ni, semnalul de la Cotroceni a fost clar: miercuri preşedintele Traian Băsescu va anunţa numele viitorului premier. Cum cea mai probabilă alianţă pare acum cea dintre PD-L şi PSD, şi cum PD-L este favorit pentru a obţine funcţia de premier, lista posibililor prim-miniştri s-a mai nuanţat în ultimele ore.
Deocamdată, în mediul politic sunt vehiculate patru nume, din care Traian Băsescu ar urma să îl aleagă pe cel care va ocupa fotoliul de la Palatul Victoria.
Theodor Stolojan, un apropiat al preşedintelui
Deşi se părea la un moment dat că a ieşit din cărţi, Theodor Stolojan este din nou menţionat printre potenţialii premieri ai României. El este un apropiat al preşedintelui Traian Băsescu şi a fost candidatul PD-L pentru această funcţie înainte de alegeri. În PD-L se vorbeşte deja că Vasile Blaga nu mai e favorit pentru această funcţie, iar Adriean Videanu n-ar prinde nici măcar un post de ministru în viitorul Guvern. Va fi Stolojan premierul de miercuri?
Mihai Stănişoară, de la Cotroceni la Victoria
Un alt nume vehiculat vine tot din zona Cotroceni - PD-L. Mihai Stănişoară apare încă pe site-ul preşedinţiei printre consilierii lui Traian Băsescu pe probleme de Securitate Naţională. El a reuşit să prindă şi un mandat în viitorul Parlament din partea PD-L, obţinând din prima
peste 50% din voturi. Având în vedere aceste calităţi, numele său este vehiculat din ce în ce mai intens pentru a obţine postul de la Palatul Victoria. Va fi Stănişoară premierul de miercuri?
George Maior, de la SRI la guvernare
Numele lui George Maior, actualul director al SRI, a fost deseori vehiculat atunci când s-a vorbit de o alianţă PSD - PD-L. Deşi provine de la social-democraţi, prin funcţia de la SRI George Maior s-a apropiat foarte mult în ultima vreme de Palatul Cotroceni. S-a dovedit a fi până acum în bune relaţii cu Traian Băsescu, păstrând şi o legătură de imagine cu PSD. În aceste condiţii, având în vedere şi procentele mici care despart PD-L şi PSD, este o variantă de luat în calcul pentru Palatul Victoria. Va fi Maior premierul de miercuri?
Liviu Negoiţă, liderul de la Bucureşti
Deşi pare cea mai puţin credibilă variantă, Liviu Negoiţă are totuşi şanse să ocupe fotoliul de la Palatul Victoria prin prisma activităţii sale de la Primăria sectorului 3 din Bucureşti. A câştigat aici rapid
încrederea bucureştenilor, creându-şi imaginea unui om gospodar. A ajutat PD-L în toate alegerile de până acum şi este bine văzut în partid. Aşa că, numirea sa în funcţia de prim-ministru este posibilă. Va fi Negoiţă premierul de miercuri?
marți, 21 iulie 2009
PSD ar vrea sa mearga impreuna cu PD-L sub pulpana lui Basescu
Dupa ce cu o seara înainte „falanga” Iliescu din PSD, cu vârf de lance Mircea Geoana, batuse palma cu PNL, ieri, lucrurile au luat o cu totul alta turnura. PSD a decis sa faca o alianta la guvernare cu PD-L, conditia impusa fiind excluderea din formula de guvernare a UDMR. Înfrânt de propriul partid, Mircea Geoana nici nu mai aminteste ce mult si-a dorit sa fie premier. La PD-L, atmosfera era sumbra dupa anuntul
liderului PSD. La iesirea din sedinta-maraton a conducerii formatiunii, liderii pedelisti le-au spus jurnalistilor ca „nu mai pot de bine”, referindu-se la guvernarea cu PSD, dupa care se indreptau grabiti sa ajunga la scarile care duceau spre iesirea din sediul formatiunii.
Sedinta Comitetului Executiv National al PSD de ieri a început pe un fond care anunta o posibila alianta a social-democratilor cu liberalii. Asta pentru ca numai cu o seara înainte, Mircea Geoana însotit de Adrian Nastase au avut o întâlnire cu Bogdan Olteanu si Calin Popescu Tariceanu în care au pus la cale formarea unui guvern PSD-PNL, cu Mircea Geoana premier. Un al doilea aspect care nu trebuie neglijat este acela ca tot ieri, într-un interviu acordat unei publicatii centrale, liderul liberal Dinu Patriciu sustinea, sub pretextul crizei economice, ca atât cota unica (atât de draga liberalilor), cât si TVA ar urma sa fie micsorate. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din târg, iar falangei din PSD, constituita din Ion Iliescu, Adrian Nastase, careia i s-a adaugat pe ultima suta si Mircea Geoana, i-a fost foarte greu sa-si convinga colegii de doctrina, dar adversari în ceea ce priveste interesele, ca solutia guvernarii alaturi de liberali este cea mai buna varianta.
De cealalta parte a baricadei, grupul constituit în jurul lui Miron Mitrea si Ilie Sârbu dorea o alianta cu PD-L. Ca noutate, nici toti bine-cunoscutii „baroni locali” ai PSD nu erau în aceeasi tabara, în sensul ca unii erau cu PNL, altii cu PD-L, dar toti doreau, în mod firesc, sa fie la guvernare. Existenta celor doua seturi de opinii a dus la o sedinta tensionata si prelungita în care fiecare grup a încercat sa-si argumenteze pozitiile. Pe de o parte, Mircea Geoana, care se si vedea premier, era convins ca o alianta cu PNL ar duce la constituirea unei majoritati imbatabile, ce s-ar fi dus la Cotroceni cu un Guvern Mircea Geoana gata constituit. Un refuz al presedintelui Traian Basescu ar fi dus la o contestare la Curtea Constitutionala, juristii PSD si PNL fiind pregatiti pentru aceasta posibilitate. Aripa Mitrea a avut mari dubii legate de aceasta posibilitate. Gruparea pro-PD-L a explicat ca Geoana îsi face iluzii ca va fi premier, deoarece Traian Basescu nu va fi de acord nici mort cu propulsarea lui Geoana în fruntea Guvernului. În privinta liberalilor, care au tradat PSD imediat dupa aflarea exit-pollurilor din noaptea alegerilor, au existat de asemenea mari suspiciuni. “Ne-au dat premierul, dar noi nu avem cum sa luam premierul si nici cum sa îl punem, deci nu ne-au dat nimic”, a caracterizat unul dintre liderii PSD concluzia prezentata de Geoana. Un alt argument adus de liderii locali din zonele preponderent locuite de etnici maghiari a fost acela ca PSD sa participe în orice formula de guvernare, dar fara UDMR.
Iliescu, Nastase si Hrebenciuc, pro PSD-PNL
Într-un târziu, dupa supunerea la vot a fiecarei optiuni în parte, 41 de membri ai Comitetului Executiv National au fost pentru o alianta cu PD-L, iar 17 s-au pronuntat împotriva. Singura conditie pusa a fost: fara UDMR la guvernare. „Am mandat de negociere extinsa cu PD-L. Nu functiile sunt importante”, a spus spasit Mircea Geoana, uitând ca în ultima saptamâna singurele lucruri cu adevarat importante erau cantonate în jurul functiilor, îndeosebi a celei de premier pe care Geoana si-o dorea cu ardoare. Liderii de filiale locale, cu câteva exceptii, au fost bucurosi ca PSD va reveni la putere dupa patru ani grei stati în opozitie. Marian Oprisan crede ca PSD „a facut un gest istoric” , în timp ce Marian Vanghelie a spus ca ar fi fost mai bine în opozitie, alaturi de PNL, dar ca „domnul Mircea Geoana a votat pentru guvernare”. Votul dat ieri de Comitetul Executiv National al PSD nu înseamna ca automat PSD vine la guvernare. Este de asteptat ca în urmatoarele zile negocierile sa continue, mai ales ca PD-L a declarat clar ca va merge în alianta si cu UDMR. Impotriva unei aliante cu PD-L au votat Ion Iliescu, Adrian Nastase si Viorel Hrebenciuc, potrivit unor surse din interiorul
formatiunii. Aceeasi opinie a fost imbratisata si de liderul PSD Bucuresti
, impreuna cu organizatia pe care o conduce, organizatia constanteana, cele din Buzau, Sibiu, Calarasi, Arges, Tulcea si Prahova.
Iliescu. Nu este o decizie definitiva
Presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu: “Ma rog, nu e o decizie definitiva, a ramas sa se continue negocierile si cu unii, si cu altii, si cu PNL, sa se vada ce solutie se mai poate avansa cu PNL. (...) În ceea ce priveste PD-L, urmeaza sa se continue negocierea pe fond pentru ca sunt câteva chestiuni ce trebuie clarificate, inclusiv functia de premier. O sa vedem în doua-trei zile la ce solutie se ajunge. O sa vedem, am dat mandat deschis presedintelui ca sa continue negocierile si cu unii, si cu altii, dar prevalenta a fost ca, real, pentru a intra la o combinatie de guvernare, ar prezenta mai multe garantii cu PD-L, cu conditia sa nu intre UDMR. Cea cu PNL are o serie de alte avantaje care trebuie concretizate”, a mai explicat fostul sef de stat.
Bela. Noi avem o intelegere cu PD-L
Liderul UDMR, Marko Bela: “Noi avem o întelegere cu PD-L, ca mergem împreuna, si acest lucru a fost agreat si de presedintele Traian Basescu. Noi nu am avut un litigiu explicit cu PSD în ultima vreme. Ei nu ne-au cautat. Nu am discutat. Probabil ca au niste motive de ordin tactic. Conform mandatului primit, UDMR va colabora în continuare cu PD-L, vizând constituirea majoritatii guvernamentale si a guvernului”, a mentionat liderul UDMR, dupa anuntul PSD. Ieri-dimineata, liderul PD-L, Emil Boc, le “promisese” liderilor Uniunii un loc in viitoarea formula guvernamentala, dupa o intalnire cu acestia
la sediul UDMR.
Boc. Guvern cu o puternica sustinere parlamentara
Presedintele PD-L, Emil Boc: „Exista doua formatiuni politice care si-au aratat disponibilitatea de a forma o majoritate. Pozitia PD-L este constanta în necesitatea de a da un guvern cu o puternica
sustinere parlamentara”, a declarat Emil Boc, la finalul reuniunii Biroului
Permanent National al PD-L. (...) Mergem sa discutam cu cei care si-au aratat disponibilitatea de a fi alaturi de noi. (...)
Suntem constienti ca trebuie sa dam cât mai repede României un guvern si cred ca si politicienii ar trebui sa grabeasca ritmul negocierilor”.
Vanghelie. Eu am votat impotriva aliantei cu PD-L
Presedintele PSD Bucuresti, Marian Vanghelie: „Este destul de complicat sa ne ducem la îndeplinire programul
de guvernare. Eu am fost consecvent si am votat împotriva. (...) Asa cred eu ca trebuia: în opozitie. Vreau, când merg pe strada în Bucuresti, sa nu-mi fie rusine de voturile pe care le-am luat. Cred ca lucrurile sunt destul de complicate si asa am crezut eu ca este bine.”
Sârbu. Se stia de la inceput
Presedintele Senatului, Ilie Sârbu: “Se stia de la inceput” conditia PD-L de a impune premierul, a precizat vicepresedintele PSD, raspunzand unei intrebari. Sârbu a mai spus ca, în urma votului din CEX pentru negocierea cu PD-L a unei formule guvernamentale, PSD a ramas unit, chiar daca “nu toata lumea e fericita”. Întrebat daca într-o eventuala formula guvernamentala PD-L-PSD va fi inclusa si UDMR, Sârbu a spus ca si pozitia UDMR va fi negociata.
Tariceanu. Putem servi tara din opozitie
Presedintele PNL, Calin Popescu-Tariceanu: „Este o onoare. Putem servi tara si electoratul din opozitie. (...) Daca nu gasim puncte de negociere, nu vom accepta sa intram într-o coalitie de guvernare. Am asteptat din partea PSD o propunere. (...) Nu vreau sa închidem usa, dar PNL nu e în situatia de a cauta sa intre la guvernare. În discutiile cu PD-L - pentru noi, modificarea arhitecturii constitutionale actuale nu este acceptabila. Nu putem accepta trecerea spre un regim prezidential, cu slabirea rolului Parlamentului.”
liderului PSD. La iesirea din sedinta-maraton a conducerii formatiunii, liderii pedelisti le-au spus jurnalistilor ca „nu mai pot de bine”, referindu-se la guvernarea cu PSD, dupa care se indreptau grabiti sa ajunga la scarile care duceau spre iesirea din sediul formatiunii.
Sedinta Comitetului Executiv National al PSD de ieri a început pe un fond care anunta o posibila alianta a social-democratilor cu liberalii. Asta pentru ca numai cu o seara înainte, Mircea Geoana însotit de Adrian Nastase au avut o întâlnire cu Bogdan Olteanu si Calin Popescu Tariceanu în care au pus la cale formarea unui guvern PSD-PNL, cu Mircea Geoana premier. Un al doilea aspect care nu trebuie neglijat este acela ca tot ieri, într-un interviu acordat unei publicatii centrale, liderul liberal Dinu Patriciu sustinea, sub pretextul crizei economice, ca atât cota unica (atât de draga liberalilor), cât si TVA ar urma sa fie micsorate. Numai ca socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din târg, iar falangei din PSD, constituita din Ion Iliescu, Adrian Nastase, careia i s-a adaugat pe ultima suta si Mircea Geoana, i-a fost foarte greu sa-si convinga colegii de doctrina, dar adversari în ceea ce priveste interesele, ca solutia guvernarii alaturi de liberali este cea mai buna varianta.
De cealalta parte a baricadei, grupul constituit în jurul lui Miron Mitrea si Ilie Sârbu dorea o alianta cu PD-L. Ca noutate, nici toti bine-cunoscutii „baroni locali” ai PSD nu erau în aceeasi tabara, în sensul ca unii erau cu PNL, altii cu PD-L, dar toti doreau, în mod firesc, sa fie la guvernare. Existenta celor doua seturi de opinii a dus la o sedinta tensionata si prelungita în care fiecare grup a încercat sa-si argumenteze pozitiile. Pe de o parte, Mircea Geoana, care se si vedea premier, era convins ca o alianta cu PNL ar duce la constituirea unei majoritati imbatabile, ce s-ar fi dus la Cotroceni cu un Guvern Mircea Geoana gata constituit. Un refuz al presedintelui Traian Basescu ar fi dus la o contestare la Curtea Constitutionala, juristii PSD si PNL fiind pregatiti pentru aceasta posibilitate. Aripa Mitrea a avut mari dubii legate de aceasta posibilitate. Gruparea pro-PD-L a explicat ca Geoana îsi face iluzii ca va fi premier, deoarece Traian Basescu nu va fi de acord nici mort cu propulsarea lui Geoana în fruntea Guvernului. În privinta liberalilor, care au tradat PSD imediat dupa aflarea exit-pollurilor din noaptea alegerilor, au existat de asemenea mari suspiciuni. “Ne-au dat premierul, dar noi nu avem cum sa luam premierul si nici cum sa îl punem, deci nu ne-au dat nimic”, a caracterizat unul dintre liderii PSD concluzia prezentata de Geoana. Un alt argument adus de liderii locali din zonele preponderent locuite de etnici maghiari a fost acela ca PSD sa participe în orice formula de guvernare, dar fara UDMR.
Iliescu, Nastase si Hrebenciuc, pro PSD-PNL
Într-un târziu, dupa supunerea la vot a fiecarei optiuni în parte, 41 de membri ai Comitetului Executiv National au fost pentru o alianta cu PD-L, iar 17 s-au pronuntat împotriva. Singura conditie pusa a fost: fara UDMR la guvernare. „Am mandat de negociere extinsa cu PD-L. Nu functiile sunt importante”, a spus spasit Mircea Geoana, uitând ca în ultima saptamâna singurele lucruri cu adevarat importante erau cantonate în jurul functiilor, îndeosebi a celei de premier pe care Geoana si-o dorea cu ardoare. Liderii de filiale locale, cu câteva exceptii, au fost bucurosi ca PSD va reveni la putere dupa patru ani grei stati în opozitie. Marian Oprisan crede ca PSD „a facut un gest istoric” , în timp ce Marian Vanghelie a spus ca ar fi fost mai bine în opozitie, alaturi de PNL, dar ca „domnul Mircea Geoana a votat pentru guvernare”. Votul dat ieri de Comitetul Executiv National al PSD nu înseamna ca automat PSD vine la guvernare. Este de asteptat ca în urmatoarele zile negocierile sa continue, mai ales ca PD-L a declarat clar ca va merge în alianta si cu UDMR. Impotriva unei aliante cu PD-L au votat Ion Iliescu, Adrian Nastase si Viorel Hrebenciuc, potrivit unor surse din interiorul
formatiunii. Aceeasi opinie a fost imbratisata si de liderul PSD Bucuresti
, impreuna cu organizatia pe care o conduce, organizatia constanteana, cele din Buzau, Sibiu, Calarasi, Arges, Tulcea si Prahova.
Iliescu. Nu este o decizie definitiva
Presedintele de onoare al PSD, Ion Iliescu: “Ma rog, nu e o decizie definitiva, a ramas sa se continue negocierile si cu unii, si cu altii, si cu PNL, sa se vada ce solutie se mai poate avansa cu PNL. (...) În ceea ce priveste PD-L, urmeaza sa se continue negocierea pe fond pentru ca sunt câteva chestiuni ce trebuie clarificate, inclusiv functia de premier. O sa vedem în doua-trei zile la ce solutie se ajunge. O sa vedem, am dat mandat deschis presedintelui ca sa continue negocierile si cu unii, si cu altii, dar prevalenta a fost ca, real, pentru a intra la o combinatie de guvernare, ar prezenta mai multe garantii cu PD-L, cu conditia sa nu intre UDMR. Cea cu PNL are o serie de alte avantaje care trebuie concretizate”, a mai explicat fostul sef de stat.
Bela. Noi avem o intelegere cu PD-L
Liderul UDMR, Marko Bela: “Noi avem o întelegere cu PD-L, ca mergem împreuna, si acest lucru a fost agreat si de presedintele Traian Basescu. Noi nu am avut un litigiu explicit cu PSD în ultima vreme. Ei nu ne-au cautat. Nu am discutat. Probabil ca au niste motive de ordin tactic. Conform mandatului primit, UDMR va colabora în continuare cu PD-L, vizând constituirea majoritatii guvernamentale si a guvernului”, a mentionat liderul UDMR, dupa anuntul PSD. Ieri-dimineata, liderul PD-L, Emil Boc, le “promisese” liderilor Uniunii un loc in viitoarea formula guvernamentala, dupa o intalnire cu acestia
la sediul UDMR.
Boc. Guvern cu o puternica sustinere parlamentara
Presedintele PD-L, Emil Boc: „Exista doua formatiuni politice care si-au aratat disponibilitatea de a forma o majoritate. Pozitia PD-L este constanta în necesitatea de a da un guvern cu o puternica
sustinere parlamentara”, a declarat Emil Boc, la finalul reuniunii Biroului
Permanent National al PD-L. (...) Mergem sa discutam cu cei care si-au aratat disponibilitatea de a fi alaturi de noi. (...)
Suntem constienti ca trebuie sa dam cât mai repede României un guvern si cred ca si politicienii ar trebui sa grabeasca ritmul negocierilor”.
Vanghelie. Eu am votat impotriva aliantei cu PD-L
Presedintele PSD Bucuresti, Marian Vanghelie: „Este destul de complicat sa ne ducem la îndeplinire programul
de guvernare. Eu am fost consecvent si am votat împotriva. (...) Asa cred eu ca trebuia: în opozitie. Vreau, când merg pe strada în Bucuresti, sa nu-mi fie rusine de voturile pe care le-am luat. Cred ca lucrurile sunt destul de complicate si asa am crezut eu ca este bine.”
Sârbu. Se stia de la inceput
Presedintele Senatului, Ilie Sârbu: “Se stia de la inceput” conditia PD-L de a impune premierul, a precizat vicepresedintele PSD, raspunzand unei intrebari. Sârbu a mai spus ca, în urma votului din CEX pentru negocierea cu PD-L a unei formule guvernamentale, PSD a ramas unit, chiar daca “nu toata lumea e fericita”. Întrebat daca într-o eventuala formula guvernamentala PD-L-PSD va fi inclusa si UDMR, Sârbu a spus ca si pozitia UDMR va fi negociata.
Tariceanu. Putem servi tara din opozitie
Presedintele PNL, Calin Popescu-Tariceanu: „Este o onoare. Putem servi tara si electoratul din opozitie. (...) Daca nu gasim puncte de negociere, nu vom accepta sa intram într-o coalitie de guvernare. Am asteptat din partea PSD o propunere. (...) Nu vreau sa închidem usa, dar PNL nu e în situatia de a cauta sa intre la guvernare. În discutiile cu PD-L - pentru noi, modificarea arhitecturii constitutionale actuale nu este acceptabila. Nu putem accepta trecerea spre un regim prezidential, cu slabirea rolului Parlamentului.”
