sunteti cel mai grozav". Mai marii conducerii PSD au amanat Biroul
Permanent cu o ora, pentru a-i ura cele bune fostului presedinte.
"In loc de trandafirul ce in primaveri rasare / O frezie, o lalea, o oarecare floare / Eu va transmit prin acest vers / La multi ani! Sanatate ! / Sa duceti Romania pe culmi cat mai inalte", a fost urarea facuta de o alta admiratoare. "Dragul nostru presedinte, om cinstit, cu multa minte, bunatate cat cuprinde/ Ati fost si veti fi, cat pe lume vom trai, cel mai bun conducator pentru dragul nostru popor", a recitat o batranica grabita sa-l felicite pe Iliescu. Cu buchetele mici de flori in maini, admiratorii au stat cuminti la coada, asteptand sa ajunga fata in fata cu sarbatoritul. Regula nu se aplica insa si pentru cei care veneau cu buchetele mari de flori, care erau invitati in fata. Liliacul si dulceata de gutui au fost enumerate nostalgic de Iliescu, care si-a adus aminte de copilarie. "Sunt plin de energie
, dar o viata
lunga este plina de amintiri. Nici lumanarile nu mai au loc pe tort la varsta asta", au fost cuvintele lui Iliescu cand a fost intrebat cum se simte la aceasta varsta. Conducerea PSD a plecat in graba de la sarbatoare. Geoana i-a adus o carte, iar Nastase i-a oferit o statuie simbolizand "intelepciunea". Daca Vanghelie i-a lasat "puterea organizatiei de Bucuresti", Cristian Diaconescu i-a adus obiecte de scris de peste 20 milioane de lei. La plecarea tuturor greilor din partid, Iliescu a ramas din nou cu simpatizantii sai.
Permanent cu o ora, pentru a-i ura cele bune fostului presedinte.
"In loc de trandafirul ce in primaveri rasare / O frezie, o lalea, o oarecare floare / Eu va transmit prin acest vers / La multi ani! Sanatate ! / Sa duceti Romania pe culmi cat mai inalte", a fost urarea facuta de o alta admiratoare. "Dragul nostru presedinte, om cinstit, cu multa minte, bunatate cat cuprinde/ Ati fost si veti fi, cat pe lume vom trai, cel mai bun conducator pentru dragul nostru popor", a recitat o batranica grabita sa-l felicite pe Iliescu. Cu buchetele mici de flori in maini, admiratorii au stat cuminti la coada, asteptand sa ajunga fata in fata cu sarbatoritul. Regula nu se aplica insa si pentru cei care veneau cu buchetele mari de flori, care erau invitati in fata. Liliacul si dulceata de gutui au fost enumerate nostalgic de Iliescu, care si-a adus aminte de copilarie. "Sunt plin de energie
, dar o viata
lunga este plina de amintiri. Nici lumanarile nu mai au loc pe tort la varsta asta", au fost cuvintele lui Iliescu cand a fost intrebat cum se simte la aceasta varsta. Conducerea PSD a plecat in graba de la sarbatoare. Geoana i-a adus o carte, iar Nastase i-a oferit o statuie simbolizand "intelepciunea". Daca Vanghelie i-a lasat "puterea organizatiei de Bucuresti", Cristian Diaconescu i-a adus obiecte de scris de peste 20 milioane de lei. La plecarea tuturor greilor din partid, Iliescu a ramas din nou cu simpatizantii sai.
Pambuccian: "In Parlament e nevoie de capul sau de curul meu?"
Dialog presarat cu jigniri intre deputatul minoritatii armene Varujan Pambuccian si peremistul Ioan Aurel Rus. Context: dezbaterile de marti la Legea Uninominalului. Locatie: Palatul Parlamentului. Motiv: reprosurile peremistului legate de tinuta neprotocolara a lui Pambuccian.
Mai exact, Ioan Aurel Rus s-a plans printre altele ca Pambuccian nu are o tinuta protocolara, adecvata la sedintele Camerei. Rus i-a cerut lui Pambuccian sa vina imbracat la costum si cravata ca ceilalti parlamentari si sa nu se mai imbrace "ce pe strada" sau "ca la pascut".
Pambuccian, care ca de obicei se imbraca in blue jeans, dupa cum arata NewsIn, a venit la tribuna si a reprodus o intamplare similara din viata
legislativa trecuta cand academicianul Moisil a fost intrebat la un moment dat daca in Parlament e nevoie "de capul lui sau de curul lui".
Pambuccian a mai aratat ca fiecare e liber sa se imbrace cum vrea si ca acest lucru il reprezinta. "Cine vrea sa ramana in uniformitate sa stea acolo", a mai adaugat el. El a mai spus ca in Romania e nevoie de o lege care sa oblige alesii sa dea un test de inteligenta si unul psihologic inainte de a-si prelua mandatul.
Mai exact, Ioan Aurel Rus s-a plans printre altele ca Pambuccian nu are o tinuta protocolara, adecvata la sedintele Camerei. Rus i-a cerut lui Pambuccian sa vina imbracat la costum si cravata ca ceilalti parlamentari si sa nu se mai imbrace "ce pe strada" sau "ca la pascut".
Pambuccian, care ca de obicei se imbraca in blue jeans, dupa cum arata NewsIn, a venit la tribuna si a reprodus o intamplare similara din viata
legislativa trecuta cand academicianul Moisil a fost intrebat la un moment dat daca in Parlament e nevoie "de capul lui sau de curul lui".
