Ministrul Caragiale – triumful talentului

Moncher, am dat-o în bară! Ministerul Educaţiei, acest Domnul Goe neastâmpărat, face el cum face şi ţine prima pagină cu săptămânile. Acu’ că termină cu grevele, s-a încurcat cu musiu Caragiale. Nenea Iancu, mă-nţeledzi, taman comicul de situaţie şi comicul numelor vru să scoată în evidenţă cu „Triumful talentului“. Ironia sorţii, subiectul tezei unice de la Limba şi literatura română a devenit triumful talentului înnăscut al celor din minister de a-şi da cu stângul în dreptul. Povestea e simplă, clasică şi valabilă de vreo 100 şi ceva de ani încoace în România. Ghiţă Niţescu şi Niţă Ghiţescu pun de-o mică mânărie contra 5 poli şi-o vorbă bună spusă unde trebuie, că, deh!, ce nu face românul pentru un loc de muncă la un minister? Chiar şi schimb de identitate. Subiectul schiţei e mai actual ca niciodată acum, în plină campanie
de concursuri şi angajări de directori, iar procedura, şpaga, falsul sunt prezente – cu dinadinsul ai crede că a ales inspectorul acest text – la cote nemaiîntâlnite în educaţia românească ca şi în România tuturor posibilităţilor. Aşa că dacă ne gândim la subiectul schiţei şi la încurcătura voită, la interşanjabilitatea lui Ghiţă cu Niţă şi a lui Niţă cu Ghiţă, eroarea celor de la Centrul Naţional pentru Curriculum şi Evaluare
în Învăţământul Preuniversitar poate fi înţeleasă şi în registrul autoironic. Asta cu atât mai mult cu cât se dovedeşte că încurcătura de nume şi personaje aparţine unei edituri, din care cu prea mare uşurinţă au copiat
textul cei care au lucrat la subiecte. În spiritul ironiei muşcătoare a lui Caragiale am putea concluziona: „Pupat toţi! Piaţa Independenţii“, dar nenorocirea, ceasul
rău, pisica neagră e că această greşeală n-o face Gigel, Ionel, Martinel, ci ditamai structura care-şi zice naţională şi care altă treabă n-are decât un an întreg să facă subiecte pentru examenele elevilor. În astfel de circumstanţe, râsul se lăţeşte în plâns fiindcă e de plâns că un astfel de aparat de evaluare, de experţi şi inspectori n-are minima grijă să folosească la redactarea subiectelor opera literară dintr-o ediţie critică şi bine verificată. Ce-i permis lui Goe nu-i permis inspectorului de specialitate şi, cu atât mai puţin, ditamai Centrului Naţional pentru Curriculum şi Evaluare în Învăţământul Preuniversitar (CNCEIP). Asta e clar şi nu admite scuze, chiar dacă elevul dintr-a VIII-a nici măcar nu s-a prins de greşeală şi nici nu va pierde nici o zecime de punct la notare. Eroarea o fi umană, dar nu e acceptabilă în situaţia în care CNCEIP e ţinut a fi exemplu de corectitudine şi ştiinţă. Acum, doamna Andronescu a fost bărbat şi a tăiat vreo două capete. Ce mă sperie însă cel mai tare e că peste două luni vine bacalaureatul şi tare mi-e teamă că vom avea parte de alte perle pe post de subiecte, pentru că atât de bine se leagă scenele văzute în educaţie în ultimele zile, încât ai jura că-s scrise de Caragiale.