Bursa a scăzut foarte uşor, cu 0,3% în şedinţa de marţi, pe o lichiditate redusă
Acţiunile companiilor listate la Bursă au încheiat şedinţa de marţi la preţuri în imediata apropiere a celor de referinţă, indicele general scăzând foarte uşor, cu 0,31%, într-o piaţă în care investitorii au realizat puţine tranzacţii, astfel că lichiditatea a fost de numai 8,3 milioane lei
.
Ultimele operaţiuni cu cele mai lichide zece acţiuni au fost realizate la preţuri în medie cu 0,28% sub referinţă, iar preţurile titlurilor celor cinci societăţi de investiţii financiare
(SIF) au scăzut cu 0,62%.
Astfel, indicele extins al Bursei, care reflectă evoluţia celor mai lichide 25 de acţiuni, s-a plasat cu 0,42% mai jos faţă de nivelul de luni.
La preţuri apropiate de ziua anterioară au încheiat şi titlurile companiilor din sectorul energetic, indicele BET-NG scăzând nesemnificativ, cu 0,23%.
.
Ultimele operaţiuni cu cele mai lichide zece acţiuni au fost realizate la preţuri în medie cu 0,28% sub referinţă, iar preţurile titlurilor celor cinci societăţi de investiţii financiare
(SIF) au scăzut cu 0,62%.
Astfel, indicele extins al Bursei, care reflectă evoluţia celor mai lichide 25 de acţiuni, s-a plasat cu 0,42% mai jos faţă de nivelul de luni.
La preţuri apropiate de ziua anterioară au încheiat şi titlurile companiilor din sectorul energetic, indicele BET-NG scăzând nesemnificativ, cu 0,23%.
Program prelungit de sărbători la hipermarketuri şi centre comerciale
ipermarketurile şi centrele comerciale
vor lucra la foc continuu în ultimele două săptămâni ale anului. Marile reţele de magazine au anuntat că, în zilele dinaintea sărbătorilor, vor funcţiona după programul
special.
În cele mai multe cazuri, ora de închidere va fi mutată mai târziu în noapte - la 23.00 sau 24.00.
Cei care vor fi nevoiţi să cumpere ceva pe 25 decembrie sau pe 1 ianuarie vor da de uşi închise la majoritatea marilor reţele de magazine.
Conform analiştilor, în acest an, românii vor cheltui pentru coşul de Crăciun cu 45% mai mult faţă de anul trecut.
vor lucra la foc continuu în ultimele două săptămâni ale anului. Marile reţele de magazine au anuntat că, în zilele dinaintea sărbătorilor, vor funcţiona după programul
special.
În cele mai multe cazuri, ora de închidere va fi mutată mai târziu în noapte - la 23.00 sau 24.00.
Cei care vor fi nevoiţi să cumpere ceva pe 25 decembrie sau pe 1 ianuarie vor da de uşi închise la majoritatea marilor reţele de magazine.
Conform analiştilor, în acest an, românii vor cheltui pentru coşul de Crăciun cu 45% mai mult faţă de anul trecut.
Cum pot câştiga ONG-urile de pe urma crizei economice?
Criza economica nu are numai efecte negative. Organizatiile neguvernamentale , de exemplu, pot avea de castigat de pe urma crizei. Este vorba despre ONG-urile care dezvolta proiecte europene si sunt finantate, in principal, din fonduri structurale sau de preaderare. Ele vor fi avantajate de faptul ca Uniunea Europeana va debloca mai repede aceste fonduri.
Ciprian Ciucu, PR &marketing
manager la Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, sustine ca ONG-urile vor fi afectate in mod diferit. De exemplu, cele care lucreaza pe baza de voluntariat nu vor simti deloc efectele recesiunii, in timp ce organizatiile care sunt dependente de activitatea de CSR (corporate social responsibility) sunt dintre cele mai afectate. “Cei care s-au invatat sa obtina finantari si sa dezvolte proiecte din acest sector economic (CSR – n.r.) vor fi afectati, pentru ca societatile vor fi mult mai atente la buget si se vor implica din ce in ce mai putin in astfel de activitati. Si atunci, aceste ONG-uri vor avea de suferit. La fel cum vor avea de suferit si cele care traiesc din donatii”.
Ciprian Ciucu, PR &marketing
manager la Fundatia pentru Dezvoltarea Societatii Civile, sustine ca ONG-urile vor fi afectate in mod diferit. De exemplu, cele care lucreaza pe baza de voluntariat nu vor simti deloc efectele recesiunii, in timp ce organizatiile care sunt dependente de activitatea de CSR (corporate social responsibility) sunt dintre cele mai afectate. “Cei care s-au invatat sa obtina finantari si sa dezvolte proiecte din acest sector economic (CSR – n.r.) vor fi afectati, pentru ca societatile vor fi mult mai atente la buget si se vor implica din ce in ce mai putin in astfel de activitati. Si atunci, aceste ONG-uri vor avea de suferit. La fel cum vor avea de suferit si cele care traiesc din donatii”.
luni, 20 iulie 2009
Jula nu dă şanse Stelei: "Doar din întâmplare poţi bate la Bayern!"
ostul atacant al Oţelului Galaţi, Emil Jula, actualmente la Energie
Cottbus, spune că Steaua poate câştiga numai cu foarte multă şansă pe Allianz ArenA. Fotbalistul vede campioana Germaniei ca pe o maşină de fotbal şi spune că o remiză ar fi fost echitabilă în tur, în Ghencea.
"Bayern e o maşină de fotbal, cine câştigă la Bayern, o face la voia întâmplării, aşa se spune în Germania. Meritau cel puţin un egal în tur. Acum le trebuie curaj.", a spus Jula la Telesport.
Cottbus, spune că Steaua poate câştiga numai cu foarte multă şansă pe Allianz ArenA. Fotbalistul vede campioana Germaniei ca pe o maşină de fotbal şi spune că o remiză ar fi fost echitabilă în tur, în Ghencea.
"Bayern e o maşină de fotbal, cine câştigă la Bayern, o face la voia întâmplării, aşa se spune în Germania. Meritau cel puţin un egal în tur. Acum le trebuie curaj.", a spus Jula la Telesport.
Lotul national masculin s-a reunit la Resita
După ce şi-a făcut datoria la echipa de club, Aihan Omer revine în sală în calitate
de selecţioner. Antrenorul echipei masculine de handbal a României a condus luni, la Reşiţa, o primă şedinţă de pregătire a lotului naţional, care va susţine miercuri şi duminică două meciuri importante din campania
de calificare pentru Euro
2010.
Pentru sportul reşiţean, momentul este unul deosebit, ţinând cont de faptul că lotul naţional de handbal al României se află pentru prima
oară la Reşiţa, municipiul de pe Bârzava având şi onoarea de a găzdui, peste câteva zile, meciul cu Suedia.
Pentru naţionala României urmează o săptămână plină, respectiv, miercuri de la ora 19,00, echipa reprezentativă va evolua în deplasare, în Muntenegru, iar duminică, de la ora 11,00, este programat, în Polivalenta reşiţeană, jocul cu redutabila echipă a Suediei. Deocamdată, reunirea lotului la Reşiţa este una parţială. De la antrenamentul programat luni au lipsit, motivat, jucătorii de la Steaua şi cei care evoluează în străinatate, la echipele din Ungaria. Aceştia sunt aşteptaţi să sosească în cursul serii.
Marţi dimineaţa, la ora 7,00, lotul va porni la drum cu destinaţia Viena, urmând ca de acolo să se plece spre Niksici, localitate care va găzdui meciul cu Muntenegru. Selecţionerul Aihan Omer e optimist în ceea ce priveşte şansele de victorie ale României, după cum a afirmat luni, la reunirea lotului, la Reşiţa. După meciul din Muntenegru, lotul naţional de handbal va reveni la Reşiţa, unde se va pregăti timp de două zile în sala în care va avea loc şi meciul cu Suedia.
În lotul convocat pentru cele două meciuri se află şi trei reprezentanţi ai UCM Reşiţa: Pârâianu, Irimescu şi Rohozneanu. Nici un component al lotului nu are probleme serioase de sănătate, toţi jucătorii fiind apţi de joc, a mai spus selecţionerul Aihan Omer.
În altă ordine de idei, jucătorul naţionalei, Sandu Iacob, spune la rândul său că includerea Reşiţei pe harta oraşelor ce găzduiesc echipa naţională este un lucru benefic pentru handbalul românesc. ''În acest fel, ne facem cunoscuţi şi în alte oraşe şi ne facem noi suporteri'', a afirmat Sandu Iacob.
de selecţioner. Antrenorul echipei masculine de handbal a României a condus luni, la Reşiţa, o primă şedinţă de pregătire a lotului naţional, care va susţine miercuri şi duminică două meciuri importante din campania
de calificare pentru Euro
2010.
Pentru sportul reşiţean, momentul este unul deosebit, ţinând cont de faptul că lotul naţional de handbal al României se află pentru prima
oară la Reşiţa, municipiul de pe Bârzava având şi onoarea de a găzdui, peste câteva zile, meciul cu Suedia.
Pentru naţionala României urmează o săptămână plină, respectiv, miercuri de la ora 19,00, echipa reprezentativă va evolua în deplasare, în Muntenegru, iar duminică, de la ora 11,00, este programat, în Polivalenta reşiţeană, jocul cu redutabila echipă a Suediei. Deocamdată, reunirea lotului la Reşiţa este una parţială. De la antrenamentul programat luni au lipsit, motivat, jucătorii de la Steaua şi cei care evoluează în străinatate, la echipele din Ungaria. Aceştia sunt aşteptaţi să sosească în cursul serii.
Marţi dimineaţa, la ora 7,00, lotul va porni la drum cu destinaţia Viena, urmând ca de acolo să se plece spre Niksici, localitate care va găzdui meciul cu Muntenegru. Selecţionerul Aihan Omer e optimist în ceea ce priveşte şansele de victorie ale României, după cum a afirmat luni, la reunirea lotului, la Reşiţa. După meciul din Muntenegru, lotul naţional de handbal va reveni la Reşiţa, unde se va pregăti timp de două zile în sala în care va avea loc şi meciul cu Suedia.
În lotul convocat pentru cele două meciuri se află şi trei reprezentanţi ai UCM Reşiţa: Pârâianu, Irimescu şi Rohozneanu. Nici un component al lotului nu are probleme serioase de sănătate, toţi jucătorii fiind apţi de joc, a mai spus selecţionerul Aihan Omer.
În altă ordine de idei, jucătorul naţionalei, Sandu Iacob, spune la rândul său că includerea Reşiţei pe harta oraşelor ce găzduiesc echipa naţională este un lucru benefic pentru handbalul românesc. ''În acest fel, ne facem cunoscuţi şi în alte oraşe şi ne facem noi suporteri'', a afirmat Sandu Iacob.
Premiile dramaturgiei
Natalia Stancu, Stefania Cenean, Nicolae Prelipceanu, Ion Parhon, Adi Carauleanu au format juriul care a acordat premiile editiei a XX-a a Festivalului de Dramaturgie Contemporana Brasov.
Premiul pentru scenografie a fost acordat lui Stefan Caragiu in "Forma Lucrurilor"si "Hamelin-legea tacerii", premiul pentru cea mai buna actrita a fost inmanat actritei Coca Bloos, pentru rolul "Tanti Hanek" in spectacolul "Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele" in regia lui Radu Afrim, iar Marius Cordos pentru rolul "Adam" din spectacolul "Forma Lucrurilor" si Razvan Oprea pentru rolul "Georgica" din spectacolul "Complexul Romania" au fost premiati la categoria "cel mai bun actor, ex aequo". Lista continua: * regie - Claudiu Goga ("Hamelin-legea tacerii') * Marele Premiu - "Jocul Regilor" de Pavel Kohout (regia lui Felix Alexa) * Premiul special - "Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele".
Premiul pentru scenografie a fost acordat lui Stefan Caragiu in "Forma Lucrurilor"si "Hamelin-legea tacerii", premiul pentru cea mai buna actrita a fost inmanat actritei Coca Bloos, pentru rolul "Tanti Hanek" in spectacolul "Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele" in regia lui Radu Afrim, iar Marius Cordos pentru rolul "Adam" din spectacolul "Forma Lucrurilor" si Razvan Oprea pentru rolul "Georgica" din spectacolul "Complexul Romania" au fost premiati la categoria "cel mai bun actor, ex aequo". Lista continua: * regie - Claudiu Goga ("Hamelin-legea tacerii') * Marele Premiu - "Jocul Regilor" de Pavel Kohout (regia lui Felix Alexa) * Premiul special - "Povestiri despre nebunia (noastra) cea de toate zilele".
Festivalul Internaţional al Teatrelor de Animaţie, la Teatrul Ţăndărică din Bucureşti
Cei mici vor avea ocazia să-şi vadă personajele favorite din poveşti la Festivalul Internaţional al Teatrelor de Animaţie, organizat între 30 noiembrie şi 7 decembrie, în Capitală, la Teatrul Ţăndărică, printre spectacole numărându-se "Punguţa cu doi bani", "Pinocchio" şi "Mica sirenă".
Aflat la cea de-a patra ediţie, festivalul organizat de Teatrul Ţăndărică reuneşte trupe din Cluj-Napoca (Teatrul Puck), Galaţi (Teatrul Gulliver), Iaşi (Teatrul Luceafărul), Arad (Teatrul de Marionete), dar şi din mai multe ţări europene, printre care Spania, Olanda, Bulgaria şi Ungaria.
Programul
evenimentului include atât spectacole tradiţionale de teatru de păpuşi, cât şi proiecţii ale unor animaţii în care apar marionete.
Sunt programate, de asemenea, spectacole pentru adulţi, precum "Candid", "Dragonul", "Ofelia" şi "Serenadă pentru Cervantes".
În calendarul festivalului sunt trecute şi workshop-uri, printre care cel al Teatrului din Pecs (Ungaria), adresat atât copiilor
, cât şi specialiştilor, şi cel ţinut de Jordi Bertran (Spania), pentru studenţi şi specialişti.
Spectacolele se vor desfăşura în cele două săli ale Teatrului Ţăndărică, din Piaţa Lahovari şi de pe Calea Victoriei. Biletele costă 7,5 lei
pentru copii şi 9,5 lei pentru adulţi.
Aflat la cea de-a patra ediţie, festivalul organizat de Teatrul Ţăndărică reuneşte trupe din Cluj-Napoca (Teatrul Puck), Galaţi (Teatrul Gulliver), Iaşi (Teatrul Luceafărul), Arad (Teatrul de Marionete), dar şi din mai multe ţări europene, printre care Spania, Olanda, Bulgaria şi Ungaria.
Programul
evenimentului include atât spectacole tradiţionale de teatru de păpuşi, cât şi proiecţii ale unor animaţii în care apar marionete.
Sunt programate, de asemenea, spectacole pentru adulţi, precum "Candid", "Dragonul", "Ofelia" şi "Serenadă pentru Cervantes".
În calendarul festivalului sunt trecute şi workshop-uri, printre care cel al Teatrului din Pecs (Ungaria), adresat atât copiilor
, cât şi specialiştilor, şi cel ţinut de Jordi Bertran (Spania), pentru studenţi şi specialişti.
Spectacolele se vor desfăşura în cele două săli ale Teatrului Ţăndărică, din Piaţa Lahovari şi de pe Calea Victoriei. Biletele costă 7,5 lei
pentru copii şi 9,5 lei pentru adulţi.
Salvat de Orasul Copiilor
a libraria Carturesti Verona din Bucuresti s-a deschis ieri, expozitia cu vanzare
"City of Child", semnata Bogdan Dinca. Fotografiile expuse au fost realizate in India, cele mai multe dintre ele fiind portrete ale unor copii. Imaginile fac parte din doua fotoreportaje - "Portrete din orasul copilului" si "Viata
in mahalale".
Fotografiile au fost facute de Bogdan Dinca in suburbiile orasului indian Pune si in complexul pentru copii orfani sau abandonati "City of Child" (Orasul copilului). Acest complex a fost deschis de un ONG local, condus de Deep Griha, cu care fotojurnalistul a lucrat timp de doua saptamani, in aprilie.
La intoarcerea din India, Bogdan Dinca a decis sa organizeze o expozitie cu vanzare, in beneficiul lui Cosmin, un copil
de patru ani si jumatate care sufera de autism, pe care l-a cunoscut la o actiune caritabila din Bucuresti. Astfel, toate fondurile stranse din vanzarea imaginilor din expozitia "City of Child" vor fi folosite pentru continuarea tratamentului baietelului. Expozitia va putea fi vizionata pana pe 10 decembrie, Bucurestiul fiind cel de-al doilea oras, dupa Timisoara, in care au fost expuse fotografiile. Intre 6 si 27 ianuarie lucrarile vor poposi la libraria Carturesti din Cluj. Bogdan Dinca are 30 de ani, este colaborator al Mediafax Foto si editor foto la Q Magazine
. A castigat, printre altele, locul I la categoria "Editorial - Feature Story" si locul al II-lea la sectiunea "Editorial - Photo Essay" (Non-Professional) din cadrul concursului International Photography Awards 2008. O serie de lucrari ale sale au aparut in albumele "Mediafax Foto - Best of 2006" si "Mediafax Foto - Best of 2007" si au fost incluse in expozitiile deschise in aer liber, pe latura exterioara a gardului Muzeului National de Arta al Romaniei. Fotografiile sale pot fi vazute pe site-ul personal.
"City of Child", semnata Bogdan Dinca. Fotografiile expuse au fost realizate in India, cele mai multe dintre ele fiind portrete ale unor copii. Imaginile fac parte din doua fotoreportaje - "Portrete din orasul copilului" si "Viata
in mahalale".
Fotografiile au fost facute de Bogdan Dinca in suburbiile orasului indian Pune si in complexul pentru copii orfani sau abandonati "City of Child" (Orasul copilului). Acest complex a fost deschis de un ONG local, condus de Deep Griha, cu care fotojurnalistul a lucrat timp de doua saptamani, in aprilie.
La intoarcerea din India, Bogdan Dinca a decis sa organizeze o expozitie cu vanzare, in beneficiul lui Cosmin, un copil
de patru ani si jumatate care sufera de autism, pe care l-a cunoscut la o actiune caritabila din Bucuresti. Astfel, toate fondurile stranse din vanzarea imaginilor din expozitia "City of Child" vor fi folosite pentru continuarea tratamentului baietelului. Expozitia va putea fi vizionata pana pe 10 decembrie, Bucurestiul fiind cel de-al doilea oras, dupa Timisoara, in care au fost expuse fotografiile. Intre 6 si 27 ianuarie lucrarile vor poposi la libraria Carturesti din Cluj. Bogdan Dinca are 30 de ani, este colaborator al Mediafax Foto si editor foto la Q Magazine
. A castigat, printre altele, locul I la categoria "Editorial - Feature Story" si locul al II-lea la sectiunea "Editorial - Photo Essay" (Non-Professional) din cadrul concursului International Photography Awards 2008. O serie de lucrari ale sale au aparut in albumele "Mediafax Foto - Best of 2006" si "Mediafax Foto - Best of 2007" si au fost incluse in expozitiile deschise in aer liber, pe latura exterioara a gardului Muzeului National de Arta al Romaniei. Fotografiile sale pot fi vazute pe site-ul personal.
Florescu, omul care a infratit Securitatea cu boema artistica
Criticul Dan C. Mihailescu este transant – volumul "Confesiunile unui cafegiu" (Editura Humanitas), de Gheorghe Florescu, "nu incape indoiala, este cartea anului, marea surpriza a lui 2008".
» Gestionar al unui mic magazin de cafea si delicatese aflat pe Hristo Botev la numarul 10, autorul a reusit sa stranga in micutul sau magazin, dotat cu un "separeu" clandestin, atat crema intelectuala a epocii, cat si elita securisto-comunista a sistemului.
» Sub aburii unei cafele bune, servita impreuna cu un pahar dintr-o bautura capitalista fina, cele doua tabere au gasit o cale de a comunica. Ba chiar, sustine Gheorghe Florescu, de a lega prietenii.
» Inainte de a deveni gestionarul magazinului de pe Hristo Botev, ati lucrat la Agentia de Import, serviciul care distribuia in tara produsele venite de afara. Povestiti putin despre aceasta perioada.
— Eram tanar si eu, aveam 23 de ani, si am ajuns la doua directii operative. Intai la delicatese, apoi la directia cu carnea. Apoi am plecat in reteaua cu amanuntul, m-am facut cafegiu.
» La Agentia de Import director era Victor Ranga, un personaj interesant.
— Omul a fost reprezentantul NKVD-ului. A fugit din tara la 17 ani (era de undeva de langa Iasi), a plecat in URSS, unde a facut o scoala, dupa care a trecut in cadrul serviciilor
secrete, GRU, si in aceasta calitate
a fost trimis inapoi in Romania, ca spion, inainte de cucerirea Romaniei de catre rusi. Nu a fost prins niciodata fiindca unul dintre colegii lui l-a adapostit si el a scapat. S-a intors in Uniunea Sovietica si s-a intors dupa ‘44, pe tancurile sovietice.
» El v-a povestit toate acestea?
— Nu. El a povestit la altii, oamenii lui de incredere, si fiind colegi cu el in aceeasi intreprindere, s-a aflat. Nu era un secret, el facea un titlu de glorie din asta, ca a luptat impotriva fascismului. El a luptat impotriva Germaniei – normal, era evreu.
» Cum de a ramas in functie dupa venirea lui Ceausescu?