Pambuccian a mai aratat ca fiecare e liber sa se imbrace cum vrea si ca acest lucru il reprezinta. "Cine vrea sa ramana in uniformitate sa stea acolo", a mai adaugat el. El a mai spus ca in Romania e nevoie de o lege care sa oblige alesii sa dea un test de inteligenta si unul psihologic inainte de a-si prelua mandatul.
PNL şi PSD nu se înţeleg pe data alegerilor locale
Liberalii vor să organizeze alegerile pe 25 mai. Social-democraţii spun că mai devreme de 8 iunie este ilegal. Un ministru PNL îi contrazice.
PSD şi PNL îşi dispută data
desfăşurării algerilor locale. Liberalii au decis că cea mai potrivită zi este 25 mai. Social-democraţii nu sunt de acord cu această dată
şi susţin că nu este legală organizarea alegerilor mai devreme de 8 iunie.
„Conform legii, mandatul aleşilor locali este de patru ani. Evaluarea noastră juridică este că organizarea alegerilor locale mai devreme de 8-15 iunie nu se poate face decât prin modificarea unei legi organice“, a declarat Mircea Geoană. Preşedintele PSD spune că guvernul poate să organizeze mai devreme alegerile doar dacă în parlament se decide modificarea legii alegerilor locale.
„De ce să se organizeze pe 25 mai? Care ar fi motivele? Nu în- ţeleg motivul ăsta cu campionatul de fotbal“, s-a arătat contrariat şi vicepreş edintele PSD, Dan Nica. Opţiunea social-democraţilor este ca alegerile să se organizeze la sfârşitul lunii iunie.
Liberalii îl contrazic pe Geoană
Liberalii nu sunt însă dispuşi să renunţe la data de 25 mai. Ministrul pentru relaţia cu parlamentul, Mihai Voicu, l-a contrazis pe Mircea Geoană. El a precizat că pentru fixarea datei alegerilor locale pentru intervalul 25 mai- 8 iunie nu este nevoie de adoptarea unei legi organice.
„Data de expirare a mandatului primarilor, viceprimarilor, consilierilor locali şi judeţeni nu este o dată fixă, pentru că unii au câştigat în primul tur şi şi-au început mandatul mai devreme, şi pentru că sunt consilii judeţene care s-au constituit mai devreme şi consilii judeţene care s-au constituit mai târziu. Din ceea ce a calculat Ministerul Internelor şi Administraţiei, atât 25 mai, cât şi 1 iunie şi 8 iunie sunt date care nu împiedică în niciun fel alegerile locale“, a susţinut Voicu.
Potrivit unor surse liberale, premierul Călin Popescu-Tăriceanu va anunţa data alegerilor abia miercuri, după consultările cu partidele. Pentru a impune această dată, liberalii ar putea beneficia de sprijinul PDL. Democratliberalii au anunţat încă de săptămâna trecută că nu au nimic împotriva organizării alegerilor pe 25 mai. Ultimul cuvânt îl va avea guvernul, care este singurul care decide data alegerilor, chiar şi în lipsa unui consens al partidelor.
Liberalii vor lege separată pentru preşedinţii consiliilor judeţene
Până la alegerile locale, parlamentul trebuie să lămurească modalitatea de alegere a preşedinţilor consiliilor judeţene. PSD a cerut ca şi aceştia să fie aleşi în sistem
uninominal. Astăzi, Camera Deputaţilor va discuta legea votului uninominal şi este posibil să se ajungă şi la votul final.
Liberalii sunt de acord cu o asemenea prevedere, dar susţin că este posibilă contestarea sa la Curtea Constituţională, probabil de către PRM. Din acest motiv, Mihai Voicu a anunţat, ieri, că parlamentarii liberali nu vor sprijini astăzi amendamentul PSD, dar vor vota introducerea votului uninominal la alegerea preşedinţilor de consilii judeţene, într-o lege separată.
„Noi nu vrem să riscăm întoarcerea în parlament a Legii privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului prin votul uninominal, care este cel mai important proiect politic, pentru o problemă de neconstituţionalitate cu preşedinţii de consilii judeţene“, a susţinut Mihai Voicu, şeful Comisiei electorale.
PSD şi PNL îşi dispută data
desfăşurării algerilor locale. Liberalii au decis că cea mai potrivită zi este 25 mai. Social-democraţii nu sunt de acord cu această dată
şi susţin că nu este legală organizarea alegerilor mai devreme de 8 iunie.
„Conform legii, mandatul aleşilor locali este de patru ani. Evaluarea noastră juridică este că organizarea alegerilor locale mai devreme de 8-15 iunie nu se poate face decât prin modificarea unei legi organice“, a declarat Mircea Geoană. Preşedintele PSD spune că guvernul poate să organizeze mai devreme alegerile doar dacă în parlament se decide modificarea legii alegerilor locale.
„De ce să se organizeze pe 25 mai? Care ar fi motivele? Nu în- ţeleg motivul ăsta cu campionatul de fotbal“, s-a arătat contrariat şi vicepreş edintele PSD, Dan Nica. Opţiunea social-democraţilor este ca alegerile să se organizeze la sfârşitul lunii iunie.
Liberalii îl contrazic pe Geoană
Liberalii nu sunt însă dispuşi să renunţe la data de 25 mai. Ministrul pentru relaţia cu parlamentul, Mihai Voicu, l-a contrazis pe Mircea Geoană. El a precizat că pentru fixarea datei alegerilor locale pentru intervalul 25 mai- 8 iunie nu este nevoie de adoptarea unei legi organice.
„Data de expirare a mandatului primarilor, viceprimarilor, consilierilor locali şi judeţeni nu este o dată fixă, pentru că unii au câştigat în primul tur şi şi-au început mandatul mai devreme, şi pentru că sunt consilii judeţene care s-au constituit mai devreme şi consilii judeţene care s-au constituit mai târziu. Din ceea ce a calculat Ministerul Internelor şi Administraţiei, atât 25 mai, cât şi 1 iunie şi 8 iunie sunt date care nu împiedică în niciun fel alegerile locale“, a susţinut Voicu.
Potrivit unor surse liberale, premierul Călin Popescu-Tăriceanu va anunţa data alegerilor abia miercuri, după consultările cu partidele. Pentru a impune această dată, liberalii ar putea beneficia de sprijinul PDL. Democratliberalii au anunţat încă de săptămâna trecută că nu au nimic împotriva organizării alegerilor pe 25 mai. Ultimul cuvânt îl va avea guvernul, care este singurul care decide data alegerilor, chiar şi în lipsa unui consens al partidelor.
Liberalii vor lege separată pentru preşedinţii consiliilor judeţene
Până la alegerile locale, parlamentul trebuie să lămurească modalitatea de alegere a preşedinţilor consiliilor judeţene. PSD a cerut ca şi aceştia să fie aleşi în sistem
uninominal. Astăzi, Camera Deputaţilor va discuta legea votului uninominal şi este posibil să se ajungă şi la votul final.
Liberalii sunt de acord cu o asemenea prevedere, dar susţin că este posibilă contestarea sa la Curtea Constituţională, probabil de către PRM. Din acest motiv, Mihai Voicu a anunţat, ieri, că parlamentarii liberali nu vor sprijini astăzi amendamentul PSD, dar vor vota introducerea votului uninominal la alegerea preşedinţilor de consilii judeţene, într-o lege separată.
„Noi nu vrem să riscăm întoarcerea în parlament a Legii privind alegerea Camerei Deputaţilor şi a Senatului prin votul uninominal, care este cel mai important proiect politic, pentru o problemă de neconstituţionalitate cu preşedinţii de consilii judeţene“, a susţinut Mihai Voicu, şeful Comisiei electorale.
Secretarii de partid ar putea fi declarati securisti
Fostul presedinte ar putea fi asimilat colaboratorilor Securitatii daca se va dovedi ca pe vremea cind era prim-secretar la Iasi a dat dispozitii care au incalcat drepturile omului.
Guvernul ii pregateste lui Ion Iliescu o surpriza. Una deloc placuta. Conform proiectului ordonantei de urgenta pe tema CNSAS, fostul presedinte ar putea fi declarat colaborator al Securitatii daca se va dovedi ca pe vremea cind a fost prim-secretar de partid la Iasi sau Timis, a luat decizii „cu privire la activitatile Securitatii, ori cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist, care au vizat ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. In masura in care fostii activisti de partid au luat astfel de decizii, ordonanta care ar putea fi adoptata miine de Executiv ii asimileaza colaboratorilor Securitatii.
Conform declaratiei consilierului pe probleme de securitate al premierului Tariceanu, Marius Oprea, exista o practica potrivit careia prim-secretarii erau cei care avizau deschiderea unor dosare
de urmarire informativa a unui membru de partid sau de utilizare a unui membru PCR ca informator, desi aceasta nu era o practica generala.
Totusi, Oprea - prezent ieri la o dezbatere pe tema proiectului ordonantei CNSAS ce ar putea fi adoptat miercuri de Guvern - a precizat ca este putin probabil ca Iliescu sa primeasca o astfel de decizie, de asimilat colaboratorilor Securitatii. Potrivit consilierului premierului citat de NewIn, Ion Iliescu se afla in dizgratia Securitatii in perioada in care a fost prim-secretar de partid la Iasi si este putin probabil sa fi putut da ordine fostei politii politice, mai mult avind chiar un dosar de urmarire intocmit de aceasta.
In urma mai multor verificari, CNSAS nu a gasit nici un dosar pe numele lui Ion Iliescu in arhivele Securitatii.
De asemenea, judecatorii si procurorii care au servit regimul risca si ei sa fie declarati colaboratori ai fostei Securita
Guvernul ii pregateste lui Ion Iliescu o surpriza. Una deloc placuta. Conform proiectului ordonantei de urgenta pe tema CNSAS, fostul presedinte ar putea fi declarat colaborator al Securitatii daca se va dovedi ca pe vremea cind a fost prim-secretar de partid la Iasi sau Timis, a luat decizii „cu privire la activitatile Securitatii, ori cu privire la activitatea altor structuri de represiune ale regimului totalitar comunist, care au vizat ingradirea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului. In masura in care fostii activisti de partid au luat astfel de decizii, ordonanta care ar putea fi adoptata miine de Executiv ii asimileaza colaboratorilor Securitatii.
Conform declaratiei consilierului pe probleme de securitate al premierului Tariceanu, Marius Oprea, exista o practica potrivit careia prim-secretarii erau cei care avizau deschiderea unor dosare
de urmarire informativa a unui membru de partid sau de utilizare a unui membru PCR ca informator, desi aceasta nu era o practica generala.