— Agentii sovietici au ramas in functie, nu au fost indepartati – cum a fost, de pilda, generalul Militaru. Dovada ca in ‘22 el a avut plasa cu uniforma, se stia deja ca el va prelua functia de ministru al Apararii.
» Cum ati ajuns pe Hristo Botev?
— Eu am cerut sa fiu mutat acolo. De la armeanul care raspundea de magazin am cumparat aparatele de prajit cafea, care au intrat in proprietatea mea. Era aparatura rara, care nu se gasea. La Agentia de Import nu au avut ce sa faca si au acceptat. In plus, am avut si sustinerea fostului gestionar, domnul Carabelaian, care a garantat pentru mine. Or, folosindu-ma de relatiile pe care mi le-am facut la Agentia de Import, am avut intotdeauna marfa – cafea, fineturi.
» Comertul armenilor cu cafea a avut de suferit de pe urma comunismului.
— Ranga vroia sa-i desfiinteze pe armeni, care, chiar si sub comunisti, aveau "monopolul" cafelei adevarate: lumea avea incredere totala in ei, fiindca nu inselau niciodata si cunosteau toate secretele prajitului de cafea. Asadar nu s-a mai dat magazinelor si restaurantelor cafea verde, ci direct prajita (intrucat cafeaua se prajea direct la Agentia de Importuri si era infecta). Insa, cum eu lucrasem acolo, la Agentie, si cunosteam lumea, am continuat sa mi-o prajesc singur. Eram prieten cu sefii de depozite, iar directorul, generalul de Securitate Victor Ranga, ma tolera. Mi-a si reprosat odata, razand: "Florescule, tu mi-ai corupt toti oamenii". Nu am corupt evident pe nimeni – era clar ca si ei aveau anumite interese. Atat pentru ei, cat si obligatii de a servi anumite persoane – rude, cunostinte –, iar aceste obigatii le-am preluat eu. Ei imi trimiteau marfa cea mai buna ca eu sa le servesc clientii. si, pe langa clientela lor, serveam si eu clientela mea. Plus marele public, care avea si el de castigat – de la mine nu pleca nimeni nemultumit.
» Lumea care va frecventa magazinul era foarte amestecata – vechi aristocrati, artisti, nomenclatura comunista…
— S-au intalnit la un moment dat si fostii demnitari dinainte de ‘45, si cei care erau in functie. Se cunosteau si nu era nici o problema. Era o atmosfera speciala, care dispunea la apropiere, datorita cafelei foarte bune. Sau uneori datorita unui coniac strain… La inceput era un magazin obisnuit. Dar mi-am dat seama ca trebuie sa am niste separeuri si am inchiriat
o garsoniera special pentru asta. Dar fara mobila, scaune, mese, doar ca aranjasem vreo 200-300 de pachete de zahar ca oamenii sa stea pe ceva; pe ele am pus niste saci de cafea goi si peste acesti saci de cafea am pus steaguri ale RSR. Toti artistii care veneau acolo se amuzau din cauza asta – Toma Caragiu, Amza Pellea, Nichita Stanescu: "Bai, daca ar sti nea Nicu ca noi stam cu fundul pe secera si ciocanul partidului, ne-ar omori".
» In "club" aparusera la un moment dat si prostituate, fetele lui Acuma, cum le numiti…
— Acuma era porecla unui avocat. Venea insotit de fetele lui, tinere si foarte frumoase – majoritatea din estul sau nord-estul tarii.
» Deci inseamna ca era un fel de club clandestin...
— Pai nu, se stia. Cand venea cate un colonel sau general de Securitate, eu il recomandam cu functia lui si chiar el spunea: "Haideti, domnule, sa vorbim pe deschise". Iar vizavi de magazin era un colonel de Securitate care ma stia si ma simpatiza (fusese omul lui Chivu Stoica). El ma proteja, iar politia nu avea treaba mea. A murit la inceputul lui ‘80 si cat timp a trait nu s-a atins nimeni de mine. Omul nu-mi cerea spaga si nici eu nu indrazneam s-o fac. Il serveam insa ca pe un rege, cu tot ce aveam. Fiind insa omul lui Chivu Stoica, a fost sarit de la avansare si a fost marginalizat – subalternii lui au avansat peste el.
» Sa inteleg ca in localul ascuns din micuta garsoniera securistii si oamenii elitei culturale, artistii, vorbeau intre ei?
— Da, erau prieteni. Cand securistii intrau in mediul artistic erau de-ai lor. Le placea si lor, vroiau si ei o destindere. Cu atat mai valabil pentru momentele cand aparea cate o fata de-a lui Acuma. Pana si domnul Papaiani a recunoscut ca nici la el la teatru nu erau asa frumuseti.
» Era un loc exclusivist…
— Absolut. Avea o intrare separata in bloc. Toti clientii (inclusiv fetele lui Acuma) intrau ca si cum ar fi fost locatari in bloc si faceau dreapta pe un culoar special si intrau la mine direct. De multe ori Nichita Stanescu intra si iesea direct prin sarindar.
Amza Pellea, Marin Preda, Toma Caragiu, clientii lui Florescu
» Locul dumneavoastra a devenit incet, un mic centru ascuns al boemei artistice…
— Eram ca un centru de informatii, iar ironia face ca de multe ori informatiile se intorceau la mine. Un doctor de la Floreasca mi-a spus ca intr-o vizita de lucru unul dintre cainii lui Ceausescu a fost zgariat de o pisica (pisica fusese inghesuita de unul dintre caini, pe atunci pui), iar Ceausescu a strigat sa prinda pisica, si toti, chiar si doctori, au alergat sa prinda pisica si fireste ca nu au reusit. Eu i-am spus lui Papaiani, si spre seara, vin Amza Pellea cu Tapalaga si-mi spune intamplarea cu motanul Danila si cainii lui Ceausescu. Pe scurt, era ca un club. De aceea poetul stefan Augustin Doinas m-a numit pe mine Maestrul si pe sotia mea – Margareta (cu referire la cartea lui Bulgakov), ceea ce a suparat-o teribil pe sotia mea, careia i se parea un nume urat. Acum, sa nu intelegeti gresit – era un club, insa fiecare isi platea. Avantajul e ca nu plateau la pret de restaurant, ci la acela de magazin, care era derizoriu. Aveam whisky Balanttine’s vechi de 25 ani de ani cu doar 200 de lei litrul. Or, un Balanttine’s mult mai prost de la mare, la 750 ml, era 1.000 de lei.
» Care erau clientii dumneavoastra?
— Mari artisti, insa doamne putine (Vasilica Tastaman, printre ele). In rest, Alexandru Jugaru, Amza Pellea, Toma Caragiu, H. Nicolaide, Marin Preda, Cornel Coman, Emil Bota, Sebastian Papaiani (in permanenta acolo), stefan Tapalaga (venea de doua ori pe zi, locuind in apropiere, pe Armeneasca) si multi altii…
Istoria comunista a cafelei
» Cartea dumneavoastra te ajuta sa-ti faci o idee despre istoria comunista a cafelei, maretia si, mai ales, decaderea ei in timpul lui Ceausescu…
— Ceausescu era fiu de tarani, iar apropiatii lui spuneau ca era foarte zgarcit. A aflat ca lumea rurala, o data ce s-a mutat la orase, si in special in Bucuresti, a inceput sa prinda gustul cafelei; s-a umplut orasul de cafegii, marindu-se sfera de consumatori. Iar factura externa a crescut enorm in aceasta privinta. Iar Ceausescu a luat masuri sa se reduca aceasta factura. In ‘73 a fost criza petroliera si atunci Ceausescu a dat dispozitia sa se aduca cea mai proasta si mai ieftina cafea. Securistii au adus insa pentru ei, din America de Sud, cafea buna, "Arabica", iar pentru oamenii obisnuiti cafea ieftina, "Robusta", din Kenya. Unul dintre transporturi a fost de nefolosit: cafeaua era stropita puternic cu chimicale. Un vapor intreg cu marfa refuzata de alte tari, pe care romanii au luat-o, la un pret
derizoriu. Foarte frumoasa, dar ti se bloca gatul.
» Am aflat ca in anii ‘80 a aparut un decret, ca era ilegal sa detii mai mult de 500 g de cafea.
— Da, a fost un decret pe care l-am afisat chiar eu in magazin. Puteai lua pana la 5 ani de puscarie.
Viata lui Gheorghe Florescu
Gheorghe Florescu s-a nascut in 1944, in Bucuresti. Intre 1964 si 1971, trece pe rand prin toate functiile operative ale comertului en-gros, devenind in cele din urma sef de sectie al Depozitului de Delicatese din cadrul Agentiei de Import. In 1971 preia de la cafegiul armean Avedis Carabelaian magazinul de cafea si dulciuri din Hristo Botev 10, transformandu-l, in timp, intr-un punct de reper al boemei artistice a Capitalei. Clientii sai erau personalitati din domeniul culturii si artei, medici, avocati, dar si figuri ale aparatului represiv din Justitie, Militie si Securitate.
Pentru ca blocul care adapostea magazinul se prabusise la cutremurul din martie ’77, a preluat un magazin aflat pe Sfintilor 6. In aprilie 1985 este arestat si condamnat la 11 ani de inchisoare, dar este eliberat in 1988, reangajandu-se in comert. In 1990 sufera o hemipareza pe partea dreapta, reinvatand sa scrie cu mana stanga. Cartea povesteste toate aceste experiente de viata, fiind rezultatul unei munci de patru ani.
» Gestionar al unui mic magazin de cafea si delicatese aflat pe Hristo Botev la numarul 10, autorul a reusit sa stranga in micutul sau magazin, dotat cu un "separeu" clandestin, atat crema intelectuala a epocii, cat si elita securisto-comunista a sistemului.
» Sub aburii unei cafele bune, servita impreuna cu un pahar dintr-o bautura capitalista fina, cele doua tabere au gasit o cale de a comunica. Ba chiar, sustine Gheorghe Florescu, de a lega prietenii.
» Inainte de a deveni gestionarul magazinului de pe Hristo Botev, ati lucrat la Agentia de Import, serviciul care distribuia in tara produsele venite de afara. Povestiti putin despre aceasta perioada.
— Eram tanar si eu, aveam 23 de ani, si am ajuns la doua directii operative. Intai la delicatese, apoi la directia cu carnea. Apoi am plecat in reteaua cu amanuntul, m-am facut cafegiu.
» La Agentia de Import director era Victor Ranga, un personaj interesant.
— Omul a fost reprezentantul NKVD-ului. A fugit din tara la 17 ani (era de undeva de langa Iasi), a plecat in URSS, unde a facut o scoala, dupa care a trecut in cadrul serviciilor
secrete, GRU, si in aceasta calitate
a fost trimis inapoi in Romania, ca spion, inainte de cucerirea Romaniei de catre rusi. Nu a fost prins niciodata fiindca unul dintre colegii lui l-a adapostit si el a scapat. S-a intors in Uniunea Sovietica si s-a intors dupa ‘44, pe tancurile sovietice.
» El v-a povestit toate acestea?
— Nu. El a povestit la altii, oamenii lui de incredere, si fiind colegi cu el in aceeasi intreprindere, s-a aflat. Nu era un secret, el facea un titlu de glorie din asta, ca a luptat impotriva fascismului. El a luptat impotriva Germaniei – normal, era evreu.
» Cum de a ramas in functie dupa venirea lui Ceausescu?
— Agentii sovietici au ramas in functie, nu au fost indepartati – cum a fost, de pilda, generalul Militaru. Dovada ca in ‘22 el a avut plasa cu uniforma, se stia deja ca el va prelua functia de ministru al Apararii.
» Cum ati ajuns pe Hristo Botev?
— Eu am cerut sa fiu mutat acolo. De la armeanul care raspundea de magazin am cumparat aparatele de prajit cafea, care au intrat in proprietatea mea. Era aparatura rara, care nu se gasea. La Agentia de Import nu au avut ce sa faca si au acceptat. In plus, am avut si sustinerea fostului gestionar, domnul Carabelaian, care a garantat pentru mine. Or, folosindu-ma de relatiile pe care mi le-am facut la Agentia de Import, am avut intotdeauna marfa – cafea, fineturi.
» Comertul armenilor cu cafea a avut de suferit de pe urma comunismului.
— Ranga vroia sa-i desfiinteze pe armeni, care, chiar si sub comunisti, aveau "monopolul" cafelei adevarate: lumea avea incredere totala in ei, fiindca nu inselau niciodata si cunosteau toate secretele prajitului de cafea. Asadar nu s-a mai dat magazinelor si restaurantelor cafea verde, ci direct prajita (intrucat cafeaua se prajea direct la Agentia de Importuri si era infecta). Insa, cum eu lucrasem acolo, la Agentie, si cunosteam lumea, am continuat sa mi-o prajesc singur. Eram prieten cu sefii de depozite, iar directorul, generalul de Securitate Victor Ranga, ma tolera. Mi-a si reprosat odata, razand: "Florescule, tu mi-ai corupt toti oamenii". Nu am corupt evident pe nimeni – era clar ca si ei aveau anumite interese. Atat pentru ei, cat si obligatii de a servi anumite persoane – rude, cunostinte –, iar aceste obigatii le-am preluat eu. Ei imi trimiteau marfa cea mai buna ca eu sa le servesc clientii. si, pe langa clientela lor, serveam si eu clientela mea. Plus marele public, care avea si el de castigat – de la mine nu pleca nimeni nemultumit.
» Lumea care va frecventa magazinul era foarte amestecata – vechi aristocrati, artisti, nomenclatura comunista…
— S-au intalnit la un moment dat si fostii demnitari dinainte de ‘45, si cei care erau in functie. Se cunosteau si nu era nici o problema. Era o atmosfera speciala, care dispunea la apropiere, datorita cafelei foarte bune. Sau uneori datorita unui coniac strain… La inceput era un magazin obisnuit. Dar mi-am dat seama ca trebuie sa am niste separeuri si am inchiriat
o garsoniera special pentru asta. Dar fara mobila, scaune, mese, doar ca aranjasem vreo 200-300 de pachete de zahar ca oamenii sa stea pe ceva; pe ele am pus niste saci de cafea goi si peste acesti saci de cafea am pus steaguri ale RSR. Toti artistii care veneau acolo se amuzau din cauza asta – Toma Caragiu, Amza Pellea, Nichita Stanescu: "Bai, daca ar sti nea Nicu ca noi stam cu fundul pe secera si ciocanul partidului, ne-ar omori".
» In "club" aparusera la un moment dat si prostituate, fetele lui Acuma, cum le numiti…
— Acuma era porecla unui avocat. Venea insotit de fetele lui, tinere si foarte frumoase – majoritatea din estul sau nord-estul tarii.
» Deci inseamna ca era un fel de club clandestin...
— Pai nu, se stia. Cand venea cate un colonel sau general de Securitate, eu il recomandam cu functia lui si chiar el spunea: "Haideti, domnule, sa vorbim pe deschise". Iar vizavi de magazin era un colonel de Securitate care ma stia si ma simpatiza (fusese omul lui Chivu Stoica). El ma proteja, iar politia nu avea treaba mea. A murit la inceputul lui ‘80 si cat timp a trait nu s-a atins nimeni de mine. Omul nu-mi cerea spaga si nici eu nu indrazneam s-o fac. Il serveam insa ca pe un rege, cu tot ce aveam. Fiind insa omul lui Chivu Stoica, a fost sarit de la avansare si a fost marginalizat – subalternii lui au avansat peste el.
» Sa inteleg ca in localul ascuns din micuta garsoniera securistii si oamenii elitei culturale, artistii, vorbeau intre ei?
— Da, erau prieteni. Cand securistii intrau in mediul artistic erau de-ai lor. Le placea si lor, vroiau si ei o destindere. Cu atat mai valabil pentru momentele cand aparea cate o fata de-a lui Acuma. Pana si domnul Papaiani a recunoscut ca nici la el la teatru nu erau asa frumuseti.
» Era un loc exclusivist…
— Absolut. Avea o intrare separata in bloc. Toti clientii (inclusiv fetele lui Acuma) intrau ca si cum ar fi fost locatari in bloc si faceau dreapta pe un culoar special si intrau la mine direct. De multe ori Nichita Stanescu intra si iesea direct prin sarindar.
Amza Pellea, Marin Preda, Toma Caragiu, clientii lui Florescu
» Locul dumneavoastra a devenit incet, un mic centru ascuns al boemei artistice…
— Eram ca un centru de informatii, iar ironia face ca de multe ori informatiile se intorceau la mine. Un doctor de la Floreasca mi-a spus ca intr-o vizita de lucru unul dintre cainii lui Ceausescu a fost zgariat de o pisica (pisica fusese inghesuita de unul dintre caini, pe atunci pui), iar Ceausescu a strigat sa prinda pisica, si toti, chiar si doctori, au alergat sa prinda pisica si fireste ca nu au reusit. Eu i-am spus lui Papaiani, si spre seara, vin Amza Pellea cu Tapalaga si-mi spune intamplarea cu motanul Danila si cainii lui Ceausescu. Pe scurt, era ca un club. De aceea poetul stefan Augustin Doinas m-a numit pe mine Maestrul si pe sotia mea – Margareta (cu referire la cartea lui Bulgakov), ceea ce a suparat-o teribil pe sotia mea, careia i se parea un nume urat. Acum, sa nu intelegeti gresit – era un club, insa fiecare isi platea. Avantajul e ca nu plateau la pret de restaurant, ci la acela de magazin, care era derizoriu. Aveam whisky Balanttine’s vechi de 25 ani de ani cu doar 200 de lei litrul. Or, un Balanttine’s mult mai prost de la mare, la 750 ml, era 1.000 de lei.
» Care erau clientii dumneavoastra?
— Mari artisti, insa doamne putine (Vasilica Tastaman, printre ele). In rest, Alexandru Jugaru, Amza Pellea, Toma Caragiu, H. Nicolaide, Marin Preda, Cornel Coman, Emil Bota, Sebastian Papaiani (in permanenta acolo), stefan Tapalaga (venea de doua ori pe zi, locuind in apropiere, pe Armeneasca) si multi altii…
Istoria comunista a cafelei
» Cartea dumneavoastra te ajuta sa-ti faci o idee despre istoria comunista a cafelei, maretia si, mai ales, decaderea ei in timpul lui Ceausescu…
— Ceausescu era fiu de tarani, iar apropiatii lui spuneau ca era foarte zgarcit. A aflat ca lumea rurala, o data ce s-a mutat la orase, si in special in Bucuresti, a inceput sa prinda gustul cafelei; s-a umplut orasul de cafegii, marindu-se sfera de consumatori. Iar factura externa a crescut enorm in aceasta privinta. Iar Ceausescu a luat masuri sa se reduca aceasta factura. In ‘73 a fost criza petroliera si atunci Ceausescu a dat dispozitia sa se aduca cea mai proasta si mai ieftina cafea. Securistii au adus insa pentru ei, din America de Sud, cafea buna, "Arabica", iar pentru oamenii obisnuiti cafea ieftina, "Robusta", din Kenya. Unul dintre transporturi a fost de nefolosit: cafeaua era stropita puternic cu chimicale. Un vapor intreg cu marfa refuzata de alte tari, pe care romanii au luat-o, la un pret
derizoriu. Foarte frumoasa, dar ti se bloca gatul.
» Am aflat ca in anii ‘80 a aparut un decret, ca era ilegal sa detii mai mult de 500 g de cafea.
— Da, a fost un decret pe care l-am afisat chiar eu in magazin. Puteai lua pana la 5 ani de puscarie.
Viata lui Gheorghe Florescu
Gheorghe Florescu s-a nascut in 1944, in Bucuresti. Intre 1964 si 1971, trece pe rand prin toate functiile operative ale comertului en-gros, devenind in cele din urma sef de sectie al Depozitului de Delicatese din cadrul Agentiei de Import. In 1971 preia de la cafegiul armean Avedis Carabelaian magazinul de cafea si dulciuri din Hristo Botev 10, transformandu-l, in timp, intr-un punct de reper al boemei artistice a Capitalei. Clientii sai erau personalitati din domeniul culturii si artei, medici, avocati, dar si figuri ale aparatului represiv din Justitie, Militie si Securitate.
Pentru ca blocul care adapostea magazinul se prabusise la cutremurul din martie ’77, a preluat un magazin aflat pe Sfintilor 6. In aprilie 1985 este arestat si condamnat la 11 ani de inchisoare, dar este eliberat in 1988, reangajandu-se in comert. In 1990 sufera o hemipareza pe partea dreapta, reinvatand sa scrie cu mana stanga. Cartea povesteste toate aceste experiente de viata, fiind rezultatul unei munci de patru ani.
Albă ca Zăpada dansează la Naţional
Spectacolul de balet „Albă ca Zăpada“, ultima creaţie a companiei
Ballet Preljocaj, va fi reprezentat vineri, sâmbătă şi duminică la Sala Mare a Teatrului Naţional.
Pe 28 şi 29 noiembrie, baletul va fi prezentat de la ora 19.30, iar duminică, 30 noiembrie, de la ora 17.00. Show-ul de dans contemporan, cu 26 de dansatori, a fost prezentat şi la Bienala de dans de la Lyon în 2008.
Baletul este narativ şi romantic, inspirat de povestea Fraţilor Grimm. Renumitul coregraf francez Angelin Preljocaj a ales cele mai frumoase pagini simfonice ale lui Gustav Mahler, iar dansatorii vor purta costume semnate de Jean-Paul Gaultier.