Totusi, Oprea - prezent ieri la o dezbatere pe tema proiectului ordonantei CNSAS ce ar putea fi adoptat miercuri de Guvern - a precizat ca este putin probabil ca Iliescu sa primeasca o astfel de decizie, de asimilat colaboratorilor Securitatii. Potrivit consilierului premierului citat de NewIn, Ion Iliescu se afla in dizgratia Securitatii in perioada in care a fost prim-secretar de partid la Iasi si este putin probabil sa fi putut da ordine fostei politii politice, mai mult avind chiar un dosar de urmarire intocmit de aceasta.
In urma mai multor verificari, CNSAS nu a gasit nici un dosar pe numele lui Ion Iliescu in arhivele Securitatii.
De asemenea, judecatorii si procurorii care au servit regimul risca si ei sa fie declarati colaboratori ai fostei Securita
Pesediştii au dezbătut strategia lui Năstase fără Năstase
Liderii PSD au avut, pe durata mai multor ore, o întâlnire informală, duminică seara, în sediul din Kiseleff. S-a analizat un document făcut de Adrian Năstase referitor la starea partidului şi la drumul care ar trebui urmat în 2008. Documentul
nu dă nicio soluţie, ci analizează patru scenarii, aducând argumente pro şi contra fiecăruia dintre ele.
Primul scenariu discutat de pesedişti a fost intrarea imediată la guvernare alături de PNL. Este o ciorbă reîncălzită, a fost părerea unanimă, în condiţiile în care este practic imposibil – după cum s-a văzut în cazul mai multor tentative de acest fel – să-i convingă pe liberali să ia PSD la guvernare.
Al dolea scenariu prevede menţinerea situaţiei actuale – PSD nu intră la guvernare, nu forţează căderea guvernului şi „se pregăteşte” de alegerile la termen. Pesediştii au constatat că această variantă dezavantajează PSD deoarece partidul nu poate fi nici la putere (unde e PNL), nici în opoziţie (unde e PD—L), fiind înghesuit, practic, să alerge în afara pistei. În atari condiţii nu se poate creşte, arată documentul lui Năstase.
A treia variantă prevede cuplarea parlamentarelor cu localele prin procedura demisiei lui Tăriceanu şi provocarea alegerilor anticipate. Pesediştii au constatat că aici pârghiile cu care se poate juca partidul sunt foarte puţine. Geoană nu se poate baza pe nimic în ceea ce priveşte concretizarea acestui plan decât pe o „promisiune” a lui Tăriceanu că-şi va da demisia. Ceea ce puţini dintre pesedişti mai cred.
Ultima variantă spune că PSD trebuie să depună o moţiune de cenzură sau să trântească toate legile Guvernului, astfel încât partidul să fie perceput ca o forţă de opoziţie. Şi aici părerea contra a fost că toate armele i se vor pasa lui Traian Băsescu.
La întâlnire au fost mai toţi liderii pesedişti importanţi, inclusiv Ion Iliescu, mai puţin autorul documentului, Adrian Năstase.
nu dă nicio soluţie, ci analizează patru scenarii, aducând argumente pro şi contra fiecăruia dintre ele.
Primul scenariu discutat de pesedişti a fost intrarea imediată la guvernare alături de PNL. Este o ciorbă reîncălzită, a fost părerea unanimă, în condiţiile în care este practic imposibil – după cum s-a văzut în cazul mai multor tentative de acest fel – să-i convingă pe liberali să ia PSD la guvernare.
Al dolea scenariu prevede menţinerea situaţiei actuale – PSD nu intră la guvernare, nu forţează căderea guvernului şi „se pregăteşte” de alegerile la termen. Pesediştii au constatat că această variantă dezavantajează PSD deoarece partidul nu poate fi nici la putere (unde e PNL), nici în opoziţie (unde e PD—L), fiind înghesuit, practic, să alerge în afara pistei. În atari condiţii nu se poate creşte, arată documentul lui Năstase.
A treia variantă prevede cuplarea parlamentarelor cu localele prin procedura demisiei lui Tăriceanu şi provocarea alegerilor anticipate. Pesediştii au constatat că aici pârghiile cu care se poate juca partidul sunt foarte puţine. Geoană nu se poate baza pe nimic în ceea ce priveşte concretizarea acestui plan decât pe o „promisiune” a lui Tăriceanu că-şi va da demisia. Ceea ce puţini dintre pesedişti mai cred.
Ultima variantă spune că PSD trebuie să depună o moţiune de cenzură sau să trântească toate legile Guvernului, astfel încât partidul să fie perceput ca o forţă de opoziţie. Şi aici părerea contra a fost că toate armele i se vor pasa lui Traian Băsescu.
La întâlnire au fost mai toţi liderii pesedişti importanţi, inclusiv Ion Iliescu, mai puţin autorul documentului, Adrian Năstase.
PD-L face plângere penală împotriva lui Tăriceanu pe motivul "taxa auto"
Premierul Călin Popescu Tăriceanu ar putea fi obligat să dea explicaţii la Parchet pentru că nu a anulat taxa auto
. Surse din conducerea PD-L susţin că partidul ia în calcul depunerea unei plângeri penale împotriva premierului Tăriceanu pentru abuz în serviciu pe motiv că nu a ţinut cont de faptul că moţiunea simplă pentru anularea taxei a fost votată de Camera Deputaţilor în urmă cu două săptămâni. Potrivit surselor, plângerea penală va fi întocmită de vicepreşedintele Valeriu Stoica şi va fi semnată de toţi deputaţii democrat-liberali.
Democrat-liberalii au iniţiat şi o moţiune de cenzură împotriva Guvernului tot pe motiv că primul ministru nu a renunţat la taxă, dar până acum nu au fost strânse semnăturile necesare.
. Surse din conducerea PD-L susţin că partidul ia în calcul depunerea unei plângeri penale împotriva premierului Tăriceanu pentru abuz în serviciu pe motiv că nu a ţinut cont de faptul că moţiunea simplă pentru anularea taxei a fost votată de Camera Deputaţilor în urmă cu două săptămâni. Potrivit surselor, plângerea penală va fi întocmită de vicepreşedintele Valeriu Stoica şi va fi semnată de toţi deputaţii democrat-liberali.
Democrat-liberalii au iniţiat şi o moţiune de cenzură împotriva Guvernului tot pe motiv că primul ministru nu a renunţat la taxă, dar până acum nu au fost strânse semnăturile necesare.
Summit-ul NATO bagă în buzunarele hotelierilor 2,6 milioane de euro
Summit-ul NATO, cel mai mare eveniment ce se va desfăşura în România, anul acesta, va aduce în vistieria patronilor de hoteluri venituri de aproximativ 2,6 milioane de euro, calculate la un preţ mediu de 200 de euro pe cameră/noapte la 6.500 de invitaţi.
În acelaşi timp Guvernul cheltuieşte 25,6 milioane de euro pentru organizarea evenimentului, adică de zece ori mai mult decât banii încasaţi pentru cazarea lor.
Hotelierii au profitat de ocazie şi dată
fiind cererea mare de locuri de cazare, au crescut preţurile cu 25% – 50% şi variază între 130 şi 500 de euro. Astfel, la hotelul Veneţia, cotat la patru stele, rezervat deja în proporţie de 100%, preţul pentru o noapte de cazare în cameră single a crescut de la 135 de euro la 180 de euro, în timp ce pentru o cameră dublă, tariful a crescut de la 150 de euro, la 200 de euro.
Creşteri de preţ se înregistrează şi la NH Hotel, trei stele, unde de la 130 de euro pentru o cameră pe noapte, preţul a ajuns la aproape 200 de euro pe noapte.
Preţuri între 200 şi 500 de euro
Participanţii la summit ar putea cheltui minimum 750.000 de euro în cele trei zile petrecute în Capitală, în special în restaurantele şi magazinele din zona centrală.Cei 6.500 de participanţi, dintre care 3.500 de jurnalişti, vor fi cazaţi la hoteluri de trei şi patru stele. Agenţia de turism Vacanţa a câştigat licitaţia de anul trecut pentru a oferi cazare delegaţiilor participante la eveniment. Aceasta va contracta locuri de cazare pentru aproximativ 1.300 – 1.400 de oficiali şi jurnalişti.
Florin Vergu, responsabilul pentru acest proiect din cadrul agenţiei de turism Vacanţa, a declarat pentru Gândul că preţurile la cazare pentru o cameră/noapte variază în funcţie de hotel, de la 200 la 500 de euro, ceea ce va genera vânzări de aproximativ un milion de euro. Ionuţ Negoiţă, preşedintele Confort Group, care deţine cel mai mare hotel din Bucureşti, Rin Grand Hotel, are deja rezervate 900 de camere pentru oficialii participanţi la summit. Cu un preţ mediu de 135 de euro pe cameră pe noapte, Negoiţă va încasa aproximativ 243.000 de euro în doar trei zile.
Unde merg banii
Administraţia Prezidenţială - 1,8 mil. RON
Camera Deputaţilor - 25,46 mil. RON
Cancelaria Primului Ministru (Agenţia pentru Strategii Guvernamentale) - 5,577 mil. RON
Ministerul Afacerilor
Externe - 20,436 mil. RON
Ministerul Apărării - 3,367 mil. RON
Primăria Bucureşti - 5,922 mil. RON
Primăria Otopeni - 0,965 mil. RON
Secretariatul General al Guvernului - 0,065 mil. RON
Senatul - 3,995 mil. RON
Serviciul de Protecţie şi Pază - 8,530 mil. RON
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - 9,245 mil. RON
SRR - 0,270 mil. RON
TVR - 5,220 mil. RON
Ministerul Sănătăţii - 1,457 mil. RON
Sursa: MAE
În acelaşi timp Guvernul cheltuieşte 25,6 milioane de euro pentru organizarea evenimentului, adică de zece ori mai mult decât banii încasaţi pentru cazarea lor.
Hotelierii au profitat de ocazie şi dată
fiind cererea mare de locuri de cazare, au crescut preţurile cu 25% – 50% şi variază între 130 şi 500 de euro. Astfel, la hotelul Veneţia, cotat la patru stele, rezervat deja în proporţie de 100%, preţul pentru o noapte de cazare în cameră single a crescut de la 135 de euro la 180 de euro, în timp ce pentru o cameră dublă, tariful a crescut de la 150 de euro, la 200 de euro.
Creşteri de preţ se înregistrează şi la NH Hotel, trei stele, unde de la 130 de euro pentru o cameră pe noapte, preţul a ajuns la aproape 200 de euro pe noapte.