Apreciat de presa franceză drept „o fabuloasă poveste în imagini ce dă la iveală secvenţe de o frumuseţe sclipitoare“ („Le Monde“), „«Albă ca Zăpada» este o încântare“ („Libération“), spectacolul a fost prezentat şi la Paris.
Ballet Preljocaj, va fi reprezentat vineri, sâmbătă şi duminică la Sala Mare a Teatrului Naţional.
Pe 28 şi 29 noiembrie, baletul va fi prezentat de la ora 19.30, iar duminică, 30 noiembrie, de la ora 17.00. Show-ul de dans contemporan, cu 26 de dansatori, a fost prezentat şi la Bienala de dans de la Lyon în 2008.
Baletul este narativ şi romantic, inspirat de povestea Fraţilor Grimm. Renumitul coregraf francez Angelin Preljocaj a ales cele mai frumoase pagini simfonice ale lui Gustav Mahler, iar dansatorii vor purta costume semnate de Jean-Paul Gaultier.
Apreciat de presa franceză drept „o fabuloasă poveste în imagini ce dă la iveală secvenţe de o frumuseţe sclipitoare“ („Le Monde“), „«Albă ca Zăpada» este o încântare“ („Libération“), spectacolul a fost prezentat şi la Paris.
Lansare pentru o prim-solista
eatrul National de Opereta (TNO) a lansat, duminica seara, in cadrul Festivalului International al Artelor Spectacolului Muzical "Viata
e frumoasa!", CD-ul dedicat sopranei Doina Scripcaru (foto). Aceasta este prim-solista a TNO si una dintre cele mai apreciate voci ale operetei.
Doina Scripcaru este cunoscuta pentru interpretarile de exceptie din "Liliacul" de Johann Strauss (Rosalinda), "Voievodul tiganilor" de Johann Strauss (Saffi), "Vaduva vesela" de Franz Lehar (Hanna), "Floarea din Hawaii"de Paul Abraham (Laya), "Fantana Blanduziei"de Cornel Trailescu (Getta), "Silvia"de Emmerich Kalman (Silvia), "Lasati-ma sa cant"de Gherase Dendrino (Bertha). Teatrul National de Opereta "Ion Dacian"a initiat un proiect dedicat promovarii artistilor sai, prin care solistii de exceptie sunt invitati sa imprime si sa lanseze CD-uri cu cele mai indragite si reprezentative partituri muzicale pe care acestia le-au abordat. Acest demers al TNO are drept obiective conservarea si accesibilizarea marilor voci ale operetei, respectiv promovarea si sustinerea solistilor care fac parte din trupa actuala a teatrului.
e frumoasa!", CD-ul dedicat sopranei Doina Scripcaru (foto). Aceasta este prim-solista a TNO si una dintre cele mai apreciate voci ale operetei.
Doina Scripcaru este cunoscuta pentru interpretarile de exceptie din "Liliacul" de Johann Strauss (Rosalinda), "Voievodul tiganilor" de Johann Strauss (Saffi), "Vaduva vesela" de Franz Lehar (Hanna), "Floarea din Hawaii"de Paul Abraham (Laya), "Fantana Blanduziei"de Cornel Trailescu (Getta), "Silvia"de Emmerich Kalman (Silvia), "Lasati-ma sa cant"de Gherase Dendrino (Bertha). Teatrul National de Opereta "Ion Dacian"a initiat un proiect dedicat promovarii artistilor sai, prin care solistii de exceptie sunt invitati sa imprime si sa lanseze CD-uri cu cele mai indragite si reprezentative partituri muzicale pe care acestia le-au abordat. Acest demers al TNO are drept obiective conservarea si accesibilizarea marilor voci ale operetei, respectiv promovarea si sustinerea solistilor care fac parte din trupa actuala a teatrului.
„Dacă aş lua Oscarul, ar fi şi pentru România”
Regizorul de origine română Robert Dornhelm, nominalizat în 1978 la Oscar, a lansat internaţional varianta ecranizată a operei La Boheme.
Robert Dornhelm, regizorul născut cu 60 de ani în urmă în Timişoara, a realizat peste o sută de filme, este câştigătorul a numeroase premii internaţionale, precum „Emmy“ sau „Romy“, decorat cu Crcuea de Onoare a Republicii Austria, nominalizat la premiul Oscar şi la Globul de Aur. Dornhelm se numără printre cei mai apreciaţi realizatori de filme documentare, dar şi de filme istorice ai lumii, care şi-a legat numele de nemuritoarea Grace Kelly prin filmul „The Childern Of Theatre Street“. România, ţară pe care a părăsit-o în adolescenţă, a rămas locul său de suflet.
Filmul „Requiem pentru Dominic“, nominalizat la Globul de Aur în 1990, a povestit tragicul sfârşit al inginerului timişorean Dominic Paraschiv, soţul întotătoarei Codruţa Sala, acuzat pe nedrept de terorism si lăsat să moară într-un spital timişorean. Ultima creaţie a lui Dornhelm, ecranizarea operei „La Boheme“, debutează zilele acestea pe marele ecran, având în distribuţie starurile operei mondiale Anna Nebtrebko şi Rolando Villazon, dar şi pe vărul regizorului, baritonul şi directorul Operei din Viena, Ioan Holender.
Regizorul, stabilit de 30 de ani în Statele Unite şi aflat săptămânile acestea în Europa, a vorbit, într-un interviul acordat „Evenimentului Zilei“ despre întâlnirile importante din viaţa sa, precum cea cu Grace Kelly, Ben Kingsley, Alfred Molina, Helena Bonham Carter, James Woods, Brenda Bletthyn, Lauren Bacall, dar şi cu Tom Waits sau producatorul Steven Spielberg, despre legăturile sale cu România, despre varianata californiană a mamăligii şi despre alte reţete, atât culinare, cât şi „de viaţă“.
EVZ: Aţi spus cândva că pentru dvs „filmul nu este muncă, ci doar un joc plătit de alţii“. Aceasta „axiomţ“ a fost valabilă şi la debutul Dvs în cinematografie, în 1977, dar şi astăzi, când prezentaţi ecranizarea operei „La Boheme“? Cum a ajuns filmul din Viena la Holywood, iar dvs la Grace Kelly?
Absolut! Ceea ce nu înseamnă că seara nu cad mort de oboseala
în pat. E o muncă imensă, dar îmi face plăcere şi de fiecare dată
când preiau un proiect îmi spun: ura, am voie să lucrez! Şi mă bucur. Nu merg la muncă, ci merg pe ţărmul bucuriilor. Mereu am lucrat cu aceiaşi pasiune, de când lucram în televiziunea austriacă, în urmă cu peste 30 de ani. Nişte producători americani, interesaţi de aceeaşi temă, şcoala de balet „Kirov School of Ballet“ din Rusia, au profitat de „privilegiul“ meu ca austro-român de a putea călători mai uşor în est şi m-au angajat să fac filmul „Children of Theatre Street“, pe care îl concepusem oricum din 1977 pentru ORF. Producătorii îi voiau iniţial ca naratori ai filmului, pe Paul Newman şi pe soţia acestuia, când cineva a venit cu informaţia că Grace Kelly tocmai a deschis o şcoală de balet în Monte Carlo. Se ştia că principesa are realţii bune în Rusia, aşa că am pus mâna pe telefon şi am sunat-o. Mi-a zis ‚vino la Paris şi vorbim’. Totul a decurs fără nicio complicaţie.
Aţi revenit în România pentru a realiza un film, unul de mare succes, nominalizat la un Glob De Aur....
În România filmasem înainte de a mă muta din Austria în Statele Unite, la sfârşitul anilor 70, un film despre Dracula, o persiflare. Un film cu care am avut multe probleme, fiind coprodus de televiziunea română, careia însă nu i-a plăcut rezultatul şi a protestat până la nivel de minister de externe. Îmi reproşau că aş arăta o Românie plină de beţivi care doar pierd vremea. De fapt era un film frumos
, liric, pe care l-am făcut cu drgaoste. Chiar dacă apăreau câţiva bărbaţi alcoolizaţi în film, era clar că nu se punea nici un accent asupra acestui aspect. Nu cred că filmul a rulat în România, deşi o propusesem, mai ales ca avusesem un colaborator român, Virgil Cândea, Directorul Societăţii Istorice parcă, un om foarte inteligent. În ianuarie 1990 am revenit în România şi am filmat „Requiem pentru Dominic“, un film despre Dominic Paraschiv.
Un caz delicat în istoria „revouluţiei“ din România
Iar pentru mine un caz personal... Pe Dominic îl cunoşteam personal, am crescut împreuna cu soţia acestuia, Codruţa, iar fratele meu era prieten bun cu Dominic. Este un film este făcut „din burtă“, fără scenariu. Este un film artistic cu imagini documentare. Dacă filmul a fost transmis la începutul anulor ‚90 în România, aşa cum am auzit, aceasta s-a facut ilegal, cred că a fost furat de undeva, eu nu am dat permisiunea să ruleze. Nu voiam să ruleze atâta timp cât soţia lui Dominic şi cei trei copii ai lor mai trăiau acolo.
Veţi mai face vreun film despre România?
Absolut. E un vis de-al meu. Vreau să fac un film despre copilăria mea în România, care a fost foarte frumoasă, deşi pe tatăl meu, care era în închisoare, nu l-am prea văzut în cei 13 ani pe care-i aveam la plecarea din ţară. Mama nu ne-a lăsat să simţim că de fapt sunt vremuri grele. Deşi încă nu este un plan concret, ştiu că voi realiza acest film înainte de a părăsi viaţa asta (râde). Mi-aş dori şi să se retransmită „Requiem pentru Dominic“ în România. Mi-ar plăcea să iau parte la o discuţie deschisă pe tema filmului. Ar fi foarte interesant şi m-aş bucura dacă vreodată aş fi invitat să o fac. Mai ales că eu am făcut filmul fără vreo ambiţie poltică.
O CARTE DE BUCATE SCRISĂ CU PRIMARUL VIENEI
Se înţelege că va identificaţi cu România, chiar şi după atâţia ani...
Eram o familie tipică pentru Imperiul Austro-Ungar. O parte trăia în Cehia, alta în Ungaria sau în Austria. O familie mare, evreiască, răspândită în toată Europa. O parte vorbea maghiara sau româna, alta germana, noi le vorbeam pe toate, dar majoritatea timpului maghiara. Aş zice că sunt european, deşi marea parte a vieţii mi-am petrecut-o în America, peste 30 de ani. Dar sunt categoric şi român, asta nu o pot nega. Primii 13 ani din viaţă m-au marcat major. Iubesc mâncarea românească, chiar şi în California. Sarmale gătesc în Viena, nu în Malibu (râde). Acolo nu găsesc varză murată aşa cum îmi place. Îmi pun, însă, castraveţi la murat şi au gustul alora din România. Gusturile mele primare sunt româneşti.
Bucătăria pare o mare pasiune a dvs...
Oh, da. Tocmai am lansat o carte de bucate, realizată împreună cu Primarul General al Vienei, Michael Häupl, şi cu alte personalităţi din Austria, în care prezint cinci reţete româneşti, sarmale, ardei copţi sau mămăligă cu brânză... În California fac o variantă proprie a mămăligii, în care amestec şi boabe întregi de proumb proaspăt. E excelentă aşa. Gătitul e ca şi filmul. Trebuie să găseşti ingrediente bune şi să reglezi bine temperatura. Asta fac şi la film: caut scenarii bune, actori buni şi apoi reglez flacăra, temperatura, am grijă să fie o atmosferă bună, prielnică, actorii să fie bine dispuşi, dar nu prea exaltaţi... E important şi în film, şi în bucătărie să nu faci gulash din orice mâncare.
Aţi revenit în România doar în calitate
de regizor sau şi ca turist?
Anul trecut am fost la Timşioara cu soţia mea, care e americană. Voiam să vadă şi ea locul meu natal. Din păcate, în avion, a făcut o aprindere de plămâni. Aşa am nimerit în acelaşi spital în care am făcut şi filmările la „Requiem pentru Dominic“. Amuzant este că de copil mă jucam mereu în jurul spitalului ăluia, mama mea lucra acolo. În 1990 spitalul era plin de răniţi, iar acum părea doar cumva în paragină, o stare deplorabilă. Surpriza a fost medicul de care am dat, foarte competent, şi care a refuzat să ia mită. Am vrut să fac o donaţie oficială. Dar el mi-a zis că trebuie să mă adresez altcuiva din spital, el nu e responsabil pentru donaţii.
„CEL MAI DUR TIP SENSIBIL”
Afirmaţia dvs că, dacă aţi primi
un Oscar, acesta ar fi şi pentru Austria, ar fi valabila şi pentru România?
România îşi va primi Oscarul, prin mine sau prin altcineva. Cinematografia română înfloreşte şi e foarte bună, are şanse.
Dvs aţi fost şi sunteţi cel mai aproape de un Oscar...
Le sunt recunoscător tuturor celor care sunt mândri de munca mea şi de mine şi sunt dispus să-mi împart cu ei premiile şi prestigiul. Sunt recunoscător tutoror mediilor care prezintă evoluţiă mea artistică. Va primi şi România un Oscar, dacă e să-l primesc eu. Premiile nu au nici o importanţă pentru mine, ele au o valoare strategică. Nici nu mă prezint să le ridic, îmi trimit soţia.
Grace Kelly a spus o data despre dvs ca sunteti „cel mai dur tip sensibil”...
Am fost mereu prietenos şi cumsecade, dar dacă am zis „nu“, a rămas „nu“. Uneori cred că lăsam impresia unui om prea sensibil, dar am ştiut mereu să mă impun. Am luptat pentru viziunile mele şi nu m-am lăsat niciodată comandat de bani sau producători...
În cazul celui mai recent film al Dvs, „La Boheme“, v-ati impus viziunea... Nu aţi prezentat o ecranizare „modernă“, care are la baza opera lui Puccini, ci una „clasică“. Nu v-ati gandit să „modernizati“ drama croitoresei Mimi şi a poetului Rodolfo?
w: Am încasat critici nu tocmai magulitoare pentru ecranizarea operei în manieră clasică. Dar mie mi s-ar fi părut lipsit de inspiraţie să adaptez, să o las pe Mimi să moară de SIDA sau ceva asemănător. Mi se pare deja conservator să încerci tot timpul să înnoieşti o operă numai pentru a nu plictisi publicul. Dacă vreau să povestesc ceva „modern“, scriu altă poveste, de ce aş face abuz de sărmanul Puccini? Tăria acestei opere este muzica. Am doi interpreţi excelenţi, iar „chimia“ unică dintre ei am vrut să o arăt în film. Voiam să reţin atenţia asupra acestei pasiuni a interpretării la Netrebko şi Villazon.
„CREDEAM CĂ OPERA E PENTRU PENSIONARI”
A fost greu să colaboraţi cu doi cântăreţi celebri, precum Anna Netrebko şi Rolando Villzon, ţinând cont de faptul că artiştii de operă sunt condieraţi extrem de vanitoşi?
Nu, dimpotrivă. Amândoi sunt extrem de talentaţi, creativi, fără capricii. Netrebko este cea mai bună colaboartoare pe care ţi-o poţi dori, necomplicată şi foarte profesionistă, lipsită de vanitate. Nu pot spune decât cele mai bune lucruri despre ea. Villazon este un om extraodrinar. Un clown deosebit de vesel şi autentic. Dificil a fost să lucrez cu vărul meu, Ioan Holender... (râde)
De ce? Ce spune vărul dvs despre film...
N-a spus multe. El interpreteaza rolul lui Alcindoro, iar „Neue Zürcher Zeitung“ l-a criticat pentru prestaţia sa. Ioan, însă, s-a amuzat pe seama critcii, a spus că simplul fapt că l-au luat în seamă e o onoare. De fapt, prestaţia lui este foarte bună în film. A fost puţin dificil cu el, deoerce este obişnuit să dea comenzi, nu să primească. (rade)
A avut o influenţă asupra decizei Dvs de-a ecraniza opera lui Puccini?
Eu nu sunt un mare cunoscător de operă, iar legătura mea cu opera este Ioan, dar care nu a avut nici o influenţă asupra deciziei mele de a ecraniza opera. A fost propunerea producătorului cu care am adaptat pentru televiziune romanul, „Razboi şi Pace“. Ideea de a face operă are o istorie mai veche. Grace Kelly mi-a „ordonat” acum 30 de ani, oarecum în glumă, ca după ce trec de 50 de ani să merg anual la Monaco şi să pun în scenă câte o operă.
„AM FĂCUT ULTIMUL FILM CU GRACE KELLY”
V-aţi fi îndeplinit „misiunea“, dacă ar mai fi trăit Grace Kelly ?
Mda, aş face-o. Pe atunci eu susţineam că opera este pentru pensionari (râde), glumeam pe seama operei, pe care ea o iubea. Aşa mi-a făcut ea atunci propunerea ca după „pensionarea“ mea să regizez operă în Monaco. Pe atunci nu ştiam cât de greu este, acum o ştiu.
Cu Grace Kelly ati păstrat legătura dupa colaborarea din 1977...
După filmările de atunci am păstrat legătura. Ea a lucrat pentru mine ca director de casting, la două filme, iar împreună am mai făcut încă un film, care nu a fost distribuit în cinematografe deoarce ea, din păcate, a murit. A fost o comedie şi, din câte ştiu, ultimul film al actriţei. Un film oarecum de adio. Spunea că viaţa nu e de trăit, dacă nu suntem dispuşi să ne asumăm şi suferinţa sau pierderea, căci doar aşa putem simţi bucuria fericirii, împlinirii.
De-a lungul carierei aţi lucrat şi cu mari actori şi producători. Există o întâlnire care v-a impresionat mai mult?
E ca şi cum ai întreba o mamă care este copilul ei preferat. Dacă spun că e James Woods, care jucat genial roul fostului primar al New York-ului, Giuliani, în filmul „The Rudy Giuliani Story“, şi pe care am reuşit să-l trasnsform dintr-un conservator într-un liberal, nu ar fi cinstit faţă de alţii, care m-au impresionat altfel. Aşa precum Tom Waits, care a debutat ca „răufacator“ în filmul meu „Cold Feed“. Aşa mă gândesc că ar trebuie să răspund la o asmenea întrebare numindu-l pe unul sau pe latul..., nu m-aş putea decide. Grace Kelly a fost importantă. Ea mi-a uşurat drumul către Holywood, aş zice.
„Lauren Bacall.... o întâlnire de excepţie”
Printre acestia s-a numărat şi Lauren Bacall, fosta soţie a lui Humphrey Bogart...
Lauren Bacall a fost îtr-adevă o întâlnire de excepţie, mai ales că şi ea are rădăcini româneşti. După filmările la „The Venice Project“ am insistat să facem împreună o călătorie în România, dar nu am reuşit să o conving. Ea este pe de-o parte un mare star, cu multe capricii, pe de-altă parte, o fiinţă veselă şi spontană, dintr-un anume punct de vedere - geniala. Dar... ca să o descriu cel mai bine, trebuie să-l citez pe agentul ei, care mi-a spus cândva: „Darling, most of the time she is a pain in the as“ („Dragule, ea este mai mereu un cui în talpă“) (râde). Totuşi am reuşit să fac un film întreg cu ea, "The Venice Project".
LA BOHEME
Un film al marilor emoţii
La 112 ani de la premiera operei compusă de Giacomo Puccini şi în anul în care se sărbătoresc 150 de ani de la naşterea compozitorului, „La Boheme“ cucereşte, începând cu luna aceasta, marele ecran cu filmul lui Robert Dornhelm. Regizorul s-a decis pentru o ecranizare clasică, o punere în scenă opulentă, un film al marilor emoţii. Unii critici consideră ecranizarea regizorului „de modă veche“, iar alţii o apreciază tocmai pentru asta. Din distribuţie fac parte „perechea de vis a operei“, Anna Netrebko şi Rolando Villazon, dar şi românul Ioan Holender.
Robert Dornhelm, regizorul născut cu 60 de ani în urmă în Timişoara, a realizat peste o sută de filme, este câştigătorul a numeroase premii internaţionale, precum „Emmy“ sau „Romy“, decorat cu Crcuea de Onoare a Republicii Austria, nominalizat la premiul Oscar şi la Globul de Aur. Dornhelm se numără printre cei mai apreciaţi realizatori de filme documentare, dar şi de filme istorice ai lumii, care şi-a legat numele de nemuritoarea Grace Kelly prin filmul „The Childern Of Theatre Street“. România, ţară pe care a părăsit-o în adolescenţă, a rămas locul său de suflet.
Filmul „Requiem pentru Dominic“, nominalizat la Globul de Aur în 1990, a povestit tragicul sfârşit al inginerului timişorean Dominic Paraschiv, soţul întotătoarei Codruţa Sala, acuzat pe nedrept de terorism si lăsat să moară într-un spital timişorean. Ultima creaţie a lui Dornhelm, ecranizarea operei „La Boheme“, debutează zilele acestea pe marele ecran, având în distribuţie starurile operei mondiale Anna Nebtrebko şi Rolando Villazon, dar şi pe vărul regizorului, baritonul şi directorul Operei din Viena, Ioan Holender.
Regizorul, stabilit de 30 de ani în Statele Unite şi aflat săptămânile acestea în Europa, a vorbit, într-un interviul acordat „Evenimentului Zilei“ despre întâlnirile importante din viaţa sa, precum cea cu Grace Kelly, Ben Kingsley, Alfred Molina, Helena Bonham Carter, James Woods, Brenda Bletthyn, Lauren Bacall, dar şi cu Tom Waits sau producatorul Steven Spielberg, despre legăturile sale cu România, despre varianata californiană a mamăligii şi despre alte reţete, atât culinare, cât şi „de viaţă“.
EVZ: Aţi spus cândva că pentru dvs „filmul nu este muncă, ci doar un joc plătit de alţii“. Aceasta „axiomţ“ a fost valabilă şi la debutul Dvs în cinematografie, în 1977, dar şi astăzi, când prezentaţi ecranizarea operei „La Boheme“? Cum a ajuns filmul din Viena la Holywood, iar dvs la Grace Kelly?
Absolut! Ceea ce nu înseamnă că seara nu cad mort de oboseala
în pat. E o muncă imensă, dar îmi face plăcere şi de fiecare dată
când preiau un proiect îmi spun: ura, am voie să lucrez! Şi mă bucur. Nu merg la muncă, ci merg pe ţărmul bucuriilor. Mereu am lucrat cu aceiaşi pasiune, de când lucram în televiziunea austriacă, în urmă cu peste 30 de ani. Nişte producători americani, interesaţi de aceeaşi temă, şcoala de balet „Kirov School of Ballet“ din Rusia, au profitat de „privilegiul“ meu ca austro-român de a putea călători mai uşor în est şi m-au angajat să fac filmul „Children of Theatre Street“, pe care îl concepusem oricum din 1977 pentru ORF. Producătorii îi voiau iniţial ca naratori ai filmului, pe Paul Newman şi pe soţia acestuia, când cineva a venit cu informaţia că Grace Kelly tocmai a deschis o şcoală de balet în Monte Carlo. Se ştia că principesa are realţii bune în Rusia, aşa că am pus mâna pe telefon şi am sunat-o. Mi-a zis ‚vino la Paris şi vorbim’. Totul a decurs fără nicio complicaţie.
Aţi revenit în România pentru a realiza un film, unul de mare succes, nominalizat la un Glob De Aur....
În România filmasem înainte de a mă muta din Austria în Statele Unite, la sfârşitul anilor 70, un film despre Dracula, o persiflare. Un film cu care am avut multe probleme, fiind coprodus de televiziunea română, careia însă nu i-a plăcut rezultatul şi a protestat până la nivel de minister de externe. Îmi reproşau că aş arăta o Românie plină de beţivi care doar pierd vremea. De fapt era un film frumos
, liric, pe care l-am făcut cu drgaoste. Chiar dacă apăreau câţiva bărbaţi alcoolizaţi în film, era clar că nu se punea nici un accent asupra acestui aspect. Nu cred că filmul a rulat în România, deşi o propusesem, mai ales ca avusesem un colaborator român, Virgil Cândea, Directorul Societăţii Istorice parcă, un om foarte inteligent. În ianuarie 1990 am revenit în România şi am filmat „Requiem pentru Dominic“, un film despre Dominic Paraschiv.
Un caz delicat în istoria „revouluţiei“ din România
Iar pentru mine un caz personal... Pe Dominic îl cunoşteam personal, am crescut împreuna cu soţia acestuia, Codruţa, iar fratele meu era prieten bun cu Dominic. Este un film este făcut „din burtă“, fără scenariu. Este un film artistic cu imagini documentare. Dacă filmul a fost transmis la începutul anulor ‚90 în România, aşa cum am auzit, aceasta s-a facut ilegal, cred că a fost furat de undeva, eu nu am dat permisiunea să ruleze. Nu voiam să ruleze atâta timp cât soţia lui Dominic şi cei trei copii ai lor mai trăiau acolo.
Veţi mai face vreun film despre România?
Absolut. E un vis de-al meu. Vreau să fac un film despre copilăria mea în România, care a fost foarte frumoasă, deşi pe tatăl meu, care era în închisoare, nu l-am prea văzut în cei 13 ani pe care-i aveam la plecarea din ţară. Mama nu ne-a lăsat să simţim că de fapt sunt vremuri grele. Deşi încă nu este un plan concret, ştiu că voi realiza acest film înainte de a părăsi viaţa asta (râde). Mi-aş dori şi să se retransmită „Requiem pentru Dominic“ în România. Mi-ar plăcea să iau parte la o discuţie deschisă pe tema filmului. Ar fi foarte interesant şi m-aş bucura dacă vreodată aş fi invitat să o fac. Mai ales că eu am făcut filmul fără vreo ambiţie poltică.
O CARTE DE BUCATE SCRISĂ CU PRIMARUL VIENEI
Se înţelege că va identificaţi cu România, chiar şi după atâţia ani...
Eram o familie tipică pentru Imperiul Austro-Ungar. O parte trăia în Cehia, alta în Ungaria sau în Austria. O familie mare, evreiască, răspândită în toată Europa. O parte vorbea maghiara sau româna, alta germana, noi le vorbeam pe toate, dar majoritatea timpului maghiara. Aş zice că sunt european, deşi marea parte a vieţii mi-am petrecut-o în America, peste 30 de ani. Dar sunt categoric şi român, asta nu o pot nega. Primii 13 ani din viaţă m-au marcat major. Iubesc mâncarea românească, chiar şi în California. Sarmale gătesc în Viena, nu în Malibu (râde). Acolo nu găsesc varză murată aşa cum îmi place. Îmi pun, însă, castraveţi la murat şi au gustul alora din România. Gusturile mele primare sunt româneşti.
Bucătăria pare o mare pasiune a dvs...
Oh, da. Tocmai am lansat o carte de bucate, realizată împreună cu Primarul General al Vienei, Michael Häupl, şi cu alte personalităţi din Austria, în care prezint cinci reţete româneşti, sarmale, ardei copţi sau mămăligă cu brânză... În California fac o variantă proprie a mămăligii, în care amestec şi boabe întregi de proumb proaspăt. E excelentă aşa. Gătitul e ca şi filmul. Trebuie să găseşti ingrediente bune şi să reglezi bine temperatura. Asta fac şi la film: caut scenarii bune, actori buni şi apoi reglez flacăra, temperatura, am grijă să fie o atmosferă bună, prielnică, actorii să fie bine dispuşi, dar nu prea exaltaţi... E important şi în film, şi în bucătărie să nu faci gulash din orice mâncare.
Aţi revenit în România doar în calitate
de regizor sau şi ca turist?
Anul trecut am fost la Timşioara cu soţia mea, care e americană. Voiam să vadă şi ea locul meu natal. Din păcate, în avion, a făcut o aprindere de plămâni. Aşa am nimerit în acelaşi spital în care am făcut şi filmările la „Requiem pentru Dominic“. Amuzant este că de copil mă jucam mereu în jurul spitalului ăluia, mama mea lucra acolo. În 1990 spitalul era plin de răniţi, iar acum părea doar cumva în paragină, o stare deplorabilă. Surpriza a fost medicul de care am dat, foarte competent, şi care a refuzat să ia mită. Am vrut să fac o donaţie oficială. Dar el mi-a zis că trebuie să mă adresez altcuiva din spital, el nu e responsabil pentru donaţii.
„CEL MAI DUR TIP SENSIBIL”
Afirmaţia dvs că, dacă aţi primi
un Oscar, acesta ar fi şi pentru Austria, ar fi valabila şi pentru România?
România îşi va primi Oscarul, prin mine sau prin altcineva. Cinematografia română înfloreşte şi e foarte bună, are şanse.
Dvs aţi fost şi sunteţi cel mai aproape de un Oscar...
Le sunt recunoscător tuturor celor care sunt mândri de munca mea şi de mine şi sunt dispus să-mi împart cu ei premiile şi prestigiul. Sunt recunoscător tutoror mediilor care prezintă evoluţiă mea artistică. Va primi şi România un Oscar, dacă e să-l primesc eu. Premiile nu au nici o importanţă pentru mine, ele au o valoare strategică. Nici nu mă prezint să le ridic, îmi trimit soţia.
Grace Kelly a spus o data despre dvs ca sunteti „cel mai dur tip sensibil”...
Am fost mereu prietenos şi cumsecade, dar dacă am zis „nu“, a rămas „nu“. Uneori cred că lăsam impresia unui om prea sensibil, dar am ştiut mereu să mă impun. Am luptat pentru viziunile mele şi nu m-am lăsat niciodată comandat de bani sau producători...
În cazul celui mai recent film al Dvs, „La Boheme“, v-ati impus viziunea... Nu aţi prezentat o ecranizare „modernă“, care are la baza opera lui Puccini, ci una „clasică“. Nu v-ati gandit să „modernizati“ drama croitoresei Mimi şi a poetului Rodolfo?
w: Am încasat critici nu tocmai magulitoare pentru ecranizarea operei în manieră clasică. Dar mie mi s-ar fi părut lipsit de inspiraţie să adaptez, să o las pe Mimi să moară de SIDA sau ceva asemănător. Mi se pare deja conservator să încerci tot timpul să înnoieşti o operă numai pentru a nu plictisi publicul. Dacă vreau să povestesc ceva „modern“, scriu altă poveste, de ce aş face abuz de sărmanul Puccini? Tăria acestei opere este muzica. Am doi interpreţi excelenţi, iar „chimia“ unică dintre ei am vrut să o arăt în film. Voiam să reţin atenţia asupra acestei pasiuni a interpretării la Netrebko şi Villazon.
„CREDEAM CĂ OPERA E PENTRU PENSIONARI”
A fost greu să colaboraţi cu doi cântăreţi celebri, precum Anna Netrebko şi Rolando Villzon, ţinând cont de faptul că artiştii de operă sunt condieraţi extrem de vanitoşi?
Nu, dimpotrivă. Amândoi sunt extrem de talentaţi, creativi, fără capricii. Netrebko este cea mai bună colaboartoare pe care ţi-o poţi dori, necomplicată şi foarte profesionistă, lipsită de vanitate. Nu pot spune decât cele mai bune lucruri despre ea. Villazon este un om extraodrinar. Un clown deosebit de vesel şi autentic. Dificil a fost să lucrez cu vărul meu, Ioan Holender... (râde)
De ce? Ce spune vărul dvs despre film...
N-a spus multe. El interpreteaza rolul lui Alcindoro, iar „Neue Zürcher Zeitung“ l-a criticat pentru prestaţia sa. Ioan, însă, s-a amuzat pe seama critcii, a spus că simplul fapt că l-au luat în seamă e o onoare. De fapt, prestaţia lui este foarte bună în film. A fost puţin dificil cu el, deoerce este obişnuit să dea comenzi, nu să primească. (rade)
A avut o influenţă asupra decizei Dvs de-a ecraniza opera lui Puccini?
Eu nu sunt un mare cunoscător de operă, iar legătura mea cu opera este Ioan, dar care nu a avut nici o influenţă asupra deciziei mele de a ecraniza opera. A fost propunerea producătorului cu care am adaptat pentru televiziune romanul, „Razboi şi Pace“. Ideea de a face operă are o istorie mai veche. Grace Kelly mi-a „ordonat” acum 30 de ani, oarecum în glumă, ca după ce trec de 50 de ani să merg anual la Monaco şi să pun în scenă câte o operă.
„AM FĂCUT ULTIMUL FILM CU GRACE KELLY”
V-aţi fi îndeplinit „misiunea“, dacă ar mai fi trăit Grace Kelly ?
Mda, aş face-o. Pe atunci eu susţineam că opera este pentru pensionari (râde), glumeam pe seama operei, pe care ea o iubea. Aşa mi-a făcut ea atunci propunerea ca după „pensionarea“ mea să regizez operă în Monaco. Pe atunci nu ştiam cât de greu este, acum o ştiu.
Cu Grace Kelly ati păstrat legătura dupa colaborarea din 1977...
După filmările de atunci am păstrat legătura. Ea a lucrat pentru mine ca director de casting, la două filme, iar împreună am mai făcut încă un film, care nu a fost distribuit în cinematografe deoarce ea, din păcate, a murit. A fost o comedie şi, din câte ştiu, ultimul film al actriţei. Un film oarecum de adio. Spunea că viaţa nu e de trăit, dacă nu suntem dispuşi să ne asumăm şi suferinţa sau pierderea, căci doar aşa putem simţi bucuria fericirii, împlinirii.
De-a lungul carierei aţi lucrat şi cu mari actori şi producători. Există o întâlnire care v-a impresionat mai mult?
E ca şi cum ai întreba o mamă care este copilul ei preferat. Dacă spun că e James Woods, care jucat genial roul fostului primar al New York-ului, Giuliani, în filmul „The Rudy Giuliani Story“, şi pe care am reuşit să-l trasnsform dintr-un conservator într-un liberal, nu ar fi cinstit faţă de alţii, care m-au impresionat altfel. Aşa precum Tom Waits, care a debutat ca „răufacator“ în filmul meu „Cold Feed“. Aşa mă gândesc că ar trebuie să răspund la o asmenea întrebare numindu-l pe unul sau pe latul..., nu m-aş putea decide. Grace Kelly a fost importantă. Ea mi-a uşurat drumul către Holywood, aş zice.
„Lauren Bacall.... o întâlnire de excepţie”
Printre acestia s-a numărat şi Lauren Bacall, fosta soţie a lui Humphrey Bogart...
Lauren Bacall a fost îtr-adevă o întâlnire de excepţie, mai ales că şi ea are rădăcini româneşti. După filmările la „The Venice Project“ am insistat să facem împreună o călătorie în România, dar nu am reuşit să o conving. Ea este pe de-o parte un mare star, cu multe capricii, pe de-altă parte, o fiinţă veselă şi spontană, dintr-un anume punct de vedere - geniala. Dar... ca să o descriu cel mai bine, trebuie să-l citez pe agentul ei, care mi-a spus cândva: „Darling, most of the time she is a pain in the as“ („Dragule, ea este mai mereu un cui în talpă“) (râde). Totuşi am reuşit să fac un film întreg cu ea, "The Venice Project".
LA BOHEME
Un film al marilor emoţii
La 112 ani de la premiera operei compusă de Giacomo Puccini şi în anul în care se sărbătoresc 150 de ani de la naşterea compozitorului, „La Boheme“ cucereşte, începând cu luna aceasta, marele ecran cu filmul lui Robert Dornhelm. Regizorul s-a decis pentru o ecranizare clasică, o punere în scenă opulentă, un film al marilor emoţii. Unii critici consideră ecranizarea regizorului „de modă veche“, iar alţii o apreciază tocmai pentru asta. Din distribuţie fac parte „perechea de vis a operei“, Anna Netrebko şi Rolando Villazon, dar şi românul Ioan Holender.
Veşti bune pentru chiriaşii ANL
n şedinţa de azi a Guvernului s-a hotărât ca termenul în care chiriaşii ANL îşi pot cumpăra locuinţele să fie micşorat de la cinci, la trei ani, anunţă Mediafax.
În plus
, pentru tinerii care vor să îşi construiască o locuinţă finanţată prin credit
ipotecar, subvenţia a fost majorată de la 20 la 30% din valoarea construcţiei.
Astfel, subvenţia va fi acoperită până la suma de 15.000 de euro
, cu 5.000 de euro mai mult decât în prezent.
Integral in Evenimentul Zilei
În plus
, pentru tinerii care vor să îşi construiască o locuinţă finanţată prin credit
ipotecar, subvenţia a fost majorată de la 20 la 30% din valoarea construcţiei.
Astfel, subvenţia va fi acoperită până la suma de 15.000 de euro
, cu 5.000 de euro mai mult decât în prezent.
Integral in Evenimentul Zilei
miercuri, 8 iulie 2009
PD-L îi cedează lui C.V Tudor postul de vicepreşedinte al Senatului
nţelegerea ar fi avut loc marţi dimineaţa, democrat-liberalii arătându-se dispuşi să cedeze postul de vicepreşedinte al Biroului
Permanent ce îi revenea, conform algoritmului politic de la Senat. Corneliu Vadim Tudor
Corneliu Vadim Tudor
Democrat-liberalii îi vor ceda liderului PRM C.V.Tudor postul de vicepreşedinte al Senatului în schimbul sprijinului politic al PRM pentru moţiunile simple anunţate de pedelişti, au declarat surse parlamentare.
Senatorul PSD Nicolae Şerban a precizat marţi că, în cadrul discuţiilor de la nivelul conducerii Senatului, s-a găsit o soluţie politică, ce urmează a fi validată de plenul Senatului. El a refuzat însă să dea detalii legate de acordul la care s-ar fi ajuns în urma discuţiilor din BP.
Prin acest acord s-ar pune capăt disputei PRM-PC privind postul de vicepreşedinte pe care conservatorii au refuzat să-l cedeze liderului PRM.
Permanent ce îi revenea, conform algoritmului politic de la Senat. Corneliu Vadim Tudor
Corneliu Vadim Tudor
Democrat-liberalii îi vor ceda liderului PRM C.V.Tudor postul de vicepreşedinte al Senatului în schimbul sprijinului politic al PRM pentru moţiunile simple anunţate de pedelişti, au declarat surse parlamentare.
Senatorul PSD Nicolae Şerban a precizat marţi că, în cadrul discuţiilor de la nivelul conducerii Senatului, s-a găsit o soluţie politică, ce urmează a fi validată de plenul Senatului. El a refuzat însă să dea detalii legate de acordul la care s-ar fi ajuns în urma discuţiilor din BP.
Prin acest acord s-ar pune capăt disputei PRM-PC privind postul de vicepreşedinte pe care conservatorii au refuzat să-l cedeze liderului PRM.
Vedetele politice şi-au aranjat competitori de paie
upă desenarea colegiilor electorale printr-un blat între toate partidele, se conturează o altă şmecherie: liderii intră în alegeri cu adversari net inferiori.
Alegerile din 30 noiembrie sunt primele alegeri parlamentare organizate după sistemul de vot uninominal. Vom alege oameni şi nu liste. Ca la primărie sau ca la preşedinţie. Cotidianul a încercat să pună pe hârtie cele mai interesante confruntări electorale, identificând contracandidaţii liderilor politici. Concluzia la prima vedere: posibil blat electoral. Aproape nici unul dintre liderii partidelor nu are adversari pe măsură.
În ultimele săptămâni au apărut mai multe informaţii care sugerau câteva confruntări interesante. Theodor Stolojan (PD-L) se pregătea să candideze împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu (PNL) pentru Colegiul 2 din Bucureşti. Stolojan s-a răzgândit şi nu mai candidează.
Radu Berceanu (PD-L) şi Mircea Geoană (PSD) ar fi trebuit să se bată pentru Colegiul 5 Senat Dolj. Berceanu şi-a ales ulterior alt colegiu. O confruntare cu multe artificii am fi putut avea în Colegiul 8 Camera
Deputaţilor Prahova, acolo unde Gigi Becali (PNG) se gândea să se lupte cu Adrian Năstase (PSD). Şi Becali s-a răzgândit, lăsându-l astfel pe Năstase fără adversar.
Au mai rămas trei luni până la alegeri. Mai exact, 88 de zile. Partidele politice nu şi-au definitivat încă listele complete ale candidaturilor. Se ştie, în mare
, unde vor candida
liderii partidelor şi, după cum se poate observa din tabelele de mai jos, ei par că nu vor avea mari probleme. Surse din PSD, PD-L şi PNL - principalele partide competitoare în alegerile din 30 noiembrie - recunosc că s-au purtat şi se poartă încă negocieri privind „aranjarea“ colegiilor pentru lideri în aşa fel încât „să iasă cine trebuie“.
O dovadă pentru „aranjarea“ acestor colegii poate fi şi faptul că nu există încă doi lideri care să se bată pentru acelaşi colegiu. Iată, spre exemplu, ce se întâmplă în Colegiul 2 Bucureşti, acolo unde candidează premierul Tăriceanu. PSD îl aruncă în luptă pe cantautorul Victor Socaciu, deşi acest partid avea nume foarte grele care ar fi putut să-i ţină piept liderului PNL. Adrian Năstase şi Ion Iliescu sunt doar doi dintre membrii PSD Sector 1. La fel se întâmplă şi la Dolj, în Colegiul Dăbuleni, acolo unde PNL şi PD-L par să-i facă pomană lui Mircea Geoană un loc de senator. Tot asemenea şi în Colegiul 9 de la Bacău, acolo unde PNL se pregăteşte să arunce un necunoscut de la organizaţia de tineret pentru a-l „confrunta“ pe Viorel Hrebenciuc (PSD).
Alegerile din 30 noiembrie sunt primele alegeri parlamentare organizate după sistemul de vot uninominal. Vom alege oameni şi nu liste. Ca la primărie sau ca la preşedinţie. Cotidianul a încercat să pună pe hârtie cele mai interesante confruntări electorale, identificând contracandidaţii liderilor politici. Concluzia la prima vedere: posibil blat electoral. Aproape nici unul dintre liderii partidelor nu are adversari pe măsură.
În ultimele săptămâni au apărut mai multe informaţii care sugerau câteva confruntări interesante. Theodor Stolojan (PD-L) se pregătea să candideze împotriva lui Călin Popescu Tăriceanu (PNL) pentru Colegiul 2 din Bucureşti. Stolojan s-a răzgândit şi nu mai candidează.