Preţuri între 200 şi 500 de euro
Participanţii la summit ar putea cheltui minimum 750.000 de euro în cele trei zile petrecute în Capitală, în special în restaurantele şi magazinele din zona centrală.Cei 6.500 de participanţi, dintre care 3.500 de jurnalişti, vor fi cazaţi la hoteluri de trei şi patru stele. Agenţia de turism Vacanţa a câştigat licitaţia de anul trecut pentru a oferi cazare delegaţiilor participante la eveniment. Aceasta va contracta locuri de cazare pentru aproximativ 1.300 – 1.400 de oficiali şi jurnalişti.
Florin Vergu, responsabilul pentru acest proiect din cadrul agenţiei de turism Vacanţa, a declarat pentru Gândul că preţurile la cazare pentru o cameră/noapte variază în funcţie de hotel, de la 200 la 500 de euro, ceea ce va genera vânzări de aproximativ un milion de euro. Ionuţ Negoiţă, preşedintele Confort Group, care deţine cel mai mare hotel din Bucureşti, Rin Grand Hotel, are deja rezervate 900 de camere pentru oficialii participanţi la summit. Cu un preţ mediu de 135 de euro pe cameră pe noapte, Negoiţă va încasa aproximativ 243.000 de euro în doar trei zile.
Unde merg banii
Administraţia Prezidenţială - 1,8 mil. RON
Camera Deputaţilor - 25,46 mil. RON
Cancelaria Primului Ministru (Agenţia pentru Strategii Guvernamentale) - 5,577 mil. RON
Ministerul Afacerilor
Externe - 20,436 mil. RON
Ministerul Apărării - 3,367 mil. RON
Primăria Bucureşti - 5,922 mil. RON
Primăria Otopeni - 0,965 mil. RON
Secretariatul General al Guvernului - 0,065 mil. RON
Senatul - 3,995 mil. RON
Serviciul de Protecţie şi Pază - 8,530 mil. RON
Serviciul de Telecomunicaţii Speciale - 9,245 mil. RON
SRR - 0,270 mil. RON
TVR - 5,220 mil. RON
Ministerul Sănătăţii - 1,457 mil. RON
Sursa: MAE
Cehul de sase miliarde
Numele lui Petr Kellner - cel mai bogat om de afaceri al Cehiei - este deocamdata mai putin cunoscut in Romania. Nu este insa deloc exclus ca lucrurile sa se schimbe pe masura ce proprietarul grupului financiar PPF, a carui avere este estimata la sase miliarde de dolari, isi articuleaza o strategie cu mai multe directii de business in Romania.
Inca n-a implinit 44 de ani si e mai bogat ca Steve Jobs: ultimul clasament "Forbes" al miliardarilor lumii, cel din martie trecut, ii estimeaza averea la 6 miliarde de dolari, cu 0,3 miliarde mai mare decat cea a cofondatorului Apple. Dar rezonanta numelui sau in mediul de busienss romanesc nu este data exclusiv de dimensiunea averii sale. Anul trecut, Petr Kellner a facut o serie de miscari care dovedesc ca PPF, grupul pe care l-a fondat pe cand avea 27 de ani, a inceput sa faca pasi importanti in Romania. O tara in care a pasit mai degraba cu stangul, in 2006, cand a esuat in incercarea de a prelua Romexterra: a reusit sa intre in actionariat, nu insa si in Consiliul de Administratie, ceea ce l-a determinat, la mijlocul anului trecut, sa-si vanda pachetul minoritar catre banca maghiara MKB, actionarul majoritar. La acel moment, ii mai ramasese un singur business in Romania: RAI, o mica firma de asigurari pe care o cumparase in 2006 de la fondatorul acesteia, Daniel Tudor.
Lucrurile s-au schimbat insa in anul care-a trecut; pentru businessul PPF - fondul pe care Kellner l-a infiintat in 1991, in epoca privatizarii prin cupoane a marilor companii
cehe de stat - 2007 a fost un al achizitiilor - prin intermediul PPFI, un fond infiintat in 2005, grupul PPF a cumparat nu mai putin de patru companii in Romania, anuntandu-se drept un jucator de cursa lunga, cu afaceri in asigurari
(RAI si Ardaf), industria hoteliera - Continental Hotels - si distributia de gaze - Gaz Sud; dupa cum trebuie amintita si intrarea sa pe real estate: PPFI are, deja, un plan pentru un complex de birouri clasa A in nordul Bucurestiului.
AB INITIO. Desi relativ tarziu, PPF a ajuns si in Romania, iar pentru explicarea acestei intarzieri ar putea fi invocata restructurarea prin care grupul a trecut, incepand cu vara lui 2005, cand a decis sa se dezvolte strategic pe doua zone: pe de o parte asigurari si pensii private, de cealalta consumer finance si alte activitati. Daca e sa citam informatiile de pe site-ul oficial, PPF isi imparte istoria in trei perioade: "cresterea pe piata ceha" (1991-1998), "regionalizarea" (1999-2003) - capitol in care e mentionata extinderea pe doua piete, Slovacia si Rusia -, si, in fine, "globalizarea" - care a inceput in 2004 prin intrari in China, Kazahstan, Vietnam si Belarus. Romania nu e mentionata in aceasta istorie etapizata - de altfel, site-ul a ramas in urma la sectiunea "istorie oficiala", ultima actualizare facandu-se in 2006.
Revenind la momentul initial, intrarea in business a viitorului miliardar - pe atunci tanar absolvent, promotia 1986, a facultatii de economie industriala din Praga - a avut loc dupa revolutia de catifea, prin intermediul Impromat, un importator de copiatoare Ricoh. I-a cunoscut, acolo, pe Milan Maděryč si Milan Winkler, cei doi oameni de afaceri cu care avea sa fondeze in 1991 - dupa ce se pusese in miscare programul de privatizare in masa
- compania care avea sa-i aduca averea. První privatizační fond - spus mai scurt si mai simplu PPF - e primul fond de investitii infiintat de Kellner. In 1992, dupa ce tanarul om de afaceri lansa si PPF investiční společnost, cele doua fonduri aveau sa fuzioneze: cuvantul "privatizare" a fost inlocuit cu termenul "investitii", iar compania a acumulat actiuni la peste 200 de intreprinderi foste socialiste. Una dintre miscarile care aveau sa se dovedeasca decisive s-a petrecut insa in '95-'96, cand un PPF aflat in ascensiune cumpara un pachet de 20% din actiunile celei mai mari companii de asigurari din tara, Česká pojištovna. Ulterior, fondul a devenut actionar majoritar in aceasta companie, cumparand pachete detinute de statul ceh si de o banca locala, Komerční banka. Acum, Česká pojištovna ar valora, potrivit presei cehe, aproape trei miliarde de euro.
ASIGUR+RILE - O PASIUNE. In ceea ce priveste asigurarile, intentiile lui Kellner - investitor pasionat in acest domeniu - s-au nuantat in 2007, cand a semnat un parteneriat cu italienii de la Generali prin care acestia ar urma sa plateasca 1,1 miliarde de euro catre grupul ceh, al carui fondator a primit un loc in boardul Assicurazioni Generali.
Parteneriatul cu italienii a dat deja roade: recent, cehul le-a facilitat celor de la Generali intrarea pe piata
asigurarilor din Rusia, unde PPF Group detine 38,46% din societatea de asigurari Ingosstrakh, pachet pe care Kellner l-a achizitionat prin fondul PPF Beta, creat special de el pentru investitiile in aceasta tara. El a vandut insa 49% din PPF Beta catre Generali pentru ca acesta din urma sa poata patrunde in actionariatul Ingosstrakh, miscare care i-a lasat masca pe rusi. O miscare imprevizibila este pe cale sa faca Kellner si in Romania, iar Generali apare din nou in ecuatie. PPFI va vinde cele doua societati de asigurari, Roumanie Assurance International (RAI) si Ardaf, pe care le-a achizitionat in decurs de un singur an, una dupa alta, catre noua entitate - Generali PPF Holding -, creata in urma joint-venture-ului pe care Kellner l-a incheiat cu italienii. }inta este cucerirea pozitiei de lider pe piata asigurarilor din Europa Centrala si de Est. Mai exact, Kellner a achizitionat integral RAI, o companie mica, dar profitabila, iar apoi, la scurt timp, pachetul majoritar de 71% din actiunile Ardaf, companie pe locul 10 pe piata asigurarilor, dar care era in pragul falimentului din cauza pierderilor uriase, de 35 milioane de euro. In total, miliardarul ceh a platit 40 milioane de euro, din care 35 de milioane de euro s-au dus catre Ardaf, iar restul de cinci milioane catre RAI. Ulterior, a mai scos din buzunare alte 40 de milioane de euro pentru majorari de capital la Ardaf. PPFI a reusit sa acopere 70% din pierderile asiguratorului, iar acum, cele doua societati de asigurari alcatuiesc o afacere pe care e foarte logic s-o gestioneze impreuna cu italienii, care au si ei afaceri in Romania in nume propriu. PPFI va vinde cele doua societati de asigurari catre Generali PPF Holding, unde italienii detin 51%, in timp ce PPF Group, 49%, intr-o tranzactie a carei valoare ar putea ajunge la 70-90 milioane de euro, potrivit unor specialisti din piata.
Inca n-a implinit 44 de ani si e mai bogat ca Steve Jobs: ultimul clasament "Forbes" al miliardarilor lumii, cel din martie trecut, ii estimeaza averea la 6 miliarde de dolari, cu 0,3 miliarde mai mare decat cea a cofondatorului Apple. Dar rezonanta numelui sau in mediul de busienss romanesc nu este data exclusiv de dimensiunea averii sale. Anul trecut, Petr Kellner a facut o serie de miscari care dovedesc ca PPF, grupul pe care l-a fondat pe cand avea 27 de ani, a inceput sa faca pasi importanti in Romania. O tara in care a pasit mai degraba cu stangul, in 2006, cand a esuat in incercarea de a prelua Romexterra: a reusit sa intre in actionariat, nu insa si in Consiliul de Administratie, ceea ce l-a determinat, la mijlocul anului trecut, sa-si vanda pachetul minoritar catre banca maghiara MKB, actionarul majoritar. La acel moment, ii mai ramasese un singur business in Romania: RAI, o mica firma de asigurari pe care o cumparase in 2006 de la fondatorul acesteia, Daniel Tudor.