Radu Berceanu (PD-L) şi Mircea Geoană (PSD) ar fi trebuit să se bată pentru Colegiul 5 Senat Dolj. Berceanu şi-a ales ulterior alt colegiu. O confruntare cu multe artificii am fi putut avea în Colegiul 8 Camera
Deputaţilor Prahova, acolo unde Gigi Becali (PNG) se gândea să se lupte cu Adrian Năstase (PSD). Şi Becali s-a răzgândit, lăsându-l astfel pe Năstase fără adversar.
Au mai rămas trei luni până la alegeri. Mai exact, 88 de zile. Partidele politice nu şi-au definitivat încă listele complete ale candidaturilor. Se ştie, în mare
, unde vor candida
liderii partidelor şi, după cum se poate observa din tabelele de mai jos, ei par că nu vor avea mari probleme. Surse din PSD, PD-L şi PNL - principalele partide competitoare în alegerile din 30 noiembrie - recunosc că s-au purtat şi se poartă încă negocieri privind „aranjarea“ colegiilor pentru lideri în aşa fel încât „să iasă cine trebuie“.
O dovadă pentru „aranjarea“ acestor colegii poate fi şi faptul că nu există încă doi lideri care să se bată pentru acelaşi colegiu. Iată, spre exemplu, ce se întâmplă în Colegiul 2 Bucureşti, acolo unde candidează premierul Tăriceanu. PSD îl aruncă în luptă pe cantautorul Victor Socaciu, deşi acest partid avea nume foarte grele care ar fi putut să-i ţină piept liderului PNL. Adrian Năstase şi Ion Iliescu sunt doar doi dintre membrii PSD Sector 1. La fel se întâmplă şi la Dolj, în Colegiul Dăbuleni, acolo unde PNL şi PD-L par să-i facă pomană lui Mircea Geoană un loc de senator. Tot asemenea şi în Colegiul 9 de la Bacău, acolo unde PNL se pregăteşte să arunce un necunoscut de la organizaţia de tineret pentru a-l „confrunta“ pe Viorel Hrebenciuc (PSD).
Procesul lui Dan Voiculescu a fost amânat, pentru că judecătorul nu avea certificat ORNISS
ibunalul Bucureşti a amânat primul termen al procesului lui Dan Voiculescu cu CNSAS, deoarece judecătorul care a primit dosarul
nu are certificat ORNISS, preşedintele secţiei de contencios-administrativ urmând să desemneze un alt magistrat pentru acest caz, relatează NewsIn.
Dan Voiculescu a fost reprezentat în instanţă tot de deputatul Sergiu Andon, dar şi de avocatul Călin Zamfirescu, socrul ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu.
Andon a afirmat că este discutabilă procedura de a cere judecătorului să aibă certificat ORNISS (de acces la informaţii clasificate), având în vedere că dosarul a ajuns deja în spaţiul public.
La Tribunalul Bucureşti a început, astăzi, procesul în care CNSAS cere recunoaşterea lui Dan Voiculescu drept colaborator al Securităţii, decizia fiind doar de competenţa judecătorilor după ce legea Consiliului a fost declarată neconstituţională în urma excepţiilor invocate chiar de avocaţii liderului PC.
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a decis, prima dată în iunie 2006 şi apoi definitiv în august acelaşi an, că Dan Voiculescu a fost colaborator al Securităţii ca poliţie politică. Este vorba despre note informative în care acesta şi-ar fi turnat rude care voiau să fugă din ţară, colegi de studenţie şi, mai apoi, colegi de serviciu. Citeşte tot articolul în Adevărul.
nu are certificat ORNISS, preşedintele secţiei de contencios-administrativ urmând să desemneze un alt magistrat pentru acest caz, relatează NewsIn.
Dan Voiculescu a fost reprezentat în instanţă tot de deputatul Sergiu Andon, dar şi de avocatul Călin Zamfirescu, socrul ministrului justiţiei, Cătălin Predoiu.
Andon a afirmat că este discutabilă procedura de a cere judecătorului să aibă certificat ORNISS (de acces la informaţii clasificate), având în vedere că dosarul a ajuns deja în spaţiul public.
La Tribunalul Bucureşti a început, astăzi, procesul în care CNSAS cere recunoaşterea lui Dan Voiculescu drept colaborator al Securităţii, decizia fiind doar de competenţa judecătorilor după ce legea Consiliului a fost declarată neconstituţională în urma excepţiilor invocate chiar de avocaţii liderului PC.
Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a decis, prima dată în iunie 2006 şi apoi definitiv în august acelaşi an, că Dan Voiculescu a fost colaborator al Securităţii ca poliţie politică. Este vorba despre note informative în care acesta şi-ar fi turnat rude care voiau să fugă din ţară, colegi de studenţie şi, mai apoi, colegi de serviciu. Citeşte tot articolul în Adevărul.
SRI sta cu ochii pe granita de Est
ornind de la o dezbatere declansata de ZIUA, directorul SRI, George Maior, ne-a acordat un interviu in exclusivitate despre strategia de securitate nationala
a Romaniei.
In ce masura s-a tinut cont
in cadrul acestui proces de restructurare si de studiul expertului american Larry Watts din 2005, "Reforma SRI"?
Pe langa anumite evaluari interesante, studiul domnului Watts prezinta cateva principii generale ale practicii intelligence intr-un stat democratic, care se regasesc, de altfel, in intreaga literatura de specialitate dezvoltata in diferite think-tank-uri internationale.
Cred ca suntem intr-o etapa a transformarii in care am depasit de mult nivelul aplicarii unor asemenea principii generale si in care ne axam pe aspecte de modernizare mult mai de adancime decat cele incluse intr-un articol scris acum cativa ani si raspunzand unui anumit context al acelei perioade.
Modernizarea Serviciului Roman de Informatii nu este rezultatul unor studii academice, ci a unei analize de substanta la nivel de management, activitati si procese de intelligence, politici de personal si planificare, realizata pe baza propriilor noastre evaluari si pe recomandarile unor experti din cadrul serviciilor
de informatii din state membre NATO. Acesti experti sunt profesionisti in domeniu si au fost angrenati in designul institutional al unor servicii cu experienta.
Conform organigramei si explicatiilor prezentate public se desfiinteaza Inspectoratele, sub imperiul descentralizarii si se infiinteaza "Directii Generale si Directii". Nu este o contradictie?
Directiile Generale si Directiile sunt structuri de sine statatoare si nu au nici o legatura, prin atributiile lor, cu fostele inspectorate. Inspectoratele s-au desfiintat pentru ca reprezentau suprastructuri cu atributii de coordonare care, pe anumite dimensiuni, ingreunau procesul decizional intern. Principiul de la care am pornit in reorganizare este cel al centralismului strategic, la nivel de decizie si management, si al autonomiei tactice in practica activitatii de informatii.
Astfel, desfiintarea inspectoratelor contribuie la cresterea cooperarii pe orizontala, flexibilizare si la o mai buna gestionare a problematicilor de securitate in responsabilitatea directiilor actuale.
Directiile generale sunt constituite similar directiilor, diferenta fiind data doar de dimensiunea unitatii fara a exista un raport de subordonare similar celui existent in perioada de functionare a inspectoratelor. In prezent nici o structura nu a preluat fostele atributii ale inspectoratelor sau nu a fost organizata similar acestora. Organizarea pe directii si directii generale raspunde de altfel si unui demers de adaptare functionala la modelele existente in alte servicii de informatii din state membre NATO si UE.
UM 0110 merge mai departe
Care au fost motivele desfiintarii Unitatii insarcinate cu riscurile zonale adiacente frontierelor, din cadrul blocului apararii Constitutiei, succesoarea fostei UM 0110, unitatea "anti-KGB"?
In primul rand, unitatea insarcinata cu riscurile zonale adiacente frontierelor nu are legatura cu fosta UM 0110. In al doilea rand, reconfigurarea SRI s-a realizat pentru a asigura o gestionare mai buna a tuturor riscurilor de securitate actuale, inclusiv a celor adiacente frontierelor, adaptata evolutiei acestora in prezent. Exista functiuni care putem spune ca au o anumita continuitate strategica, dar si atributii si domenii de actiune care s-au schimbat, ca efect al dinamicii extrem de complexe a actualului context de securitate si al modificarilor in plan geopolitic la care asistam.
In al treilea rand, faptul ca o unitate se desfiinteaza, nu inseamna sa problematica in competenta acesteia nu mai este gestionata, sens in care anumite responsabilitati ale fostei UM 0110 se regasesc acum, dupa cum am mai spus, intr-o logica noua, in cadrul structurilor responsabile in domeniul contraspionajului. Pentru a raspunde si unor speculatii din mass-media, trebuie sa precizez ca acest domeniu al contraspionajului a fost consolidat in mod semnificativ prin actualul proces de transformare.
Prioritatile SRI pe granita NATO-UE
Care mai sunt prioritatile de azi ale SRI, tinand cont de integrarea in structurile euro-atlantice si aliatii strategici, de componenta profesionista anti-tero, de faptul ca aparam o dubla granita rasariteana, si a NATO si a UE, si ca din zona estica parvin cele mai mari
provocari, geopolitice, geostrategice, geoeconomice?
Exact despre aceasta este vorba. Prioritatile SRI - derivate din strategiile nationale de securitate si aparare - sunt in mod clar explicitate, in cadrul domeniilor de competenta, pe site-ul institutiei si in evaluarea realizata in cadrul Viziunii de transformare 2007-2010, de asemenea postata pe Internet.
Obiectivele noastre au in vedere asumarea unui rol relevant al Romaniei in regiunea extinsa a Marii Negre si contracararea riscurilor care provin din aceasta zona, dezvoltarea capacitatilor de protejare, in sens larg, a granitei de Est a NATO si UE, promovarea intereselor tarii noastre in domeniul politic, economic si energetic, prevenirea si contracararea riscurilor transfrontaliere precum terorismul sau crima organizata. In acest sens, faptul ca suntem un stat "de granita" ne obliga sa ne asumam responsabilitati crescute in ceea ce priveste atat promovarea obiectivelor proprii de securitate, cat si apararea celor ale Uniunii Europene si aliatilor nostri din NATO, mai ales ca suntem plasati intr-o regiune cu un potential de instabilitate ridicat.
Pe langa prioritatile derivate din consolidarea capacitatilor operationale ale Serviciului pe dimensiunile mentionate anterior, un obiectiv important al SRI este si dezvoltarea componentei analitice a activitatii noastre. Intr-o lume complexa, in care riscurile sunt multiple si interdependente, este fundamental sa putem anticipa anumite evolutii strategice, sa analizam alternativele si optiunile de actiune ale Romaniei in domeniul securitatii si sa realizam evaluari de substanta asupra modalitatilor de gestionare a provocarilor si riscurilor actuale la adresa intereselor nationale.
In toamna acestui an, Serviciul Roman de Informatii va supune aprobarii CSAT prima sa Strategie de Informatii care va stabili in mod clar obiectivele de ansamblu ale institutiei pe termen mediu, misiunile noastre strategice, directiile de actiune si mecanismele de asigurare a resurselor necesare indeplinirii acestora. Toate serviciile de informatii importante au astfel de strategii care constituie fundamentul principal al planificarii activitatii de intelligence.
"Cartitele" serviciilor straine, monitorizate
Anual, atat CIA si FBI cat si alte servicii respectabile raporteaza public cazurile de tradare, infiltrari ale altor servicii speciale straine, uneori chiar partenere (vezi un recent caz din SUA atribuit Mossad). In privinta SUA, doua din aceste "cartite" ale Rusiei, ajunse faimoase, au avut de-a face si cu Romania. Cum se face totusi ca, in Romania, nu este prins sau dovedit nici un spion al unei puteri straine? Nu cumva pentru ca exista o complicitate politico-economica care domina structurile de stat si afecteaza grav chiar SRI?
Monitorizarea si prevenirea in domeniul contraspionajului se realizeaza conform unor reguli clare, in care publicitatea nu este neaparat un atu sau o proba a eficientei. Dimpotriva.
In cazul identificarii unor activitati de spionaj extern, principalul nostru interes nu este mediatizarea succesului, ci adoptarea unor masuri prin care sa se previna si contracareze activitatea acestora in cooperare cu alte institutii ale statului. Este de preferat sa monitorizezi si sa previi decat sa instrumentezi un proces sau sa reactionezi public dupa ce prejudiciul la adresa securitatii nationale a fost deja realizat. Profesionalismul cu care SRI gestioneaza cazuri complexe pe acest domeniu este apreciat in mod deosebit
de partenerii externi, printre care si serviciile mentionate in cadrul intrebarii.
a Romaniei.
In ce masura s-a tinut cont
in cadrul acestui proces de restructurare si de studiul expertului american Larry Watts din 2005, "Reforma SRI"?
Pe langa anumite evaluari interesante, studiul domnului Watts prezinta cateva principii generale ale practicii intelligence intr-un stat democratic, care se regasesc, de altfel, in intreaga literatura de specialitate dezvoltata in diferite think-tank-uri internationale.
Cred ca suntem intr-o etapa a transformarii in care am depasit de mult nivelul aplicarii unor asemenea principii generale si in care ne axam pe aspecte de modernizare mult mai de adancime decat cele incluse intr-un articol scris acum cativa ani si raspunzand unui anumit context al acelei perioade.
Modernizarea Serviciului Roman de Informatii nu este rezultatul unor studii academice, ci a unei analize de substanta la nivel de management, activitati si procese de intelligence, politici de personal si planificare, realizata pe baza propriilor noastre evaluari si pe recomandarile unor experti din cadrul serviciilor
de informatii din state membre NATO. Acesti experti sunt profesionisti in domeniu si au fost angrenati in designul institutional al unor servicii cu experienta.
Conform organigramei si explicatiilor prezentate public se desfiinteaza Inspectoratele, sub imperiul descentralizarii si se infiinteaza "Directii Generale si Directii". Nu este o contradictie?
Directiile Generale si Directiile sunt structuri de sine statatoare si nu au nici o legatura, prin atributiile lor, cu fostele inspectorate. Inspectoratele s-au desfiintat pentru ca reprezentau suprastructuri cu atributii de coordonare care, pe anumite dimensiuni, ingreunau procesul decizional intern. Principiul de la care am pornit in reorganizare este cel al centralismului strategic, la nivel de decizie si management, si al autonomiei tactice in practica activitatii de informatii.
Astfel, desfiintarea inspectoratelor contribuie la cresterea cooperarii pe orizontala, flexibilizare si la o mai buna gestionare a problematicilor de securitate in responsabilitatea directiilor actuale.
Directiile generale sunt constituite similar directiilor, diferenta fiind data doar de dimensiunea unitatii fara a exista un raport de subordonare similar celui existent in perioada de functionare a inspectoratelor. In prezent nici o structura nu a preluat fostele atributii ale inspectoratelor sau nu a fost organizata similar acestora. Organizarea pe directii si directii generale raspunde de altfel si unui demers de adaptare functionala la modelele existente in alte servicii de informatii din state membre NATO si UE.
UM 0110 merge mai departe
Care au fost motivele desfiintarii Unitatii insarcinate cu riscurile zonale adiacente frontierelor, din cadrul blocului apararii Constitutiei, succesoarea fostei UM 0110, unitatea "anti-KGB"?
In primul rand, unitatea insarcinata cu riscurile zonale adiacente frontierelor nu are legatura cu fosta UM 0110. In al doilea rand, reconfigurarea SRI s-a realizat pentru a asigura o gestionare mai buna a tuturor riscurilor de securitate actuale, inclusiv a celor adiacente frontierelor, adaptata evolutiei acestora in prezent. Exista functiuni care putem spune ca au o anumita continuitate strategica, dar si atributii si domenii de actiune care s-au schimbat, ca efect al dinamicii extrem de complexe a actualului context de securitate si al modificarilor in plan geopolitic la care asistam.
In al treilea rand, faptul ca o unitate se desfiinteaza, nu inseamna sa problematica in competenta acesteia nu mai este gestionata, sens in care anumite responsabilitati ale fostei UM 0110 se regasesc acum, dupa cum am mai spus, intr-o logica noua, in cadrul structurilor responsabile in domeniul contraspionajului. Pentru a raspunde si unor speculatii din mass-media, trebuie sa precizez ca acest domeniu al contraspionajului a fost consolidat in mod semnificativ prin actualul proces de transformare.
Prioritatile SRI pe granita NATO-UE
Care mai sunt prioritatile de azi ale SRI, tinand cont de integrarea in structurile euro-atlantice si aliatii strategici, de componenta profesionista anti-tero, de faptul ca aparam o dubla granita rasariteana, si a NATO si a UE, si ca din zona estica parvin cele mai mari
provocari, geopolitice, geostrategice, geoeconomice?
Exact despre aceasta este vorba. Prioritatile SRI - derivate din strategiile nationale de securitate si aparare - sunt in mod clar explicitate, in cadrul domeniilor de competenta, pe site-ul institutiei si in evaluarea realizata in cadrul Viziunii de transformare 2007-2010, de asemenea postata pe Internet.
Obiectivele noastre au in vedere asumarea unui rol relevant al Romaniei in regiunea extinsa a Marii Negre si contracararea riscurilor care provin din aceasta zona, dezvoltarea capacitatilor de protejare, in sens larg, a granitei de Est a NATO si UE, promovarea intereselor tarii noastre in domeniul politic, economic si energetic, prevenirea si contracararea riscurilor transfrontaliere precum terorismul sau crima organizata. In acest sens, faptul ca suntem un stat "de granita" ne obliga sa ne asumam responsabilitati crescute in ceea ce priveste atat promovarea obiectivelor proprii de securitate, cat si apararea celor ale Uniunii Europene si aliatilor nostri din NATO, mai ales ca suntem plasati intr-o regiune cu un potential de instabilitate ridicat.
Pe langa prioritatile derivate din consolidarea capacitatilor operationale ale Serviciului pe dimensiunile mentionate anterior, un obiectiv important al SRI este si dezvoltarea componentei analitice a activitatii noastre. Intr-o lume complexa, in care riscurile sunt multiple si interdependente, este fundamental sa putem anticipa anumite evolutii strategice, sa analizam alternativele si optiunile de actiune ale Romaniei in domeniul securitatii si sa realizam evaluari de substanta asupra modalitatilor de gestionare a provocarilor si riscurilor actuale la adresa intereselor nationale.
In toamna acestui an, Serviciul Roman de Informatii va supune aprobarii CSAT prima sa Strategie de Informatii care va stabili in mod clar obiectivele de ansamblu ale institutiei pe termen mediu, misiunile noastre strategice, directiile de actiune si mecanismele de asigurare a resurselor necesare indeplinirii acestora. Toate serviciile de informatii importante au astfel de strategii care constituie fundamentul principal al planificarii activitatii de intelligence.
"Cartitele" serviciilor straine, monitorizate
Anual, atat CIA si FBI cat si alte servicii respectabile raporteaza public cazurile de tradare, infiltrari ale altor servicii speciale straine, uneori chiar partenere (vezi un recent caz din SUA atribuit Mossad). In privinta SUA, doua din aceste "cartite" ale Rusiei, ajunse faimoase, au avut de-a face si cu Romania. Cum se face totusi ca, in Romania, nu este prins sau dovedit nici un spion al unei puteri straine? Nu cumva pentru ca exista o complicitate politico-economica care domina structurile de stat si afecteaza grav chiar SRI?
Monitorizarea si prevenirea in domeniul contraspionajului se realizeaza conform unor reguli clare, in care publicitatea nu este neaparat un atu sau o proba a eficientei. Dimpotriva.
In cazul identificarii unor activitati de spionaj extern, principalul nostru interes nu este mediatizarea succesului, ci adoptarea unor masuri prin care sa se previna si contracareze activitatea acestora in cooperare cu alte institutii ale statului. Este de preferat sa monitorizezi si sa previi decat sa instrumentezi un proces sau sa reactionezi public dupa ce prejudiciul la adresa securitatii nationale a fost deja realizat. Profesionalismul cu care SRI gestioneaza cazuri complexe pe acest domeniu este apreciat in mod deosebit
de partenerii externi, printre care si serviciile mentionate in cadrul intrebarii.
Banii dati de Guvern pentru scoli: si prea putini si prea tarziu
Banii alocati de Executiv scolilor la sedinta de Guvern de saptamana trecuta – 434 milioane lei
– nu pot fi folositi pentru ca au venit prea tarziu, atrag atentia sindicatele din invatamant.
In doua saptamani incepe scoala, deci nu mai e timp de intocmit proiecte si de facut licitatii, asa incat banii ori se vor intoarce la buget, ori vor fi alocati pentru alte capitole de cheltuieli, ne-a explicat secretarul general al Federatiei Educatiei Nationale (FEN), Constantin Ciosu. Purtatorul de cuvant al Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului (MEdCT) sustine insa ca Guvernul a mai dat doua transe de bani scolilor, iar aceasta din urma, a treia, este destinata finalizarii lucrarilor incepute cu fondurile din celelalte doua. Reprezentantii Ministerului de Finante nu ne-au dat o explicatie pentru care alocarea acestei a treia transe s-a facut atat de tarziu.
Pe 27 august Guvernul a decis alocarea a peste 434 milioane lei pentru constructia si reabilitarea de scoli, gradinite, campusuri scolare si scoli de arte si meserii. In total, ar trebui sa beneficize de aceasta finantare 1.595 de unitati din invatamantul preuniversitar de stat.
"In fiecare an societatea si autoritatile se lamenteaza ca jumatate din scoli nu au autorizatie sanitara de functionare, dar Guvernul da banii in fiecare an numai in jurul datei
de 1 septembrie, cand e prea tarziu", ne-a spus Ciosu. El atrage atentia asupra faptului ca sumele alocate de Guvern sunt pentru construirea de scoli, pentru consolidari si alte investitii, nu pentru curatenie, igienizare ori alte actiuni care au ca scop imbunatatirea conditiilor de invatamant. "Chiar si pentru consolidari este tarziu, pentru ca nu mai ai timp, in zece zile, sa faci licitatii si sa efectuezi lucrari", a precizat Ciosu. Din experienta anilor anteriori, intocmirea si alegerea proiectelor pentru reabilitare pot dura cel putin cateva saptamani, iar o licitatie de atribuire poate dura intre cateva zile si cateva luni.
Suma de 434 milioane lei va fi dislocata din bugetul de stat. Gheorghe Isvoranu, presedintele unui alt sindicat din invatamant – Federatia "Spiru Haret" –, are si el aceeasi nemultumire: "Suma trebuia alocata mai de mult, acum nu mai e timp pentru noi lucrari, doar pentru finalizarea celor incepute. si la sfarsitul anului Guvernul zice ca ne-a dat bani si nu am fost in stare sa-i cheltuim", s-a aratat nedumerit Isvoranu, care crede ca hotararea Guvernului "e cu iz electoral".
Seful Serviciului de Relatii Publice din MEDCT, Daniel Tomoni, ne-a declarat ca "lucrarile pentru care se asigura finantare prin cea mai recenta hotarare de Guvern sunt aceleasi ca si in cazul primelor doua – din ianuarie si martie, prin care a fost alocat peste un miliard de lei pentru 5.319 scoli din toata tara". Fondurile au fost alocate acestor unitati de invatamant pentru cheltuieli de capital (mobilier, aparatura etc.), edificarea si construirea de campusuri scolare si scoli de arte si meserii, utilitati, obiective de investitii, consolidari, reabilitari si reparatii capitale. "Nivelul absorbtiei acestor fonduri la nivel national este de circa 95%", ne-a declarat Daniel Tomoni.
Sindicalistii spun insa ca si anul trecut situatia a fost similara. "Nu e rau ca s-au dat acesti bani, dar din nou e tarziu. Daca ii dadeau inainte de sfarsitul anului scolar, se puteau face multe", afirma liderul Federatiei "Spiru Haret". Vina este a ministerului, care gestioneaza prost banii, acuza sindicalistul de la FEN Gheorghe Ciosu: "Este vorba de lipsa de interes a ministrului Educatiei".
– nu pot fi folositi pentru ca au venit prea tarziu, atrag atentia sindicatele din invatamant.
In doua saptamani incepe scoala, deci nu mai e timp de intocmit proiecte si de facut licitatii, asa incat banii ori se vor intoarce la buget, ori vor fi alocati pentru alte capitole de cheltuieli, ne-a explicat secretarul general al Federatiei Educatiei Nationale (FEN), Constantin Ciosu. Purtatorul de cuvant al Ministerului Educatiei, Cercetarii si Tineretului (MEdCT) sustine insa ca Guvernul a mai dat doua transe de bani scolilor, iar aceasta din urma, a treia, este destinata finalizarii lucrarilor incepute cu fondurile din celelalte doua. Reprezentantii Ministerului de Finante nu ne-au dat o explicatie pentru care alocarea acestei a treia transe s-a facut atat de tarziu.
Pe 27 august Guvernul a decis alocarea a peste 434 milioane lei pentru constructia si reabilitarea de scoli, gradinite, campusuri scolare si scoli de arte si meserii. In total, ar trebui sa beneficize de aceasta finantare 1.595 de unitati din invatamantul preuniversitar de stat.
"In fiecare an societatea si autoritatile se lamenteaza ca jumatate din scoli nu au autorizatie sanitara de functionare, dar Guvernul da banii in fiecare an numai in jurul datei
de 1 septembrie, cand e prea tarziu", ne-a spus Ciosu. El atrage atentia asupra faptului ca sumele alocate de Guvern sunt pentru construirea de scoli, pentru consolidari si alte investitii, nu pentru curatenie, igienizare ori alte actiuni care au ca scop imbunatatirea conditiilor de invatamant. "Chiar si pentru consolidari este tarziu, pentru ca nu mai ai timp, in zece zile, sa faci licitatii si sa efectuezi lucrari", a precizat Ciosu. Din experienta anilor anteriori, intocmirea si alegerea proiectelor pentru reabilitare pot dura cel putin cateva saptamani, iar o licitatie de atribuire poate dura intre cateva zile si cateva luni.
Suma de 434 milioane lei va fi dislocata din bugetul de stat. Gheorghe Isvoranu, presedintele unui alt sindicat din invatamant – Federatia "Spiru Haret" –, are si el aceeasi nemultumire: "Suma trebuia alocata mai de mult, acum nu mai e timp pentru noi lucrari, doar pentru finalizarea celor incepute. si la sfarsitul anului Guvernul zice ca ne-a dat bani si nu am fost in stare sa-i cheltuim", s-a aratat nedumerit Isvoranu, care crede ca hotararea Guvernului "e cu iz electoral".
Seful Serviciului de Relatii Publice din MEDCT, Daniel Tomoni, ne-a declarat ca "lucrarile pentru care se asigura finantare prin cea mai recenta hotarare de Guvern sunt aceleasi ca si in cazul primelor doua – din ianuarie si martie, prin care a fost alocat peste un miliard de lei pentru 5.319 scoli din toata tara". Fondurile au fost alocate acestor unitati de invatamant pentru cheltuieli de capital (mobilier, aparatura etc.), edificarea si construirea de campusuri scolare si scoli de arte si meserii, utilitati, obiective de investitii, consolidari, reabilitari si reparatii capitale. "Nivelul absorbtiei acestor fonduri la nivel national este de circa 95%", ne-a declarat Daniel Tomoni.
Sindicalistii spun insa ca si anul trecut situatia a fost similara. "Nu e rau ca s-au dat acesti bani, dar din nou e tarziu. Daca ii dadeau inainte de sfarsitul anului scolar, se puteau face multe", afirma liderul Federatiei "Spiru Haret". Vina este a ministerului, care gestioneaza prost banii, acuza sindicalistul de la FEN Gheorghe Ciosu: "Este vorba de lipsa de interes a ministrului Educatiei".
Arhitecţii ţepelor, propuşi de Oprescu să repare faţa Capitalei
orin Oprescu l-a dat pe dracu şi l-a luat pe taică-su: după ce l-a decapitat pe arhitectul-şef al Capitalei, Adrian Bold, acuzându-l că a transformat Bucureştiul într-un dezastru urbanistic, primarul general vrea să dea oraşul pe mâna predecesorilor acestuia, care au aprobat sau au proiectat majoritatea turnurilor din Capitală.
Vineri, la ultima şedinţă de Consiliu General, primarul a pus pe ordinea de zi suplimentară, chiar cu câteva ore înainte de a începe şedinţa, un proiect de hotărâre privind aprobarea componenţei Comisiei tehnice de urbanism şi amenajarea teritoriului - cea care aprobă toate planurile urbanistice zonale din Capitală. Potrivit proiectului de hotărâre, printre membrii comisiei de urbanism se numără Sorin Gabrea „patru turnuri“, fost arhitect - şef al Capitalei, iar printre invitaţi este Alexandru Sandu cel care a lansat conceptul de „accente de înălţime“ pentru silueta oraşului . Primarul Sorin Oprescu ne-a declarat că a făcut aceste nominalizări pe baza unor propuneri venite de la Facultatea de Urbanism şi de la Ordinul Arhitecţilor din România. Preşedintele OAR, Şerban Sturdza, susţine însă că Ordinul nu a făcut nicio nominalizare privind membrii comisiei, ci a trimis doar o scrisoare cu propuneri pentru regulamentul de funcţionare al comisiei.
“Nu ni s-a cerut părerea referitor la nominalizarea membrilor comisiei. Mâine (luni n.r.) vom trimite o scrisoare primarului în care ne exprimăm surprinderea pentru nominalizările făcute. Am vorbit şi cu Ochinciuc, preşedintele OAR Bucureşti, şi mi-a spus că nici el nu a fost întrebat şi nu ştie cum a ajuns numele lui pe lista membrilor comisiei. Probabil au făcut-o ca să fie manipulat”, ne-a explicat Sturdza. Mircea Ochinciuc nu a putut fi contactat până la închiderea ediţiei. „Am vorbit atât cu cei de la Ordinul Arhitecţilor, cât şi cu Facultatea de Arhitectură, cu Mac Popescu. Dacă zic că nu am vorbit, probabil că nu se înţeleg ei între ei”, ne-a spus în replică Oprescu
Cine sunt arhitecţii nominalizaţi de Oprescu?
Sorin Gabrea, omul din capul listei, a fost arhitectul-şef al Capitalei în perioada 1994-1996 şi a aprobat majoritatea turnurilor care au fost construite în ultimii ani în Capitală. Printre clădirile aprobate de Gabrea se numără patru „blocuri-ţeapă” celebre - turnul Bancorex, din Centrul Istoric, turnul de lângă Biserica Armenească, turnul de la Piaţa Charles de Gaulle, turnul de pe Bulevardul Ion Mihalache - dar şi un turn de 35 de etaje „Star Lido”, care trebuia să se construiască în coasta Ateneului, dar la care s-a renunţat din cauza scandalulului apărut în presă. De asemenea, Gabrea a mai aprobat construirea unei clădiri de 85 de metri pe Bulevardul Aviatorilor, lângă Guvern, dar investitorii au renunţat la proiect. Dan Şerban, un alt nominalizat, este cel care a proiectat blocuri de 13 etaje în Parcul Bordei.
Acestea nu au mai fost construite tot datorită scandalului apărut în presă şi fiindcă Primăria Capitalei i-a dat înapoi omului de afaceri terenul din Satul francez, Bordeiul fiind amenajat în prezent ca parc. Lista continuă cu nume care nu au fost implicate în scandaluri urbanistice. Arhitectul Bogdan Bogoescu a făcut mai multe proiecte pe malul lacurilor Băneasa şi Floreasca. Tiberiu Florescu este un tânăr arhitect, conferenţiar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism, Mircea Ochinciuc este preşedintele Ordinului Arhitecţilor Bucureşti, iar Constantin Enache şi Dorin Ştefan au fost membri ai Comisiei tehnice de urbanism şi în perioada 2004-2008.
Vineri, la ultima şedinţă de Consiliu General, primarul a pus pe ordinea de zi suplimentară, chiar cu câteva ore înainte de a începe şedinţa, un proiect de hotărâre privind aprobarea componenţei Comisiei tehnice de urbanism şi amenajarea teritoriului - cea care aprobă toate planurile urbanistice zonale din Capitală. Potrivit proiectului de hotărâre, printre membrii comisiei de urbanism se numără Sorin Gabrea „patru turnuri“, fost arhitect - şef al Capitalei, iar printre invitaţi este Alexandru Sandu cel care a lansat conceptul de „accente de înălţime“ pentru silueta oraşului . Primarul Sorin Oprescu ne-a declarat că a făcut aceste nominalizări pe baza unor propuneri venite de la Facultatea de Urbanism şi de la Ordinul Arhitecţilor din România. Preşedintele OAR, Şerban Sturdza, susţine însă că Ordinul nu a făcut nicio nominalizare privind membrii comisiei, ci a trimis doar o scrisoare cu propuneri pentru regulamentul de funcţionare al comisiei.
“Nu ni s-a cerut părerea referitor la nominalizarea membrilor comisiei. Mâine (luni n.r.) vom trimite o scrisoare primarului în care ne exprimăm surprinderea pentru nominalizările făcute. Am vorbit şi cu Ochinciuc, preşedintele OAR Bucureşti, şi mi-a spus că nici el nu a fost întrebat şi nu ştie cum a ajuns numele lui pe lista membrilor comisiei. Probabil au făcut-o ca să fie manipulat”, ne-a explicat Sturdza. Mircea Ochinciuc nu a putut fi contactat până la închiderea ediţiei. „Am vorbit atât cu cei de la Ordinul Arhitecţilor, cât şi cu Facultatea de Arhitectură, cu Mac Popescu. Dacă zic că nu am vorbit, probabil că nu se înţeleg ei între ei”, ne-a spus în replică Oprescu
Cine sunt arhitecţii nominalizaţi de Oprescu?
Sorin Gabrea, omul din capul listei, a fost arhitectul-şef al Capitalei în perioada 1994-1996 şi a aprobat majoritatea turnurilor care au fost construite în ultimii ani în Capitală. Printre clădirile aprobate de Gabrea se numără patru „blocuri-ţeapă” celebre - turnul Bancorex, din Centrul Istoric, turnul de lângă Biserica Armenească, turnul de la Piaţa Charles de Gaulle, turnul de pe Bulevardul Ion Mihalache - dar şi un turn de 35 de etaje „Star Lido”, care trebuia să se construiască în coasta Ateneului, dar la care s-a renunţat din cauza scandalulului apărut în presă. De asemenea, Gabrea a mai aprobat construirea unei clădiri de 85 de metri pe Bulevardul Aviatorilor, lângă Guvern, dar investitorii au renunţat la proiect. Dan Şerban, un alt nominalizat, este cel care a proiectat blocuri de 13 etaje în Parcul Bordei.
Acestea nu au mai fost construite tot datorită scandalului apărut în presă şi fiindcă Primăria Capitalei i-a dat înapoi omului de afaceri terenul din Satul francez, Bordeiul fiind amenajat în prezent ca parc. Lista continuă cu nume care nu au fost implicate în scandaluri urbanistice. Arhitectul Bogdan Bogoescu a făcut mai multe proiecte pe malul lacurilor Băneasa şi Floreasca. Tiberiu Florescu este un tânăr arhitect, conferenţiar la Universitatea de Arhitectură şi Urbanism, Mircea Ochinciuc este preşedintele Ordinului Arhitecţilor Bucureşti, iar Constantin Enache şi Dorin Ştefan au fost membri ai Comisiei tehnice de urbanism şi în perioada 2004-2008.
România, liderul UE la creşterea economiei
bătut toate recordurile de creştere de după 1990 în trimestrul II din 2008, iar la semestru a depăşit cele mai optimiste estimări. România pare un tigru în UE, dar analiştii nu cred că situaţia poate dura.
Economia autohtonă accelerează cu pedala la podea, până şi cele mai optimiste aşteptări fiind depăşite. Ritmurile chinezeşti de creştere ne poziţionează drept lider al Uniunii Europene, unde am mai bătut câteva astfel de recorduri de viteză în ultimele luni, ca de pildă la vânzările cu amănuntul. Cu peste 109 miliarde lei
sau circa 30 de miliarde de euro în echivalent, Produsul Intern Brut al României a cu-noscut în trimestrul al doilea din 2008 o creştere de 9,3% faţă de aceeaşi perioadă din 2007.
Datele publicate luni de statistică au dezvăluit această creştere neobişnuită a economiei româneşti care a bătut toate recordurile postrevoluţionare.
La jumătatea anului, avansul economic faţă de semestrul I din 2007 este de 8,8%, de asemenea, un procent nemaiîntâlnit din 1990 încoace, iar valoarea PIB a trecut de 53 de miliarde de euro. Anul trecut, Produsul Intern Brut a fost de 404,7 miliarde de lei (121,27 miliarde de euro), în creştere cu 6% faţă de cel din 2006.
Analiştii ING Bank anticipează pentru al treilea trimestru din acest an o creştere de 9%, pentru că urmează să intre în calcul recolta agricolă, care se anunţă de excepţie. Aportul agriculturii ar urma să compenseze scăderea de ritm anticipată în construcţii şi industrie în partea a doua a acestui an. Şeful departamentului de cercetare de la Raiffeisen, Ionuţ Dumitru, spune că performanţa este irepetabilă deoarece se bazează pe sectoare volatile precum construcţiile şi agricultura. Analiştii agenţiei de rating Moody’s susţin chiar că economia românească va încetini brusc la sfârşitul anului şi în primul trimestru din 2009, pentru că nu pot crede că la noi nu se vor face simţite efectele încetinirii economice la nivel global şi cele ale crizei creditului.
Într-adevăr, în contextul Uniunii Europene, România se manifestă în prezent ca un tigru economic, dacă luăm în consideraţie, de exemplu, încetinirea şi chiar temerile de recesiune economică din Germania. De altfel, încetinirea din UE este unul dintre factorii de risc pentru noi, deoarece o reducere a consumului în Uniune, principalul partener comercial, afec-tează exporturile. Economia României are în acest moment toate caracteristicile supraîncălzirii, adică turează peste potenţial, iar analiştii apreciază că un ritm de creştere anuală apropiat de 6% este unul care ar putea fi susţinut pe termen mai îndelungat, fără reinflamarea inflaţiei.
Institutul Naţional de Statistică urmează să dea publicităţii peste zece zile aportul diferitelor sectoare la avansul economic, însă prognozele analiştilor arată că sectorul construcţiilor rămâne lider absolut, cu o estimare de creştere de 33,3%, urmat de producţia industrială, care a sporit cu circa 6,5%. Serviciile
asigură în continuare 50% din Produsul Intern Brut, iar anul agricol bun are un efect deosebit
de pozitiv asupra creşterii economice. Structura investiţiilor în economie în primele 6 luni din 2008 demonstrează că sectorul construcţiilor este dominant.
Investiţiile în lucrările de construcţii noi au avut o pondere de 48,9% din totalul investiţiilor în economia României în prima jumătate a acestui an, ajungând la 15,88 miliarde de lei, în creştere cu 33,9% faţă de primul semestru din 2007. Totalul investiţiilor în economie este estimat la 8,84 miliarde de euro în aceeaşi perioadă, în creştere cu 31,8%. Spre comparaţie, în Ungaria se consemnează o scădere cu 3,3% a investiţiilor în primul semestru din 2008, iar Bulgaria se confruntă cu o comprimare a investiţiilor străine directe.
Leul se apreciază
Piaţa valutară interbancară a reacţionat pozitiv la comunicatul statisticii privind evoluţia economiei în primele 6 luni, datele fiind peste aşteptările investitorilor care au mizat pe leu şi au vândut valută. Moneda naţională s-a apreciat cu 2 bani în raport cu euro şi cursul a scăzut, în prima oră a şedinţei interbancare de luni, la 3,5120 lei/euro, evoluţia leului fiind una izolată între monedele regionale care erau pe un trend de depreciere.
Primele tranzacţii au fost realizate la 3,5320 - 3,5350 lei/euro, nivelul fiind în imediata apropiere a celui de la închiderea şedinţei de vineri. Imediat după deschidere, în aşteptarea datelor despre creşterea economică din primele două trimestre, investitorii au vândut euro, iar cursul a coborât până la 3,5120 - 3,5150 lei/euro.
Banca Naţională a României a comunicat un curs mediu euro/leu situat la nivelul 3,5204 lei pentru un euro, cu 1,26 bani sub referinţa de la sfârşitul săptămânii trecute.
Economia autohtonă accelerează cu pedala la podea, până şi cele mai optimiste aşteptări fiind depăşite. Ritmurile chinezeşti de creştere ne poziţionează drept lider al Uniunii Europene, unde am mai bătut câteva astfel de recorduri de viteză în ultimele luni, ca de pildă la vânzările cu amănuntul. Cu peste 109 miliarde lei
sau circa 30 de miliarde de euro în echivalent, Produsul Intern Brut al României a cu-noscut în trimestrul al doilea din 2008 o creştere de 9,3% faţă de aceeaşi perioadă din 2007.
Datele publicate luni de statistică au dezvăluit această creştere neobişnuită a economiei româneşti care a bătut toate recordurile postrevoluţionare.
La jumătatea anului, avansul economic faţă de semestrul I din 2007 este de 8,8%, de asemenea, un procent nemaiîntâlnit din 1990 încoace, iar valoarea PIB a trecut de 53 de miliarde de euro. Anul trecut, Produsul Intern Brut a fost de 404,7 miliarde de lei (121,27 miliarde de euro), în creştere cu 6% faţă de cel din 2006.
Analiştii ING Bank anticipează pentru al treilea trimestru din acest an o creştere de 9%, pentru că urmează să intre în calcul recolta agricolă, care se anunţă de excepţie. Aportul agriculturii ar urma să compenseze scăderea de ritm anticipată în construcţii şi industrie în partea a doua a acestui an. Şeful departamentului de cercetare de la Raiffeisen, Ionuţ Dumitru, spune că performanţa este irepetabilă deoarece se bazează pe sectoare volatile precum construcţiile şi agricultura. Analiştii agenţiei de rating Moody’s susţin chiar că economia românească va încetini brusc la sfârşitul anului şi în primul trimestru din 2009, pentru că nu pot crede că la noi nu se vor face simţite efectele încetinirii economice la nivel global şi cele ale crizei creditului.
Într-adevăr, în contextul Uniunii Europene, România se manifestă în prezent ca un tigru economic, dacă luăm în consideraţie, de exemplu, încetinirea şi chiar temerile de recesiune economică din Germania. De altfel, încetinirea din UE este unul dintre factorii de risc pentru noi, deoarece o reducere a consumului în Uniune, principalul partener comercial, afec-tează exporturile. Economia României are în acest moment toate caracteristicile supraîncălzirii, adică turează peste potenţial, iar analiştii apreciază că un ritm de creştere anuală apropiat de 6% este unul care ar putea fi susţinut pe termen mai îndelungat, fără reinflamarea inflaţiei.