Lucrurile s-au schimbat insa in anul care-a trecut; pentru businessul PPF - fondul pe care Kellner l-a infiintat in 1991, in epoca privatizarii prin cupoane a marilor companii
cehe de stat - 2007 a fost un al achizitiilor - prin intermediul PPFI, un fond infiintat in 2005, grupul PPF a cumparat nu mai putin de patru companii in Romania, anuntandu-se drept un jucator de cursa lunga, cu afaceri in asigurari
(RAI si Ardaf), industria hoteliera - Continental Hotels - si distributia de gaze - Gaz Sud; dupa cum trebuie amintita si intrarea sa pe real estate: PPFI are, deja, un plan pentru un complex de birouri clasa A in nordul Bucurestiului.
AB INITIO. Desi relativ tarziu, PPF a ajuns si in Romania, iar pentru explicarea acestei intarzieri ar putea fi invocata restructurarea prin care grupul a trecut, incepand cu vara lui 2005, cand a decis sa se dezvolte strategic pe doua zone: pe de o parte asigurari si pensii private, de cealalta consumer finance si alte activitati. Daca e sa citam informatiile de pe site-ul oficial, PPF isi imparte istoria in trei perioade: "cresterea pe piata ceha" (1991-1998), "regionalizarea" (1999-2003) - capitol in care e mentionata extinderea pe doua piete, Slovacia si Rusia -, si, in fine, "globalizarea" - care a inceput in 2004 prin intrari in China, Kazahstan, Vietnam si Belarus. Romania nu e mentionata in aceasta istorie etapizata - de altfel, site-ul a ramas in urma la sectiunea "istorie oficiala", ultima actualizare facandu-se in 2006.
Revenind la momentul initial, intrarea in business a viitorului miliardar - pe atunci tanar absolvent, promotia 1986, a facultatii de economie industriala din Praga - a avut loc dupa revolutia de catifea, prin intermediul Impromat, un importator de copiatoare Ricoh. I-a cunoscut, acolo, pe Milan Maděryč si Milan Winkler, cei doi oameni de afaceri cu care avea sa fondeze in 1991 - dupa ce se pusese in miscare programul de privatizare in masa
- compania care avea sa-i aduca averea. První privatizační fond - spus mai scurt si mai simplu PPF - e primul fond de investitii infiintat de Kellner. In 1992, dupa ce tanarul om de afaceri lansa si PPF investiční společnost, cele doua fonduri aveau sa fuzioneze: cuvantul "privatizare" a fost inlocuit cu termenul "investitii", iar compania a acumulat actiuni la peste 200 de intreprinderi foste socialiste. Una dintre miscarile care aveau sa se dovedeasca decisive s-a petrecut insa in '95-'96, cand un PPF aflat in ascensiune cumpara un pachet de 20% din actiunile celei mai mari companii de asigurari din tara, Česká pojištovna. Ulterior, fondul a devenut actionar majoritar in aceasta companie, cumparand pachete detinute de statul ceh si de o banca locala, Komerční banka. Acum, Česká pojištovna ar valora, potrivit presei cehe, aproape trei miliarde de euro.
ASIGUR+RILE - O PASIUNE. In ceea ce priveste asigurarile, intentiile lui Kellner - investitor pasionat in acest domeniu - s-au nuantat in 2007, cand a semnat un parteneriat cu italienii de la Generali prin care acestia ar urma sa plateasca 1,1 miliarde de euro catre grupul ceh, al carui fondator a primit un loc in boardul Assicurazioni Generali.
Parteneriatul cu italienii a dat deja roade: recent, cehul le-a facilitat celor de la Generali intrarea pe piata
asigurarilor din Rusia, unde PPF Group detine 38,46% din societatea de asigurari Ingosstrakh, pachet pe care Kellner l-a achizitionat prin fondul PPF Beta, creat special de el pentru investitiile in aceasta tara. El a vandut insa 49% din PPF Beta catre Generali pentru ca acesta din urma sa poata patrunde in actionariatul Ingosstrakh, miscare care i-a lasat masca pe rusi. O miscare imprevizibila este pe cale sa faca Kellner si in Romania, iar Generali apare din nou in ecuatie. PPFI va vinde cele doua societati de asigurari, Roumanie Assurance International (RAI) si Ardaf, pe care le-a achizitionat in decurs de un singur an, una dupa alta, catre noua entitate - Generali PPF Holding -, creata in urma joint-venture-ului pe care Kellner l-a incheiat cu italienii. }inta este cucerirea pozitiei de lider pe piata asigurarilor din Europa Centrala si de Est. Mai exact, Kellner a achizitionat integral RAI, o companie mica, dar profitabila, iar apoi, la scurt timp, pachetul majoritar de 71% din actiunile Ardaf, companie pe locul 10 pe piata asigurarilor, dar care era in pragul falimentului din cauza pierderilor uriase, de 35 milioane de euro. In total, miliardarul ceh a platit 40 milioane de euro, din care 35 de milioane de euro s-au dus catre Ardaf, iar restul de cinci milioane catre RAI. Ulterior, a mai scos din buzunare alte 40 de milioane de euro pentru majorari de capital la Ardaf. PPFI a reusit sa acopere 70% din pierderile asiguratorului, iar acum, cele doua societati de asigurari alcatuiesc o afacere pe care e foarte logic s-o gestioneze impreuna cu italienii, care au si ei afaceri in Romania in nume propriu. PPFI va vinde cele doua societati de asigurari catre Generali PPF Holding, unde italienii detin 51%, in timp ce PPF Group, 49%, intr-o tranzactie a carei valoare ar putea ajunge la 70-90 milioane de euro, potrivit unor specialisti din piata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