Institutul Naţional de Statistică urmează să dea publicităţii peste zece zile aportul diferitelor sectoare la avansul economic, însă prognozele analiştilor arată că sectorul construcţiilor rămâne lider absolut, cu o estimare de creştere de 33,3%, urmat de producţia industrială, care a sporit cu circa 6,5%. Serviciile
asigură în continuare 50% din Produsul Intern Brut, iar anul agricol bun are un efect deosebit
de pozitiv asupra creşterii economice. Structura investiţiilor în economie în primele 6 luni din 2008 demonstrează că sectorul construcţiilor este dominant.
Investiţiile în lucrările de construcţii noi au avut o pondere de 48,9% din totalul investiţiilor în economia României în prima jumătate a acestui an, ajungând la 15,88 miliarde de lei, în creştere cu 33,9% faţă de primul semestru din 2007. Totalul investiţiilor în economie este estimat la 8,84 miliarde de euro în aceeaşi perioadă, în creştere cu 31,8%. Spre comparaţie, în Ungaria se consemnează o scădere cu 3,3% a investiţiilor în primul semestru din 2008, iar Bulgaria se confruntă cu o comprimare a investiţiilor străine directe.
Leul se apreciază
Piaţa valutară interbancară a reacţionat pozitiv la comunicatul statisticii privind evoluţia economiei în primele 6 luni, datele fiind peste aşteptările investitorilor care au mizat pe leu şi au vândut valută. Moneda naţională s-a apreciat cu 2 bani în raport cu euro şi cursul a scăzut, în prima oră a şedinţei interbancare de luni, la 3,5120 lei/euro, evoluţia leului fiind una izolată între monedele regionale care erau pe un trend de depreciere.
Primele tranzacţii au fost realizate la 3,5320 - 3,5350 lei/euro, nivelul fiind în imediata apropiere a celui de la închiderea şedinţei de vineri. Imediat după deschidere, în aşteptarea datelor despre creşterea economică din primele două trimestre, investitorii au vândut euro, iar cursul a coborât până la 3,5120 - 3,5150 lei/euro.
Banca Naţională a României a comunicat un curs mediu euro/leu situat la nivelul 3,5204 lei pentru un euro, cu 1,26 bani sub referinţa de la sfârşitul săptămânii trecute.
Anul acesta producţia de vin va fi cea mai mare din ultimii 10 ani
Agitaţie mare în podgoriile din toată ţară. A început culesul strugurilor, iar specialiştii spun că producţia de vin de anul acesta va fi una de excepţie. Vremea a ţinut cu proprietarii de vii, iar producţia este una record pentru ultimii 10 ani.
Viticultorii nu au motive să se plângă de vara prea călduroasă, pentru că soarele în exces le-a priit strugurilor.
Anul acesta, datorită căldurilor de pe timpul verii, culesul strugurilor a început cu o săptămână mai devreme decât în mod normal.
Culesul strugurilor nu înseamnă doar încununarea muncii de peste an a cultivatorilor, ci şi un bun prilej pentru mii de oameni de a câştiga banii cu care îşi vor întreţine familiile pe timpul iernii. 400 de zilieri lucrează numai pe plantaţiile de la Recaş, din judeţul Timiş.
Conform estimărilor, cea mai mai mare creştere a producţiei, comparativ cu anul trecut, se înregistrează în podgoriile din Transilvania. Aici, cantitatea de struguri culeasă va fi cu 30% mai mare.
Piaţa internă a vinurilor este în continuă creştere, înregistrând un plus de 17% doar în ultimele 12 luni. În continuare, românii preferă vinul alb celui roşu, iar producţia internă ocupă 97% din piaţă.
Viticultorii nu au motive să se plângă de vara prea călduroasă, pentru că soarele în exces le-a priit strugurilor.
Anul acesta, datorită căldurilor de pe timpul verii, culesul strugurilor a început cu o săptămână mai devreme decât în mod normal.
Culesul strugurilor nu înseamnă doar încununarea muncii de peste an a cultivatorilor, ci şi un bun prilej pentru mii de oameni de a câştiga banii cu care îşi vor întreţine familiile pe timpul iernii. 400 de zilieri lucrează numai pe plantaţiile de la Recaş, din judeţul Timiş.
Conform estimărilor, cea mai mai mare creştere a producţiei, comparativ cu anul trecut, se înregistrează în podgoriile din Transilvania. Aici, cantitatea de struguri culeasă va fi cu 30% mai mare.
Piaţa internă a vinurilor este în continuă creştere, înregistrând un plus de 17% doar în ultimele 12 luni. În continuare, românii preferă vinul alb celui roşu, iar producţia internă ocupă 97% din piaţă.
Bolnavii de cancer, loviţi şi de sistem
spitalele de oncologie din România nu există aparatură performantă şi nici suficiente paturi pentru bolnavi, arată un raport internaţional.
Un raport realizat anul trecut de International Union Against Cancer
(UICC) în câteva spitale de oncologie din România confirmă problemele grave din sistem. Medicii nu cunosc exact numărul total al bolnavilor, echipamentele medicale sunt depăşite, numărul de paturi
din spitale este insuficient, iar salariile doctorilor sunt prea mici, arată raportul prezentat recent la Congresul mondial de cancer de la Geneva.
Echipamente medicale învechite
Lipsa unui registru naţional de cancer este una dintre cele mai mari
deficienţe ale sistemului oncologic din România, arată raportul internaţional. În lipsa unor statistici clare, este imposibil de stabilit bugetul necesar pentru îngrijirea bolnavilor de cancer, apreciază realizatorii cercetării. În urma vizitelor în spitalele din România, echipa de specialişti UICC a observat că este nevoie de un număr mai mare de paturi şi de echipamente medicale performante.
„Toate saloanele pe care le-am vizitat erau aglomerate de medici şi pacienţi, iar accentul era pus pe limitarea perioadei de internare. Echipamentele medicale utilizate pentru diagnosticul tumorilor erau sub standarde. Acest lucru influenţează următoarele etape ale tratamentelor, inclusiv chemoterapia şi radioterapia“, indică raportul. Într-una dintre unităţile medicale vizitate, un doctor a afirmat că trei sau patru aparate de radiologie nu funcţionau cum trebuie şi că acest lucru se întâmplă frecvent.
50 de pacienţi pe zi pe cap de medic
Din interviurile realizate în cadrul studiului a reieşit că medicii sunt nevoiţi să se ocupe de 40-50 de pacienţi pe zi, timpul acordat fiecăruia fiind mai mic de zece minute. Relaţia medicpacient a fost descrisă ca fiind adeseori dificilă. De cele mai multe ori, medicii nu au timp să discute cu pacienţii despre diagnostic, tratament şi rezultatul acestuia.
„Pacienţii sunt, pur şi simplu, informaţi despre diagnosticul lor. Medicii le dau bolnavilor o reţetă cu medicamentele
de care au nevoie şi le spun că urmează să facă o intervenţie chirurgicală, radioterapie, chemoterapie sau alte tratamente combinate. Interviurile realizate în rândul bolnavilor de cancer arată că pacienţii se simt presaţi să dea şpăgi medicilor. Nici bolnavii care fac parte din asociaţii nu sunt bine reprezentaţi. Echipa UICC consideră că o parte din organizaţiile de profil din România duc lipsă de personal şi de fonduri.
Acces greoi la tratamente
O altă problemă descrisă de medicii şi pacienţii participanţi la studiu este accesul greu la medicamentele prescrise. „În momentul vizitei noastre în România, stocul de medicamente de la institutul în care am mers era terminat, fenomen des întâlnit. De asemenea, unele tratamente de ultimă generaţie nu erau disponibile prin programul naţional de cancer“, continuă raportul.
Acesta mai indică faptul că medicii din sistemul public sunt prost plătiţi în comparaţie cu colegii lor din Occident, ceea ce-i determină să lucreze şi în clinici private. Medicii au mai reclamat lipsa unui număr suficient de specialişti în oncologie, fenomen ce ar putea avea impact asupra îngrijirii bolnavilor de cancer.
Un raport realizat anul trecut de International Union Against Cancer
(UICC) în câteva spitale de oncologie din România confirmă problemele grave din sistem. Medicii nu cunosc exact numărul total al bolnavilor, echipamentele medicale sunt depăşite, numărul de paturi
din spitale este insuficient, iar salariile doctorilor sunt prea mici, arată raportul prezentat recent la Congresul mondial de cancer de la Geneva.
Echipamente medicale învechite
Lipsa unui registru naţional de cancer este una dintre cele mai mari
deficienţe ale sistemului oncologic din România, arată raportul internaţional. În lipsa unor statistici clare, este imposibil de stabilit bugetul necesar pentru îngrijirea bolnavilor de cancer, apreciază realizatorii cercetării. În urma vizitelor în spitalele din România, echipa de specialişti UICC a observat că este nevoie de un număr mai mare de paturi şi de echipamente medicale performante.
„Toate saloanele pe care le-am vizitat erau aglomerate de medici şi pacienţi, iar accentul era pus pe limitarea perioadei de internare. Echipamentele medicale utilizate pentru diagnosticul tumorilor erau sub standarde. Acest lucru influenţează următoarele etape ale tratamentelor, inclusiv chemoterapia şi radioterapia“, indică raportul. Într-una dintre unităţile medicale vizitate, un doctor a afirmat că trei sau patru aparate de radiologie nu funcţionau cum trebuie şi că acest lucru se întâmplă frecvent.
50 de pacienţi pe zi pe cap de medic
Din interviurile realizate în cadrul studiului a reieşit că medicii sunt nevoiţi să se ocupe de 40-50 de pacienţi pe zi, timpul acordat fiecăruia fiind mai mic de zece minute. Relaţia medicpacient a fost descrisă ca fiind adeseori dificilă. De cele mai multe ori, medicii nu au timp să discute cu pacienţii despre diagnostic, tratament şi rezultatul acestuia.
„Pacienţii sunt, pur şi simplu, informaţi despre diagnosticul lor. Medicii le dau bolnavilor o reţetă cu medicamentele
de care au nevoie şi le spun că urmează să facă o intervenţie chirurgicală, radioterapie, chemoterapie sau alte tratamente combinate. Interviurile realizate în rândul bolnavilor de cancer arată că pacienţii se simt presaţi să dea şpăgi medicilor. Nici bolnavii care fac parte din asociaţii nu sunt bine reprezentaţi. Echipa UICC consideră că o parte din organizaţiile de profil din România duc lipsă de personal şi de fonduri.
Acces greoi la tratamente
O altă problemă descrisă de medicii şi pacienţii participanţi la studiu este accesul greu la medicamentele prescrise. „În momentul vizitei noastre în România, stocul de medicamente de la institutul în care am mers era terminat, fenomen des întâlnit. De asemenea, unele tratamente de ultimă generaţie nu erau disponibile prin programul naţional de cancer“, continuă raportul.
Acesta mai indică faptul că medicii din sistemul public sunt prost plătiţi în comparaţie cu colegii lor din Occident, ceea ce-i determină să lucreze şi în clinici private. Medicii au mai reclamat lipsa unui număr suficient de specialişti în oncologie, fenomen ce ar putea avea impact asupra îngrijirii bolnavilor de cancer.
Partea română şi-a început pledoariile în procesul cu Ucraina la Haga
Audierile din procesul României contra Ucrainei
la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga pentru delimitarea spaţiilor
maritime în Marea
Neagră au început marţi dimineaţă, cu pledoariile României. În deschiderea audierilor, preşedintele CIJ,
judecătorul Rosalyn Higgins, a făcut o scurtă prezentare a istoricului
procesului, începând din 16 septembrie 2004, când România a sesizat CIJ, până
în prezent. Conform practicii CIJ, pledoariile României au fost deschise de
Bogdan Aurescu. De asemenea, tot în prima zi a audierilor vor mai pleda şi
co-agentul părţii române, Cosmin Dinescu, şi profesorii Alain Pellet
(Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Défense) şi James Crawford
(Universitatea din Cambridge), avocaţi şi consilieri ai părţii române în
procedurile de la CIJ.
"Acest caz nu este un caz foarte complicat,
această constatare se bazează pe faptul că nu există revendicări teritoriale
între cele două părţi, iar contextul geografic nu este foarte complicat de
împrejurări excepţionale în afară de existenţa Insulei Şerpilor în zona care
trebuie delimitată", şi-a început Bogdan Aurescu pledoaria. El a
adăugat că prima parte a frontierei maritime între platoul continental şi zona
exclusivă a României, pe de o parte, şi zona de 12 mile marine a Insulei
Şerpilor pe de altă parte, a fost deja delimitată în acordul semnat de
România cu URSS.
"Aceste acorduri sunt în continuare în
vigoare şi respectate de cele două părţi. În 1987 s-a stabilit şi restul liniei
de delimitare care este în conformitate cu ce a hotărât această curte. (...)
Dacă dreptul internaţional ar fi fost respectat de către vecinii noştri, acestă
instanţă nu ar fi fost sesizată. România şi-a bazat întotdeauna poziţiile de-a
lungul procesului de negociere pe dreptul internţaional în materie de
delimitare şi drept maritim, potrivit sentinţelor emise de acest
tribunal", a continuat el.
România este primul dintre cele două state părţi
la diferend care îşi pledează cauza în faţa judecătorilor CIJ, în perioada 2-5
septembrie, deoarece este statul care a adus acest diferend în faţa CIJ
(reclamantul). Ucraina (pârâtul) urmează în a doua săptămână de audieri, în
timp ce în a treia săptămână Curtea va audia ambele părţi (15-16 septembrie,
România şi 18-19 septembrie, Ucraina), în cadrul unui al doilea tur de
pledoarii, când vor fi precizate şi concluziile conţinând soluţia de delimitare
cerută CIJ. Pledoariile vor dura câte trei ore în fiecare zi de audieri
(România pledează în perioadele 2-5 septembrie, 15-16 septembrie).
Pledoariile României sunt susţinute în cadrul
primului tur de către Bogdan Aurescu, director general în MAE şi Agentul
României la CIJ, Cosmin Dinescu, directorul general pentru afaceri juridice din
MAE şi co-agent al României la CIJ, James Crawford, profesor de drept
internaţional la Universitatea din Cambridge, Alain Pellet, profesor de drept
internaţional la Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Défense, Vaughan Lowe, profesor
de drept internaţional la Universitatea din Oxford şi Daniel Müller, cercetător
la Centrul de Drept Internaţional de la Nanterre. Pe parcursul pledoariilor,
argumentaţia juridică va fi susţinută prin numeroase proiecţii de grafice,
schiţe, hărţi.
Bogdan Aurescu a fost numit Agent al României la
CIJ încă din septembrie 2004, când a fost sesizată Curtea Internaţională de
Justiţie, şi a gestionat în perioada 2001-2004 (perioada finală a tratativelor)
negocierile bilaterale privind delimitarea; partea ucraineană a schimbat mai
mulţi Agenţi pe parcursul desfăşurării procesului.
Echipa română implicată în acest caz este formată
din profesionişti din MAE, asistaţi şi de experţi ai altor instituţii, care au
fost implicaţi în acest dosar
încă din perioada negocierilor dintre România şi
Ucraina. Experţii internaţionali care reprezintă România în procesul de la Haga
sunt profesori cu renume în domeniul dreptului internaţional, inclusiv al
dreptului mării, care au pledat deja cu succes în numeroase cazuri similare.
Obiectivul României la Haga este delimitarea
corectă, echitabilă, conform dreptului internaţional, a platoului continental
şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră aparţinând României şi
Ucrainei, potrivit MAE. Zona în dispută are o suprafaţă de peste 12.000 km
pătraţi, iar diferendul dintre România şi Ucraina se referă la traseul pe
care îl va urma linia de delimitare în această zonă.
CIJ este cel mai avansat instrument de
soluţionare a diferendelor internaţionale între state, iar deciziile sale
sunt definitive şi executorii, aplicabile imediat după pronunţare. După
încheierea audierilor de la Haga, la 19 septembrie 2008, judecătorii CIJ vor
începe deliberările asupra soluţiei diferendului. Conform practicii
Curţii, decizia va fi pronunţată în trei – şase luni de la încheierea
audierilor.
la Curtea Internaţională de Justiţie de la Haga pentru delimitarea spaţiilor
maritime în Marea
Neagră au început marţi dimineaţă, cu pledoariile României. În deschiderea audierilor, preşedintele CIJ,
judecătorul Rosalyn Higgins, a făcut o scurtă prezentare a istoricului
procesului, începând din 16 septembrie 2004, când România a sesizat CIJ, până
în prezent. Conform practicii CIJ, pledoariile României au fost deschise de
Bogdan Aurescu. De asemenea, tot în prima zi a audierilor vor mai pleda şi
co-agentul părţii române, Cosmin Dinescu, şi profesorii Alain Pellet
(Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Défense) şi James Crawford
(Universitatea din Cambridge), avocaţi şi consilieri ai părţii române în
procedurile de la CIJ.
"Acest caz nu este un caz foarte complicat,
această constatare se bazează pe faptul că nu există revendicări teritoriale
între cele două părţi, iar contextul geografic nu este foarte complicat de
împrejurări excepţionale în afară de existenţa Insulei Şerpilor în zona care
trebuie delimitată", şi-a început Bogdan Aurescu pledoaria. El a
adăugat că prima parte a frontierei maritime între platoul continental şi zona
exclusivă a României, pe de o parte, şi zona de 12 mile marine a Insulei
Şerpilor pe de altă parte, a fost deja delimitată în acordul semnat de
România cu URSS.
"Aceste acorduri sunt în continuare în
vigoare şi respectate de cele două părţi. În 1987 s-a stabilit şi restul liniei
de delimitare care este în conformitate cu ce a hotărât această curte. (...)
Dacă dreptul internaţional ar fi fost respectat de către vecinii noştri, acestă
instanţă nu ar fi fost sesizată. România şi-a bazat întotdeauna poziţiile de-a
lungul procesului de negociere pe dreptul internţaional în materie de
delimitare şi drept maritim, potrivit sentinţelor emise de acest
tribunal", a continuat el.
România este primul dintre cele două state părţi
la diferend care îşi pledează cauza în faţa judecătorilor CIJ, în perioada 2-5
septembrie, deoarece este statul care a adus acest diferend în faţa CIJ
(reclamantul). Ucraina (pârâtul) urmează în a doua săptămână de audieri, în
timp ce în a treia săptămână Curtea va audia ambele părţi (15-16 septembrie,
România şi 18-19 septembrie, Ucraina), în cadrul unui al doilea tur de
pledoarii, când vor fi precizate şi concluziile conţinând soluţia de delimitare
cerută CIJ. Pledoariile vor dura câte trei ore în fiecare zi de audieri
(România pledează în perioadele 2-5 septembrie, 15-16 septembrie).
Pledoariile României sunt susţinute în cadrul
primului tur de către Bogdan Aurescu, director general în MAE şi Agentul
României la CIJ, Cosmin Dinescu, directorul general pentru afaceri juridice din
MAE şi co-agent al României la CIJ, James Crawford, profesor de drept
internaţional la Universitatea din Cambridge, Alain Pellet, profesor de drept
internaţional la Universitatea Paris Ouest Nanterre-La Défense, Vaughan Lowe, profesor
de drept internaţional la Universitatea din Oxford şi Daniel Müller, cercetător
la Centrul de Drept Internaţional de la Nanterre. Pe parcursul pledoariilor,
argumentaţia juridică va fi susţinută prin numeroase proiecţii de grafice,
schiţe, hărţi.
Bogdan Aurescu a fost numit Agent al României la
CIJ încă din septembrie 2004, când a fost sesizată Curtea Internaţională de
Justiţie, şi a gestionat în perioada 2001-2004 (perioada finală a tratativelor)
negocierile bilaterale privind delimitarea; partea ucraineană a schimbat mai
mulţi Agenţi pe parcursul desfăşurării procesului.
Echipa română implicată în acest caz este formată
din profesionişti din MAE, asistaţi şi de experţi ai altor instituţii, care au
fost implicaţi în acest dosar
încă din perioada negocierilor dintre România şi
Ucraina. Experţii internaţionali care reprezintă România în procesul de la Haga
sunt profesori cu renume în domeniul dreptului internaţional, inclusiv al
dreptului mării, care au pledat deja cu succes în numeroase cazuri similare.
Obiectivul României la Haga este delimitarea
corectă, echitabilă, conform dreptului internaţional, a platoului continental
şi a zonelor economice exclusive din Marea Neagră aparţinând României şi
Ucrainei, potrivit MAE. Zona în dispută are o suprafaţă de peste 12.000 km
pătraţi, iar diferendul dintre România şi Ucraina se referă la traseul pe
care îl va urma linia de delimitare în această zonă.
CIJ este cel mai avansat instrument de
soluţionare a diferendelor internaţionale între state, iar deciziile sale
sunt definitive şi executorii, aplicabile imediat după pronunţare. După
încheierea audierilor de la Haga, la 19 septembrie 2008, judecătorii CIJ vor
începe deliberările asupra soluţiei diferendului. Conform practicii
Curţii, decizia va fi pronunţată în trei – şase luni de la încheierea
audierilor.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
